13

"We all have a Monster within; the difference is in degree, not in kind."

― Douglas Preston

Danny's pov

Îl vedeam stând lânga mașina gemenelor,  inspirând adânc și am pufnit amuzat. Cumva băiatul ăsta reușea să arate splendid chiar și între două puștoaice care arătau ca Betty. Am luat o gură de cola și am aruncat doza peste puntea de lemn a cabanei, auzind cum se lovea de bolovani spre drum în jos, până când pădurea a amuțit sunetul.

Cabana era construită în așa fel încât era așezată pe un colț din partea de mijloc a muntelui, la o înlățime considerabilă, iar eu a trebuit să cobor trei rânduri de scări îmbrăcate în lemn ca să ajung la micuții ce mă așteptau jos. Am aruncat ochii fugitiv la luminile orașului care acum îmi semănau cu niște licurici și mi-am dat seama că nu trebuia să fi plecat nemâncat de acasă și nici doar cu un hanorac subțire. 

Dar nicio grijă... îl las pe Eric să se ocupe de comfortul meu.

- Hai înăuntru, să te prezint prietenilor mei, îi spun movaliului închis cu gradiente, iar el oftă zgomotos, fiindcă amândoi știam că era o minciună.

Îi simțeam nervozitatea și teama, probabil se gândea că o să mă iau de el sau că o să-l fac de râs. Ce-i drept, când primești o scrisoare de la cineva pe care nu-l cunoști, e greu să accepți invitația într-un loc izolat. 

Și apoi, sunt sigur că gemenele i-au spus despre mine... Până la urmă... mai aveam puțin îi scrijeleam data și ora cu unghiile în coapsele alea pline și apetisante la ora de Etimologie. 

Pot să-ți înțeleg teama, păpușă. Și eu am avut-o odată.

- Anne, Lianne, haideți, spuse el brusc, iar gemenele icniră surprinse.

- Pe ele nu le-am invitat, spun eu încruntându-mă.

- Nu, m-ai invitat pe mine și nu ai spus că n-am voie să aduc companie, replică el acid.

Cred că m-am înșelat în privința lui. E mult mai dur decât pare.

- Uite ce e, păpuș-...

- Nu-mi mai spune așa, mi-o tăie el scurt și le luă de mână pe gemene, trecând pe lângă mine, iar ele mă priveau curioase și la fel de confuze.

Am dat din umeri și am urcat scările cu ei, urmând să decid mai târziu cum îl despart de fete.

Nu-ți face griji, Eric. Îți arăt mai târziu ce pățesc cei neascultători... 

Proprietarul locului stătea în fața barului de la primul etaj al cabanei, pregătind câteva cocktail-uri cât timp lumina încă era aprinsă, iar gemenele au chiuit uluite de splendoarea interiorului, o gamă variată de culori cărămizii pentru tapițerie și laminate, aranjate într-un stil rustic, dar modern. Bărbatul mă privi încruntat abia ce m-a zărit , însă continuă să învârtă băuturile. Cei trei m-au lăsat singur, găsindu-și companie lângă Cherry, așa că m-am dus la bar. 

Morris era un bărbat de patruzeci și cinci de ani care a deschis cabana pe post de pensiune, dar fiindcă turiștii nu se opresc aici decât în sezonul de iarnă și de vară târzie, în restul anului o închiriază pentru recepții de nunți, petreceri locale și expoziții de mobilă pentru patronii din oraș. Înfățișarea sa de pușcăriaș îl ajuta în afaceri, era suficient de înalt și de făcut încât să nu fie tras pe sfoară, cu o față pătrată și o bărbie lată, nas cârn, buze subtiri și îngălbenite de la tutunul ieftin . Dar avea ochi ageri, de culoarea abanosului și părul la fel de negru, cu o tunsoare ca a unui frizer și brațe tatuate ca la închisoare.

Tipul era înfricoșător, dar dacă îi intrai sub piele, era suficient de permisiv.

M-am lăsat cu coatele pe bar, dându-mi jos hanoracul și rămânând doar într-un tricou maro cu înscripțiile albe ale unei trupe locale și i-am zâmbit galant bărbatului, spunându-i ce băuturi să-mi prepare. Petrecerea asta era plătită de un coleg în cinstea luării permisului și totul era din partea casei. Asta însemna câte băuturi voiam și nu puteam decât să sper că lui Eric nu-i trebuie multe.

Le-am înmânat gemenelor două pahare cu vodka, sirop de cireșe și apă minerală, ce și-au găsit locul în compania lui Cherry, iar lui Eric i-am dat un cocktail Mimosa extra tare. Cei trei și-au luat paharele, luând mici înghițituri, cât timp vorbeau cu șatena. M-am așezat și eu lângă ei cu un tequila sunrise în mână, la capătul canapelei din piele crem , în stânga lui Eric ce mă privea curios.

Ușor, nu-ți fie frică.

I-am zâmbit și am luat o gură mare din pahar, bucurându-mă de răceala și gustul care mă ardea pe gât, tapând cu cealaltă mână pe brațul canapelei, fiindcă n-aș vrea să-mi pun de acum mâinile pe Eric, altfel îmi stric toate planurile.

Un lup e tăcut și docil, păpușă. Degeaba mă privești cu coada ochiului. 

De câte ori întorcea capul spre fete, îi atingeam fantomatic părul, inspirându-i adânc parfumul de liliac sălbatic, dar mereu îmi picau ochii pe coapsele lui acoperite doar de o pereche de blugi gri deschiși. 

Doar o bucată de fibră te desparte de mine..., îmi spuneam în gând, ascultând la gălăgia din jur și încruntându-mă la oricine voia să se apropie de movaliu. Am avut grijă să-i avertizez pe toți din timp, dar în cazul care nu mă ascultă,.. s-ar putea să-mi pătez mâinile în seara asta. 

14

Trecuse jumătate de oră și nu știam cum să-l mai conving pe Eric să mai bea puțin, așa că l-am luat la dans, acum că Morris a stins luminile. Cherry a avut grijă de gemene pentru mine, ducându-le în camera de lângă, după ce le-a intoxicat bine , iar fetele abia s-au putut ține pe picioare.

Scoate-le ochelarii, aparatul dentar și sunt prăzile perfecte. Odată remodelate , o să facă furori - îmi spuse șatena într-o seară. Pe atunci nu știam la ce se referă.

- Nu mă învârti, spuse Eric, încercând să se îndepărteze de mine, dar l-am lipit de mine strâns.

- De ce? Amețești? Îl întreb zâmbind.

Voia să spună ceva, dar l-am lipit de perete, în colțul de către geam, acolo unde nimeni nu se împingea să danseze. Toți erau mult prea ocupați să se învârtă în jurul băiatului cu bani și să-i arate cele mai sexy mișcări pentru o sumă bună.

- Ce faci? Întreabă el, când l-am lipit cu spatele de suprafața de lemn lăcuit, aplecându-mă peste el.

Acum eram doar la câțiva centimetri depărtare și puteam să-i simt respirația pe buze și mâinile reci pe piept chiar și prin tricou. O piele palidă acoperită doar de o bluză strâmtă și neagră, iar buclele scurte până sub bărbie îi străluceau în lumina slabă care intra pe geam.

Așa de superb, așa de ușor de prins. 

Premiul ăsta trebuie să-l duc în cameră. E prea frumos pentru ochii spectatorilor... însă stiam că și ei erau flămânzi.