<𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 8>
- O să îți bag o furculiță în cap, blondo.
Mârâie Harper încordată, când își dă seama că sunt absentă.
Mă uit la ea și după la unghiile mele.
Harper observă asta și continuă să se uite la mine.
- Ce-ai pățit?
A întrebat, continuând să mănânce.
Zâmbesc ușor și mă uit la ea.
- Nimic. Pur și simplu îmi va fi dor de tine.
În dimineața asta, când m-am trezit, cu niște dureri de spate îngrozitoare. Nu mai vorbesc de alte părți ale corpului, Harper mi-a dat vestea că ea o să plece pentru o perioadă.
Nu mă deranjează că pleacă pentru că știu că e important, dar să rămân singură cu Dominic după ce mi-a luat virginitatea ar fi o idee proastă.
Harper zâmbește și se uită la mine.
- Stai calmă, o să stau puțin în New York și după o să mă întorc acasă.
Dominic i-a spus despre asta dimineață, înainte să plece.
Doar la gândul că Harper pleacă în seara asta și eu rămân singură îmi dă niște fiori îngrozitori.
- Doar promite că o să stai în siguranță.
Spun și Harper dă din cap, plictisită.
- Eu mereu sunt în siguranță, blondo.
Spune ea. Într-adevăr, mereu a fost în siguranță când pleca undeva, îmi povestea cât de protectiv poate să fie Dominic cu privire la fiica lui.
- Vai, ce discuții plictisitoare aveți, babelor!
Spune Margaret pe fundal, ascultând tot ce vorbim.
Harper își dă ochii peste cap și se întoarce spre femeie.
- Nu este politicos să tragi cu urechea.
Margaret pufăie.
- Spuse prințesa politeții!
Harper se uită la femeie și își dă părul pe spate, într-un mod dramatic.
- Am să îl i-au ca pe un compliment.
Spune Harper. Margaret îi aruncă o privire mortală și oftează exasperată.
- O să fii moartea bărbatului care te va lua!
Spune Margaret și Harper se îneacă cu cerealele.
- Pe dracu! N-am în plan o relație. Mie îmi plac mai mult relațiile de o seară, dar tu nu știi, ca na, bătrânețea.
Bolborește Harper și Margaret își mijește ochii, pufăind.
- Ai grijă, mucoaso! Vezi ca pe mine mă venerau bărbații când mergeam în discotecă!
Încep să râd și Harper zâmbește.
- Poate boșorogi ca tine.
- Poate îți dau un polonic peste ceafă.
Râd de ele în timp ce Harper se ridică, și o sărută pe Margaret pe obraz.
- Bine, bine. Ușurel să nu-ți rupi oasele.
Zice Harper și după fuge țipând când Margaret i-a matura și o aleargă prin casă.
Cele două au o relație drăguță. Mi-aș fi dorit și eu să am o relație ca ele. Pare interesant.
Margaret își dă ochii peste cap.
- Dute și fă-ți bagajele, știi că tatălui tău nu-i place să întârzii.
Harper pufăie și pleacă din bucătarie. Eu rămân cu Margaret, singure.
- Știi, Harper mereu a fost acolo pentru o prietenă de a ei, și Grace e una dintre ele.
Ridic o sprânceană.
- Grace?
Nu știu cine este Grace. Harper nu mi-a povestit niciodată de ea.
Margaret se uita la mine și apoi începe:
- Grace este prietena lui Harper din copilărie. Ele două și, ughh, încă o puștoaică.
Devin și mai curioasă.
- Și mai cine?
Întreb și Margaret își dă ochii peste cap.
- Nemernica de Nova! Of doamne! Îmi vine să-i rup părul fetei ălea.
- Wow, înseamă că te-a enervat.
Margaret pufăie.
- Pe mine?! Stai să vezi doar. Fi atentă la mine, puștoaico. Nova, Grace și Harper erau prietene când erau copii. Dar când Grace s-a mutat în New York, Harper știa și Nova nu. Dar când a aflat și Nova, ea și Harper și-au declarat război una alteia. Harper a uitat cu anii, și nici de Nova nu mai știm nimic.
Când Margaret termină, rămân puțin șocată.
- Ce se întâmplă aici?
Vocea lui Dominic mă face să tresar și să-mi ridic privirea, și Margaret sare ca arsă din scaun.
- Domnule!
Margaret murmură și eu înghit în sec.
Dominic se uită la mine și îi simt privirea pe mine. Mâncând-umă de vie.
Își întoarce privirea spre Margaret.
- Du-te și ajuto pe Harper la bagaje.
Spune pe un ton rece și înfiorător.
Margaret dă din cap și pleacă din bucătărie, lăsând-umă singură cu el.
Mă ridic de pe scaun și trec pe lângă el ca să pot ieșii din bucătărie dar mă apucă de braț și mă aruncă peste blatul de bucătărie.
Icnesc și îmi ridic privirea, văzându-l îndeaproape.
Ochii îi sunt întunecați și își strivește corpul de al meu.
- Acum încerci să fugi?
Întreabă cu un strop de amuzament în voce.
Înghit în sec, și mă uit în ochii lui.
- A fost o greșeală....
- O greșeală? Mi-o taie el. O greșeală? A fost o greșeală când mă rugai să te ating, să te ling și să te posed?
Vocea îi este plină de venin. Simt că ard!
Obrajii mi se îmbujorează și îi simt erecția înfingându-se în fundul meu.
- Dominic...
- Spune, Josephine. Spune-mi că regreți tot ce s-a întâmplat aseară! Spune la dracu!
Își ridică vocea și eu tresar puțin.
- Dominic... A fost o greșeală, te rog...
Râde, dar nu e un râs amuzat, de fericire. Este unul de tristețe.
- O greșeală, repetă el și atunci își lipește buzele de ale mele.
Mă zbat, încercând să mă eliberez dar nu pot. Gura lui o devorează pe a mea și limba lui preia controlul.
Mă mușcă de buza de jos și își mișcă mâna pe abdomenul meu.
Își împinge corpul și mai mult în al meu și simt cum o să explodez.
Rupe sărutul și se uită în ochii mei.
- Asta este o greșeală?
Tremur și nervii o să-mi explodeze.
Îl împing și tremur nervoasă.
- Gata! Nu... Eu nu voiam...
Ies fugind din bucătărie, îndreptându-mă în camera mea.
Intru și închid ușa, punându-mă pe jos și plângând.
Oricât de mult aș vrea să-l detest și să nu-mi placă cum mă atinge, de fiecare dată simt cum corpul îmi arde și vreau mai mult. Indiferent.
Am vrut să scap de virginitate, așteptând momentul potrivit unde o să am parte de o partidă de sex senzuală și drăguță. Nu agresivă și aproape pe fugă.
Oftez când îmi sterg lacrimile de la ochi.
Jocul ăsta o să ajungă sfârșitul meu înainte să-mi dau seama.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top