"𝖡𝖾𝖼𝖺𝗎𝗌𝖾 𝖺𝗅𝗅 𝗍𝗁𝖾 𝗆𝗈𝗇𝗌𝗍𝖾𝗋𝗌 𝗁𝖺𝗏𝖾 𝖻𝖾𝖾𝗇 𝗅𝖾𝗍 𝗈𝗎𝗍 𝗈𝖿 𝗍𝗁𝖾𝗂𝗋 𝖼𝖺𝗀𝖾𝗌 𝗍𝗈𝗇𝗂𝗀𝗁𝗍, 𝗇𝗈 𝗆𝖺𝗍𝗍𝖾𝗋 𝗐𝗁𝖺𝗍 𝖼𝗈𝗎𝗋𝗍 𝗍𝗁𝖾𝗒 𝖻𝖾𝗅𝗈𝗇𝗀 𝗍𝗈. 𝖲𝗈 𝖨 𝗆𝖺𝗒 𝗋𝗈𝖺𝗆 𝗐𝗁𝖾𝗋𝖾𝗏𝖾𝗋 𝖨 𝗐𝗂𝗌𝗁 𝗎𝗇𝗍𝗂𝗅 𝗍𝗁𝖾 𝖽𝖺𝗐𝗇."

2

𝙰𝙼 oftat, văzându-mi bagajul lângă ușa și m-am gândit că tata l-a pus acolo, așa că l-am luat și l-am adus lângă pat. Am înghițit un nod în gât și m-am apropiat de dulapul gigantic cu yală, trăgând aer în piept... și am tras repede yala, deschizându-l zgomotos. Era gol și destul de curat, cu rafturi supra etajate și câteva cutii de metal cu capacul deschis puse pe fund.

Miroase a clor și esență de liliac...

Până la urmă, mi-am aranjat hainele în el , dar l-am lăsat între-deschis fiindcă senzația că ar fi cineva în el nu-mi dădea pace, însă de fecioară nu mă apropii prea curând.

Aveam impresia că zâmbește.. Ea- o față contorsionată de metal. Un zâmbet macarbru și rece, dar mintea mea îl percepea real.

Mi-am luat laptopul și l-am așezat pe biroul din lemn de mahon, bucurându-mă că era și o priză în apropiere și o mică lampă pentru birou, dar cu o pasăre de metal în vârf, ce mi se părea interesantă în contrast cu grilajele de la geam. Atât de multe grile așezate la distanță mică una de alta, acoperite cu urme roșiatice, iar umbrele lor pictau ceva cunoscut - captivitate.

Atât de multe bări de fier, lungi și reci...

Și ele îmi aminteau de ...o colivie.