Ecou al inocentei

A fost o dată ca niciodată,
O fată
Care-a îndrăznit să privească în oglindă,
Și să-și vorbească.

Vedea o copilă cu-n zâmbet larg pe față.
Vedea zilele cu soare de-acasă de la țară.
Ii vedea pe bunicul și bunica,
Și toți oamenii care i-au marcat copilăria.

"Câte lucruri s-au schimbat?", a întrebat-o copila.
"Multe", i-a răspuns tânăra.
Copila tăcea și aștepta un alt răspuns,
Dar acela avea să nu mai vină niciodată.

Nu putea s-o întristeze la vârsta aceea.
Nu putea să-i spună ce o aștepta.
Așa că a lăsat-o cu ideea,
Că lumea e perfectă așa cum o vedea ea.