<𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 2>
Mă ridic în momentul în care îl văd pe Dominic stând în ușă și privindu-mă în timp ce Harper îl îmbrățișează.
Înghit în sec și Harper chicotește când se desparte te tatăl ei și se apropie de mine, punându-și un braț în jurul gâtului meu.
- Tată, ea este Josephine, prietena mea. Spune ea zâmbind către tatăl ei.
Dominic se uită la ea și după la mine inspectând-umă din cap până în picioare.
Se apropie de noi și întinde mâna drept salut.
- Mă bucur să te cunosc, Josephine. Spune el strângând-umi mâna fină.
Înghit în sec și îmi curtea buzele într-un zâmbet calm.
- Mă bucur să vă cunosc. Spun eu cât de calm posibil și îmi retrag mâna.
Harper se uită la mie zâmbind și după la tatăl ei.
- Nu credeam că vei venii acasă decât la cină. Spune ea ridicând o sprânceană curioasă,
Dominic trece pe lângă ea și o bate pe umăr, așezându-se pe un scaun.
- M-am gândit să vin mai devreme. Eram nerăbdător să-ți cunosc prietena. Spune el și îmi zâmbește.
Zâmbesc timid și Harper își dă ochii peste cap.
- Sigur, te și cred. Spune ea sarcastic. În fine, eu i-am arătat casa lui Josephine, dar are câteva tablouri de așezat. Le va pune în casă. Spune Harper, nu întreabă, doar spune.
- Doar dacă nu vă deranjează, desigur! Intervin eu înroșită puțin.
Dominic dă din cap și își scoate telefonul din buzunar.
- Desigur. Spune el degajat în timp ce se ridică și își închide telefonul. Eu am niște treabă și plec la mine în birou, vă descurcați? Întreabă el uitându-se la mine.
- Da, tată. Nu mai am 6 ani ca să mă ajuți! Spune Harper iritată de comportamentul grijuliu al tatălui ei.
Chiar dacă Dominic are 41 de ani, nu pare deloc. Pare mai mult de 27 de ani.
Dominic încuviințează și părăsește bucătăria, plecând în birou.
Margaret oftează și Harper își dă ochii peste cap.
- Nu va mai ieșii de acolo, știi asta, nu? O întreabă Margaret pe Harper.
Ea oftează și se uită la bătrâna atentă să nu ardă mâncarea.
- Nu e ceva nou, Margaret. Spune Harper și se uită la mine. Ce spui să mergem să ne uităm la un film? Mă întreabă ea.
I-aș spune da, doar că sunt puțin prea obosită de la toată ziua. Așa că dau din cap dezaprobator.
- Prefer să dorm până la cină, te deranjează dacă ne uităm la film în seara asta, după cină? Întreb eu și Harper zâmbește.
- Sigur! Du-te și odihneștete. A fost o zii obositoare oricum. Am plec atunci, mai am niște cursuri la care să particip.
Mă sărută pe frunte și mă i-a în brațe.
- Ai grijă, blondo. Spune și se desparte de mine.
Când Harper părăsește și ea încăperea, Margaret se uită la mine.
- Doriți să vă ajut? O întreab, plictisită și puțin obosită.
Aceasta chicotește și zâmbește călduros.
- Nu, iubita mea. Mă descurc singură. Poți să mergi să te odihnești și dacă ai nevoie de ceva, caută-mă.
Îi zâmbesc și plec.
Urca scările până în camera mea, și închid ușa când intru.
Mă pun pe pat, și deschid telefonul, uitându-mă la niște postări a unor colegi.
Când deschid căsuța cu mesaje, am două numere de la care am primit mesaj.
Una este Harper, și cealaltă este mătușa mea.
Corina este singura cu care am mai ținut legătura. Ea este sora mamei și are vreo 50 de ani. Când au murit părinții mei, a insistat să vin să locuiesc cu ea, dar am refuzat.
O iubesc deoarece m-a ajutat, dar nu am considerat-o niciodată ca mama sau cel puțin ceva de genul. Era doar o rudă, atât.
Mătușa: 𝙱𝚞𝚗𝚊 𝙹𝚘𝚜𝚎𝚙𝚑𝚒𝚗𝚎.
𝙲𝚞𝚖 𝚝𝚎 𝚜𝚒𝚖𝚝̦𝚒?
𝙴𝚜̦𝚝𝚒 𝚋𝚒𝚗𝚎?
𝙱𝚞𝚗𝚊.
𝙳𝚊, 𝚜𝚞𝚗𝚝 𝚋𝚒𝚗𝚎.
𝚃𝚞 𝚌𝚞𝚖 𝚎𝚜̦𝚝𝚒?
Când trimit ultimul mesaj mai tastez ceva, dar șterg înainte de a trimit.
Nu am fost apropiată decât cu părinții mei, și Harper.
Când mă uit la celalte mesaje, zâmbesc.
Crazy bitch: 𝙰𝚖 𝚜𝚊̆-𝚝̦𝚒 𝚌𝚞𝚖𝚙𝚊̆𝚛 𝚗𝚒𝚜̦𝚝𝚎 𝚐𝚘𝚐𝚘𝚜̦𝚒.
𝙳𝚊𝚛 𝚜𝚊̆ 𝚕𝚎 𝚒̂𝚖𝚙𝚊̆𝚛𝚝̦𝚒 𝚌𝚞 𝚖𝚒𝚗𝚎!
Zâmbesc și închid telefonul, oftând.
Îmi așez capul pe pernă, și închid ochii.
✎﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏
Niște bătăi în ușă mă fac să mă trezesc brusc.
Îmi frec ochii și mă ridic ducându-mă, jumătate adormită, să deschid ușa.
Când o deschid, mă dau un pas înapoi când îl văd pe Dominic stând în ușă și uitându-se la mine.
Sa schimbat de costum. Acum stă doar într-o pereche de pantaloni și un tricou.
Îi admir în secret tatuajele de pe brațele musculoase și cel de pe gât.
Când îmi revin din holbat, mă trec toții fiorii.
Deschid gura să-l întreb ce face se întâmplă, dar el mi-o i-a înainte.
- Știi cumva unde este Harper? Vocea lui este rece față de cum era când l-am auzit prima oară.
Îmi aduc aminte că mi-a spus că a plecat la niște cursuri dar nu mai știu alt ceva.
- Mi-a spus că se duce la niște cursuri... Spun eu aprope în șoaptă dar el aude.
- Când?
- Acum o oră sau două, cred. Doriți să o sun? Întreb eu precaută.
Dă din cap și își freacă podul nasului.
- Da, te rog. Spune și dau din cap.
Intru în cameră și el după mine, urmându-mi fiecare mișcare.
Când i-au telefonul și îl deschid, văd un mesaj de la Harper.
Crazy bitch: 𝙿𝚕𝚎𝚌 𝚕𝚊 𝚘 𝚙𝚎𝚝𝚛𝚎𝚌𝚎𝚛𝚎, 𝚋𝚕𝚘𝚗𝚍𝚘, 𝚙𝚘𝚝̦𝚒 𝚜𝚊̆-𝚕 𝚊𝚗𝚞𝚗𝚝̦𝚒 𝚝𝚞 𝚙𝚎 𝚝𝚊𝚝𝚊? 𝚅𝚒𝚗 𝚖𝚊𝚒 𝚝𝚊̂𝚛𝚣𝚒𝚞 *𝚎𝚖𝚘𝚓𝚒𝚒 𝚌𝚞 𝚙𝚞𝚙𝚒𝚌𝚒*
Oftez ușurată când citesc mesajul și zâmbesc.
Îmi ridic privirea și o întâlnesc pe cea a lui Dominic.
- Ți-a răspuns? Mă întreabă el curios.
- E la o petrecere. A spus că o să vină mai târziu.
Dă din cap și după continuă să se uite la mine.
Mă analizează din nou, de data asta mai intens.
Îmi simt pielea arzând, ca și cum privirea lui mă dezbracă.
- Vă mai pot ajuta cu ceva? Întreb eu, cu un ton ușor și calm.
El îmi găsește privirea și buzele lui curbează un zâmbet.
- Nu. Cobori la cină? Întreabă el bazându-și mâinile în buzunarele pantalonilor.
Dau din cap. Poate asta e șansa ca să fac o impresie bună lui Dominic.
- Sigur! Spun zâmbind.
El dă din cap aprobator și iese din dormitor dar nu înainte să se uite la mine o ultimă dată.
Când cina este pregătită, cobor și îi țin companie lui Margaret.
Aceasta mă trimite repede să mă așez la masă.
Îmi deschid telefonul și încep să citesc câteva mesaje de la mătușa când aud ușa deschizându-se.
Dominic intră și se așează la masă.
Îmi pun telefonul in buzunar și Margaret pleacă, lasandu-ne să mâncăm. Când i-au prima înghițitură și îmi ridic privirea, el deja se uita la mine.
Un fior mă străbate pe șira spinării când îmi aruncă un zâmbet și după vocea lui umple liniștea din cameră.
- Și, ce te-a făcut să alegi Facultatea de Arte din San Francisco? Întreabă el în timp ce se lasă pe spate în scaun.
- Arta a fost pasiunea mea de mică, când am crescut pictam pentru concursurii și acte caritabile. Când am ajuns în San Francisco am ales Facultatea de Arte deoarece mi s-a părut cea mea bună alegere.
Dă din cap și se joacă cu inelul de pe deget.
- Harper ține mult la tine dacă ți-a oferit ajutorul ei.
Zâmbesc timid, fiindcă știu câți oameni ar vrea să fie prieteni cu Harper, dar ea m-a ales pe mine.
- Da, și mulțumesc încă o dată pentru ajutor! Apreciez mult. Spune și el se mai relaxează.
Dominic lasă să-i scape un surâs amuzat și mă privește ca pe o....prietenă..
- Nu este nici un deranj, plus că dacă ești aici, Harper o să aibă companie, și nu am putut să refuz din a ajuta o domnișoară care este și prietena ficei mele. Spune și buzele lui trasează o linie curbată puțin la margini.
Când deschid gura ca să spun ceva, un bărbat ne întrerupe și se oprește gâfâind.
Mă uit la el și vreau să-l ajut dar Dominic sare înainte și se apropie de bărbat.
Omul ridică privirea și eu mă ridic din scaun.
- Domnișoara Harper! Bărbatul continuă să gâfâie. Ea...
Mă apropii de ei când Dominic se încordează.
- Ce s-a întâmplat cu Harper? Îl întreb pe bărbat.
El se uită la mine după la Dominic.
- Fiul lui Francesco a abordat-o în clubul la care era! Am pierdut-o din vizor în momentul în care mai mulți din clanul lui i-au înconjurat prin mulțime! Spune bărbatul fără respire.
Îmi simt corpul tremurând de nervi și îngrijorare.
Îmi iau telefonul și o sun pe Harper în timp ce Dominic se pregătește să plece.
Când Harper nu răspunde la al cincelea apel, mă apropii de Dominic.
- Vin cu tine! Spun eu luându-mi geaca.
Se uită la mine și dă din cap iritat.
- În nici un caz! Rămâi aici. Ordonă el în timp ce se îndreaptă spre ieșire.
Îl apuc de braț înainte să iasă și el se întoarce privindu-mă în ochi.
Când îi întâlnesc privirea, îmi retrag mâna în timp ce pășesc o dată în spate.
- Cu tot respectul dar nu rămân aici în circumstanțele în care Harper e poate în pericol și eu nu pot să dau de ea! Vreau să vin, vă rog.
Maxilarul îi se încordează dar îmi permite să vin.
Când urcăm în mașina lui, el pornește și începe să conducă spre clubul în care Harper se află.
Știu unde și în ce loc este deoarece, atunci când a fost beată i-am conectat locația telefonului ei de al meu, așa să știu de unde o i-au.
Încerc să o sun dar îmi intra căsuța.
Încep să respir sacadat și panica mă cuprinde.
Atac de panică!
Nu am mai avut unul de un an..
Nu se poate acum!
Nu acum!
Îngheț când o mână se așează pe brațul meu.
Înghit în sec și mă uit la Dominic care conduce.
- Calmează-te. Spune el. Harper are mereu un pistol în geantă. Știe să se protejeze. Adaugă el.
Mă calmez puțin dar panică revine cu gândul că Harper o să fie închisă pentru crimă.
Când mașina se oprește, îmi dau seama că am ajuns.
Cobor și Dominic mă urmează.
Când intrăm în club, văd studenți beți și studente aproape dezbrăcate.
Ochii mei o surpind pe Harper care încercă să se elibereze din strânsoarea unui băiat.
Îmi încleștez pumnii și o i-au înaintea lui Dominic.
Cu cât mă apropii mai mult, pot simții cum vreau să le strivesc craniile.
Niciodată nu am fost violentă fizic sau verbal dar când cineva se ia de Harper nu ratez oportunitatea de ai încasa un pumn.
Când vreau să dau o persoană la o parte, o mână dură mă prinde și mă izbește de pieptul său.
Dominic mă ține strâns uitându-se la scenă. Când mă trage într-un colț se apleacă și îmi șoptește:
- Du-te la mașină, Harper o să vină după. Ordonă el.
Când vreau să refuz, îmi aruncă o privire ucigătoare și mă supun ordinului.
Ies repede și când sunt lângă mașină, alte mașinii se opresc și niște bărbați îmbrăcați în negru se apropie de intrarea în club.
Tresar când focurile armelor încep să se audă și oamenii țipă din toate puterile, îngroziți.
Înlemnesc când o văd pe Harper fugind la mine, plină de sângele cuiva. Rochia, cu care s-a schimbat dar nu știu când, este pătată de sânge și aproape ruptă.
Îmi scot geaca și o pun pe umerii ei, încercând să o fac să se încălzească.
Când aceasta acceptă ajutorul meu se urcă în mașina tatălui ei, pe bancheta din spate, cu mine.
Nu spune nimic, doar se uită pe geamul mașinii, așteptându-l pe Dominic să vină și să ne ducă acasă.
Îmi așez o mână pe umărul ei și zâmbesc ușor.
Liniștea e chinuitoare.
- Esti bine? Ce s-a întâmplat acolo? Întreb în timp ce scot telefonul și îl bag în buzunar.
Harper înghite în sec și se uită la mine.
Nu e speriată. Nu e îngrozită.
E nervoasă.
- Nemernicii ăia nenorociți o să plătească! Blestemă ea aproape în șoaptă.
- Harper. Ce se petrece? Cine era băiatul care te atingea.
Îngheață și pentru o secundă regret întrebarea.
Ea se uită la mâinile ei care sunt așezate în poală și respiră sacadat.
- El este fiul lui unei alte bande Mafiote. Se uită la mine și după continuă. Bonanno Francesco este un alt mafiot dar rus. S-a mutat aici când eram mică, dar nu știu nimic despre el. California este un loc ușor pentru a-ți lua revanșa, și el asta face. Fiul lui, Kaiden este la fel ca taică-său. Fără inimă.
Se oprește și trage o gură de aer.
Mă uit la ea confuză.
- Bine, dar ce treabă are el cu tine? Întreb eu, curioasă și speriată.
- Familiile noastre sunt inamice. Kaiden a fost învațat să-și distrugă inamicii. Și eu, sunt ținta perfectă. Spune ea, dezamăgită.
Când se uită la mine pot să-i văd ochii umeziți.
- Blondo, pot să-ți spun ceva? Spune ea cu respirația întretăiată.
Dau din cap, pregătită pentru ce-i mai rău.
- Eu și Kaiden...
Se oprește și eu tresar când Dominic urcă la volan și calcă accelerația.
Înghit în sec și îi prind mână lui Harper între ale mele.
Când se uită la mine, îi zâmbesc ușor și ea îmi întoarce zâmbetul numai că puțin mai trist.
Când ajungem la vilă, Harper și cu mine ieșim amândouă și Dominic ne urmează.
Radiază o aură negativă și simt cum privirea lui este atașată pe mine.
Mă privește.
Când ajungem în casă, Harper o ia înainte și eu după ea dar vocea lui Dominic ne oprește.
- Josephine! Vreau să am o discuție cu tine. În privat. Spune el în timp ce își dă sacoul jos.
Harper îl privește parcă speriată și eu înghit în sec, temându-mă de ceea ce vrea să discutăm.
- Tată! Vocea lui Harper îi atrage atenția lui Dominic. Nu cred că e momentul. Adaugă ea.
Dominic se uită deja enervat la fiica-sa și eu mă dau un pas mai în spate.
- Harper, noi doi o să avem o discuție despre seara asta! După atenția lui se întoarce la mine. O să te aștept la mine în birou. Spune și pleacă, neuitându-se la noi.
Harper oftează exasperată și se uită la mine.
- Nu trebuie să vorbești cu el dacă îți este frică, blondo. Spune ea și se apropie de mine punându-și mână pe spatele meu.
Scutur din cap oftând.
- Sunt bine, o să mă descurc. Zâmbesc leneș.
Ea îmi întoarce zâmbetul și mă apucă de mână, mergând spre dormitoarele noastre.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top