ERIC LEVANT

Eram acasă în pat când Helen s-a proptit lângă mine și atunci mi s-a aprins un bec.

- Helly, ai spus ceva ce mi-a dat de gând cât timp eram în celulă, deschid gura cu prudență.

- Hm, serios? Ce anume? Replică ea, tastând mesaje cu ochii ațintiți în telefon.

 - Dacă tu ai fost închisă, nu trebuia să ajung și eu. De ce mai exact ai fost închisă? Întreb eu, sperând că o să răspundă, mototolind pătura între degete de nervozitate.

- Ah, aia. Pentru că un fost iubit și-a luat ordin de restricție împotriva mea cât eram în Franța și am stat o noapte în arest din cauza lui. I-am spus mamei că am stat la Sofia până când mi-au dat drumul, replică ea absentă, iar eu am mijit ochii de uimire.

- Uh, Helly...tu nu erai pe invers? 

- Te-ai lovit la cap? Uite Eric, daca vrei să te simți mai bine pentru ce ai făcut cu Danny, bine. Să zicem că și eu sunt pe invers , spuse ea gesticulând cu mâinile în lateral, ca și cum ar încerca să lovească doua valuri paralele. 

Știam că era iritată, dar eu voiam neapărat să știu ce naiba se întâmplă sau aveam să-mi pierd mințile. 

Am oftat și am decis să o întreb și mai târziu ce își amintește și ce nu. Între timp, îi mângâiam pe ogari pe cap, întrebându-mă dacă ei m-ar putea ajuta în vreun fel. E clar că pe mine nu încearcă să mă blesteme sau să mă omoare, dar eram orb la puterile pe care le posedă. Parinții m-au chemat la masă, m-au așezat cu forța și mi-au ținut încă un rând de predică, iar înainte să-mi dau seama deja s-a făcut noapte. 

Tata a pus-o pe Helen să doarmă în camera mea, ca să nu mai avem parte de alte evadări, iar dintre toate nopțile în care Helen dormea dusă, sforăind zgomotos, fix pe asta și-a ales-o să nu închidă un ochi. M-am foit de pe o parte pe alta, încercând să-i dau mâinile și picioarele lui Helen la o parte și mai aveam puțin și explodam. 

- Dacă vrei să ți-o freci, du-te în baie, mă chinui să adorm, mormăi ea, împingându-mă pentru a mia oara.Voiam așa de mult să-i spun că nu, dar am închis gura înainte să comentez, fiindcă mi-a trecut prin cap o idee. Tata mi-a confiscat telefonul, iar al surorii mele era la încărcat pe birou, așa că am bâjbâit prin întuneric, mi-am mușcat buza la orice zgomot, până când am luat telefonul și m-am dus cu el în baie. 

Acum Helen o să creadă că mă masturbez. M-am lovit peste frunte, trimițând mesaje pe numărul lui Lianne și Danny, urmând să găsim mâine o oră în care să comunicăm sau chiar să ne întâlnim, din moment ce la optisprezece ani încă mai poți fi pedepsit dacă locuiești cu părinții. Chiar habar nu aveam cum să ies din asta, dar am tresărit când am auzit un sunet, m-am ridicat de pe toaletă și am fugit tiptil înapoi în pat.

- Ți-a luat cam mult, ai probleme cu ejacularea sau cu frecatul unde trebuie? Întreabă Helen somnoroasă, iar eu am scrâșnit din dinți, abținându-mă să nu răspund.În dimineața următoare, toată lumea încearca să se poarte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic până acum. Ne-am așezat la masă, părinții au refuzat să mă privească în ochi, Helen încă era supărată pe mine, dar tot a spus că mă duce la facultate, iar nimeni nu mă lăsa să vorbesc despre cele pretrecute. 

Era de parcă ar fi făcut un jurământ să se închidă într-o buclă departe de realitate. Am oftat resemnat, chinuindu-mă să înghit bucata de pâine prăjită cu unt, care m-a zgâriat pe gât și am plecat cu Helen spre oraș. 

 - Vin după tine imediat ce termini, comentase ea sec când a parcat în fața universitații, iar eu am ieșit din mașină, trântind portiera nervos. Apoi mi-am amintit de cea mai ușoară modalitate de comunicare de care nici Helen și nici părinții nu erau conștienți și anume faptul că eram în aceiași clasă. Cu gândul ăsta am dat peste cei doi la cursul de literatură contemporană și m-am așezat între ei. 

- Ce naiba facem acum? Tata mai să mă omoare, șopti Danny, scrijelind ceva în caietul aproape neatins de cuvinte. 

- Pe mine m-a pus Helen să dorm lângă ea de parcă aș fi fost un copil mic, răspund eu. Stă cu ochii pe mine ca un copoi flămând. 

- Eu m-am ales cu mama pe cap, paznic oriunde mă duc în casă, inclusiv în baie, spuse Lianne. Avea ochii roși de plânși și o dungă rozalie pe obraj. 

- M-a plesnit fiindcă plâng după o soră imaginară, explică ea, vazând cât de insistent mă uit. Am oftat cu toții, când cu ochii la profesor, când uitându-ne în gol, absenți cu totul.

 - Trebuie să ne întoarcem la cabană? Întreab eu brusc.

 - Cred că deja au mutat-o pe Anne de acolo, plus că mai mult ca sigur Morris a pus un paznic, spuse Danny. 

- Atunci ce-i de făcut? Întreabă Lianne, frecându-și podul nasului. 

- Ce spuneți de Lumaeea?

 - Chiar ar trebui să mai avem încredere în ea? Întreb eu, tapând cu degetele pe caietul nedeschis. A spus că Helen a fost blestemată de ogari, Helen a susținut că o mușcătură de la Lianne i-a pus capac, ce să mai cred? Poate vrea doar să se joace cu mintea mea, nu știu, răspund, prinzându-mi capul în mâini. Danny m-a bătut pe spate, iar Lianne s-a lăsat cu capul pe umărul meu în semn de consolare.

 - Cred că Eric are dreptate. Chiar dacă Lumaeea a încercat să mă...uh, exorcizeze, cred că ar trebui totuși să vorbim cu ea. Poate aflăm un indiciu, poate e și ea implicată în jocul ăsta crud, spuse Lianne. 

- Domnișoara, singurul joc crud e să nu fi atentă la oră după cât mă strofoc să vă explic, spuse profesorul pe un ton aspru.Lia s-a făcut mică în spatele meu, cerându-și scuze. Între timp, castaniul îi evita cu privirea pe foștii lui prieteni, despre care mai târziu am aflat cum îl vorbeau pe la spate și a decis să se distanțeze de ei. Danny avea deja o groază de secrete, dar noi aveam cu toții prea multe probleme ca să le lăsăm la suprafață. 

Știam că Helen o să vină să mă ia fix după ore, mama lui Danny o să-l aștepte acasă, iar tatăl lui Lianne deja făcea ture cu camioneta prin oraș, livrând colete până la sfârșitul cursurilor, așa că am decis să lipsim de la etimologie, aventurându-ne prin oraș fără să fim văzuți până când am ajuns la vechiul garaj. Și asta cu ajutorul unui localnic pe care Danny și Lianne îl cunoșteau care ne-a dus cu mașină. Dacă ajung înapoi la răscruce pe jos, lui Helen o să i se pară suspect. Sunt zece kilometri de la Jaldenburg până la răscrucea unde l-am întâlnit pe bătrânul Cole. Abia după ce am intrat în pădure, nu am știut cum să procedăm. 

Sincer speram ca Lumaaea să ne scape de necaz și să ne găsească ea pe noi, dar aveam impresia că deja ne știa intențiile și plănuia să se ascundă de noi. Asta până când m-am împiedicat de o verigă și am ajuns în spatele căsuței ei de vărjitoare din povești, o căbănuță pe care nu am analizat-o data trecută când am fost aici, făcută din lemn vechi, cu geamuri murdare și acoperită de vegetație până la acoperișul șubred. Danny a bătut temător la ușă, nici el nu era prea familiar cu femeia, a cunoscut-o abia prin intermediul meu. Iar Lianne încă avea o vagă impresie că o să fie exorcizată, așa că s-a agățat de mine. 

Ușa căsuței s-a deschis cu un scârțâit deranjant, iar noi am dat năvală în întunericul străin. Afară era soare și destulă lumină care să pătrundă prin geamuri și coroanele de copaci înalți. I-am auzit vocea bătrânei mormăind cuvinte într-o limbă antică și am fost nesigur dacă să fac vreun pas în față. Cu toții am înghițit în sec înainte să intrăm, dar imediat cum am trecut de prag, întunericul a fost înlocuit de o lumină abundentă ce se reflecta prin miile de pahare de sticlă cu plante și vietăți dorminde în ele. Lumaaea amesteca ceva într-un bol de lemn, așteptând ca noi să vorbim.

 - Vreau să aflu ce s-a întâmplat cu sora mea, spuse Lia deodată. Fără introduceri, saluturi sau orice altceva. Doar purul adevăr. Bătrâna a schițat un zâmbet, ridicându-și amuzată umerii. - Care soră? Întrebă ea. 

- Știi destul de bine că Anne e reală. Am venit aici să aflu ce s-a întâmplat!

- Eu știu, dar oare știu și restul?

- De ce nu-și amintește nimeni nimic? Întreb eu. Între timp, Danny privea hipnotizat la borcanele cu diverse conținuturi, așteptând ca eu și Lia să purtăm toată conversația.

- Ce a vrut Ivoryville. Nu eu controlez ce vrea orașul, el are propriul set de reguli, spuse bătrâna, tușind scurt și reluându-și mormăitul în limba ei ciudată.

 - Dar...trebuie să fie o cale să-i facem să-și amintească, spuse Lia cu speranță în glas. Mâinile îi tremurau de parcă ținea în ele un cuib de albine și abia se putea trage pe picioare. Era slabă, nemâncată și nedormită, iar eu și Danny eram tot pe acolo. Zombii vii. Castaniul acum pufnea amuzat la orice întorsătură de situație, de parcă eram actori într-un film prost unde regizorii au luat-o pe arătură, aruncând cu zarul peste scenarii.

 - Dacă izvorul o dă pe Anne înapoi, atunci memoria lor o să revină la normal, spuse Lumaeea. 

- Dacă? Izvorul? Întreb eu mirat. Anne e în apă? Atunci o să iasă la suprafață mai devreme sau mai târziu. 

- Oare? Întreabă Lumaeea amuzată. 

- E clar că am venit degeaba aici. Baba n-o să ne ajute, spuse Danny, fiind gata să iasă pe usă. Mergând prin pădure și oftând dezmăgiți, mi-am dat seama cât de târziu era. 

Helen o să înceapă căutările și raportul dacă lipsesc fie și două minute, așa că trebuia să ajungem înapoi în oraș. Voiam să ieșim în stradă și să facem autostopul, când l-am văzut pe Morris trecând cu camioneta și ne-am ascuns după copaci, înghițind în sec. 

- Fix norocul nostru, mormăi Danny, ținându-mă strâns de braț și respirându-mi în ceafă. Am oftat, un amestec de adrenalină și panică și un dor aprins de-ai gusta buzele. Era atât de aproape de mine și totuși atât de departe. Danny și-a întors capul spre mine, privindu-mă curios, înainte să-mi ciufulească părul. 

Cu greu am reușit să ajungem în oraș înainte ca Helen să țipe la mine și să mă tragă de mană spre mașină, de parcă eram copil de grădiniță. Cât timp Helen era preocupată cu lectura, eu stăteam cu gândul la Danny. O parte din mine murea să-l mai sărute încă o dată, cealaltă parte din mine voia să o strângă pe Lia în brațe. Eram atât de confuz la o vârstă la care ar fi trebuit să fiu sigur pe mine și pe sexualitatea mea.

- Unde ești cu mintea? La Danny între picioare? Întreabă Helen. M-am smucit din mâinile ei, aruncându-mă zgomotos în mașină și întorcând cheia în contact, pornind motorul. Helen privea șocată, alergând repede spre scanul șoferului și azvârlindu-se înăuntru.

- Dacă vrei să pleci cu mașina mea, te iau la bătaie, avertiză ea, scuipând audibil firele de păr din gură.

- Credeam că te grăbești acasă și am zis să te ajut, răspund eu scarcastic, pufăind nervos.

- Oh, ești frustrat sexual, spuse ea, iar eu am lovit-o cu ghiozdanul, înainte să-l arunc pe bancheta din spate.

 Numai de prostiile tale nu am timp, Helly. Anne e în apă, probabil tot moartă, noi ne luăm bătaie și ajungem la închisoare după ce încercăm să vă salvăm pe tine, Anne și Cherry, iar tu în loc să mă ajuți, te legi de frustrările mele. Îmi venea să urlu, dar să sparg geamurile mașinii cu urletele mele ar înrăutăți situația. Ajuns acasă, nu aveam nici poftă de mâncare. 

Mama tot insista să mănânc, tata ezita să vorbească cu mine, trecând pe lângă camera mea ca un gardian de închisoare, iar Helen a dat buzna când încercam să mă schimb, fiind prea ocupată cu vorbitul la telefon. Parcă încerca să-mi facă în ciudă. Nu aveam acces la telefon, însă îmi trebuia laptopul pentru școală, iar cât Helen era ocupată să discute ultimele tendințe în materie de lac de unghii și biluțe pentru creier, eu am intrat într-un email cu Danny și Lia, cu subiectul Istoria orașului. 

Eram sigur că dacă Helen auzea sunete de notificari pe rețelele de socializare, ar fi chemat-o pe mama. In email, Danny e menționat că a primit un bilet de la Lumaea, și deși nu era de încredere, era ultima șansă să aducem totul la normal. In ultimele zile, parinții noștri începeau să uite amintiri cu noi. Lia nu-și mai găsește certificatul de naștere, Danny avea buletinul în mână și pur și simplu i s-a evaporat, iar eu nu-mi mai găsesc pozele din albumele de familie, nici măcar cele din cameră. Era ca și cum orașul încerca să scape de noi. Încă puțin și nimeni nu o să-și mai amintească că existăm. La fel ca și Anne.

 Mi-am terminat comunicarea cu cei doi parteneri ai mei, iar Helen era brusc peste umărul meu, făcându-mă să tresar.

- Ce faci? Ce mai pui acum la cale?

 - Complot terorist. Vreau să invadez Casa Albă și să dau o lege împotriva surorilor ca tine, replic eu, sperând că nu a citit nimic din email-urile mele. 

- Orice ai face, sunt cu ochii pe tine, spuse ea. 

- Vrei să încetezi odată? Strig eu, când Helen se îndrepta spre scări și nu stiu ce a urmat, dar am auzit-o țipând.