Își strânge puternic pleoapele și oftează apăsat. Voia să treacă neobservată. ATÂT. Întunericul și liniștea îi plăceau. Nu era nevoie să vorbească cu nimeni, nu era nevoie să îi țină nimeni de urât. Îi plăcea să fie singură, în singurătatea ei impusă.

„Desigur! Atât noroc am și eu..."

Revine la nepăsarea dinainte și se întoarce încet. Lynna avea un zâmbet imens pe buze. Părul e prins într-o coadă lungă, cu extensii, iar două șuvițe îi încadrau chipul plăcut la vedere. Poartă un top verde mentă, scurt și o pereche de blugi de mărimi reduse. Piesa de rezistență era eșarfa de la mână, ce avea același simbol ca cel de pe geaca bandei Oxia. 

- Ce faci aici? întrebă iscoditoare Lynna, în timp ce îl ghionti pe Garlen cu cotul. Se pare că Astry este mincinoasă uneori.

Astraea privea cu atenție eșarfa, neînțelegând de ce îi era atât de familiară. Gestul atrase atenția Lynnei.

- Ah, asta? Aparține lui Savero, blondul, explică în timp ce își aranjă eșarfa. Mi-o dase anul trecut, chicoti.

- Este frumoasă, răspunde Astraea.

- Dar cum de ai venit? 

Știa că nu mai are cale de scăpare, așa că se mută în bătaia luminii, alături de Lynna. Începu să meargă după ceilalți. Banda își luă tălpășița, urmând să se întâlnească cu toții într-o zonă de la capătul orașului, unde va avea loc întrecerea între banda Oxia și cei mai curajoși dintre tinerii orașului. Încă de la începutul tradiției au existat o mulțime de doritori de senzații tari. În același timp, mulți și-au pierdut viața din încăierării stupide sau din exces de zel.

- M-am răzgândit, șopti Astraea, absentă.

Garlen și Lynna o urmară repejor, ținând pasul cu ceilalți. În depărtare se auzeau motoarele, iar pe lângă ei treceau motocicliști și conducători auto în, probabil, stare de ebrietate.

- Dar de ce nu ne-ai sunat? interveni Garlen, curios.

Astraea îi aruncă o privire scurtă printre șuvițele ce îi ieșiseră din coadă și îi încadrau acum fața. Nu voia să ofere prea multe detalii, iar Garlen o împingea să adâncească minciunile. Își trecu limba peste buze înainte de răspunde.

- Am vrut să o iau pe scurtătură. Îmi place să mă aflu în natură. Mai ales seara.

- Noroc că te-am ochit eu, fato! Altfel rămâneai singură toată noaptea până te gândeai să ne contactezi, râde Lynna.

Bruneta îi oferi un ghiont lui Astraea, ceea ce o făcu să se strâmbe. Nu îi plăcea căldura prietenească pe care i-o oferea Lynna. Următorul gest a luat-o total prin surprindere. Bruneta și-a așezat un braț în jurul gâtului lui Astry și au început să meargă amândouă agale, în timp ce Garlen a deschis un nou subiect de discuție.

- Ați auzit că șeful de la patiseria din centru vrea să vândă acțiunile pentru a se alătura bandei Oxia?

În același timp, cele două fete își întorc privirea spre Garlen, care rânjea. Purta o perucă gri-cenușie, cu păr creț și breton. Ambele aveau în minte imaginea șefului: bărbat de 55 de ani, cu burtă, pe o motocicletă. Imaginea era cum nu se poate mai amuzantă.

- Ăla nu ar fi acceptat în bandă nici dacă și-ar tatua o viperă pe burtă.

Lynna a început să râdă zgomotos. Imaginea șefului era comică, astfel că un mic zâmbet a răsărit și pe buzele lui Astraea. Întunericul masca zâmbetul, ceea ce îi plăcea. Seara începea să devină frumoasă pentru blondă.

- Dar tu la ce naiba ai luat peruca asta? Să areți a vampir sau ce? Vrei să te fure vreo unul din bandă? întrebă Lynna, furându-i peruca.

***

- Hai mai aproape, Astry! Nu o să mă vadă deloc Savero, se milogi Lynna. 

Era a cincea oară când o ruga. Mai erau zece minute și începea întrecerea. Ulyssei organiză lumea adunată, astfel încât erau două grupuri, de o parte și de alta a pistei improvizate. Era o zonă de pădure prin care trecea un drum ce urma să se asfalteze în următorii doi ani. Lega orașul vecin de Dornvil, dar a fost întreruptă modernizarea sa pentru a permite bandei să își organizeze activitatea. Se pare că au niște oameni sus puși.

- Eu nu vreau să îi văd.

- Dar eu vreau să îl văd! se bosumflă, ca un copil mic.

Cei trei se aflau la zece metri distanță de pistă, astfel că Savero nu ar fi putut să o vadă ușor pe Lynna. Astraea dorea să stea la distanță pentru a nu fi observată. Cu toate acestea, oftă apăsat. Nu era obligată să stea Lynna cu ea, dar nu o putea îndepărta. 

„Măcar dorința ei să se îndeplinească."

O apucă de încheietură și trage prin mulțime înainte.

- Hei, unde mergem? întrebă Lynna, în timp ce se lăsă dusă.

- A apucat-o dintr-o dată? întrebă Garlen.

- Taci, până nu îți arunc peruca, Garlen! șuieră blonda.

 La marginea pistei se opri cu Lynna lângă ea. Se aflau în prima linie, în bătaia luminii de la ultimele becuri din oraș.

- Să dea dracii să nu te vadă! Îi rup gâtul cu mâinile goale, șopti Astraea printre dinți.

Lynna zâmbi și ridicase din umeri nevinovată.

- Dacă nu mă observă, te ajut și eu.

Muzica a început să bubuie în boxele amplasate pe două mașini. Cele zece minute s-au scurs, astfel că este ora 23:35. Rămân cinci minute pentru a se pregăti totul, iar la 23:40 va fi dat startul cursei. De la 20 m distanță încep să se audă motoarele turate. Ulyssei încasează niște bani alături de alți doi bărbați, lângă un portbagaj deschis. Se pare că pariurile curg.

- Se apropie, le înștiință Garlen.

Capurile fetelor se întoarseră la stânga la timp pentru a vedea motoarele cum se apropie de linia de start. Lumea începe să aclame, iar muzica se estompează. Primii care pătrund sunt patru din banda Oxia: Rune, Savero, bufonul și unul dintre „paznicii" lui Ulysei, cel care avea vârfurile părului vopsite în roșu. Opriră toți patru în prima linie. Toți patru erau bine făcuți atrăgători și cu brațe puternice. Conduceau fiecare câte o motocicletă MV Augusta, BMW, Honda sau Kawasaki, printre cele mai puternice din lume.

Coarnele motocicletelor erau strânse în mâini puternice și tatuate. Se pare că gecile au fost date jos, banda rămânând în tricouri negre, cu vipere roșii pe ele, fără ochelari. Savero era primul de lângă ele, aflat la un metru jumătate distanță. Privindu-l de aproape, Astraea înțelegea ce îi plăcea la Lynna: Savero avea tatuaje întinse pe brațe, piept puternic și un chip ce inspira putere, cu maxilar bine definit și un nas vulturesc. Sprâncele erau subțirele și blonde, iar buza de jos atrăgea atenția, fiind mai groasă decât cea de sus. Arunca în jur priviri iscoditoare, mușcând ritmic din buza groasă. Cerceta persoanele din jur, fiind cumva nerăbdător de ceva. Privind în direcția Lynnei, o observă cu ochii săi căprui. Tânăra bătu din palme și zbieră, sărind în sus.

- Saverooo, îți țin pumnii! 

Îi arătă eșarfa de la braț, iar el râse. Lângă el, bufonul trăgea cu nesaț dintr-o țigară. Părea ușor drogat. Ținea capul mai pe spate și privea cerul în timp ce fumul se ridica spre cer, printre buzele sale rozalii. Era mai slab, însă mult mai bronzat decât Savero. Pe brațul stâng se observa un tatuaj imens, cu un trandafir roșu sugrumat de o viperă, continuat cu o busolă. 

Rune era al treilea. Cu părul brunet și aproape la fel de bronzat ca bufonul, privea în jurul său. El părea că se simte în largul său, dat fiind faptul că rânjea și făcea din ochi la câte o fată. Cu buze bine definite, nasul drept și ascuțit, era atrăgător. Pe gât, aproape de ureche, se zărea un tatuaj, două zaruri. Față de Savero, brațele lui erau mai bine definite de mușchi și mai puțin încărcate cu tatuaje negre. 

Astraea înghiți în sec. Simți cum un nod i se pune în gât. Își duse mâna la gât și masă încet. Rune își îndreptă privirea spre stânga. Primul lor contact vizual.

Ochii săi ageri, închiși la culoare, o cercetau cu atenție înainte de a o privi fix în ochii albaștri. Simțea că se uită fix la ea, parcă dorind să afle mai multe. Câțiva fiori trecură pe șira spinării, făcând-o să tremure ușor. Nu voia să își întoarcă privirea pentru că atunci ar fi părut vă se holba la el și nu voia să recunoască.

- Pregătiți-vă! țipă Ulyssei. Întrecerea începe în fix un minut! Pregătiți motoarele.

Fetele au început să aclame și mai tare. Cu toate acestea, Astraea rămânea neînduplecată. Era singura ce nu aplauda sau țipa din mulțimea cu mâini ridicate. Tânărul tură motorul, fără a-și lua privirea de la blondă. Pentru câteva secunde, a rupt contactul vizual. Se întinde lângă bufon pentru a-i șopti ceva, care se uită și el în stânga, la Astraea. Reveni la poziția dinainte, făcând un schimb de priviri cu bufonul și încuviințând.

O fată în pantaloni scurți si bustieră în carouri alb-negru păli pe mijlocul pistei, la trei metri de motocicliști. Ținea în mână două steaguri roșii.

- Fie ca cel mai bun să câștige! țipă și bătu din palme.

- Dați tot ce e mai bun din voi! Numărați cu mine, dragii mei! Trei...

Publicul număra împreună cu Ulyssei. Savero își așeză casca pe cap și prinse bine coarnele între mănuși. Bufonul aruncă chiștocul jos, apoi luă casca de pe spatele motorului și o pune pe cap.Cu toate acestea, nu purta mănuși. Rune își încheia mănușile cu scai.

- Doi...

Apucă casca între mâinile puternice, iar atunci luci în lumina becurilor inelul ce îl purta pe degetul inelar de la stânga. Adrenalina începea să se simtă în sângele blondei. Mai era puțin timp, iar el nu se grăbea. Ridică casca, cu gesturi lente, deasupra capului. Înainte de a o pune, privi în direcția lui Astraea.

Rune îi rânji.

- Unu!

Inima lui Astraea bubuise în piept, odată cu steagurile lăsate jos.

Rânjetul fu acoperit de cască. Motoarele demarează în trombă, lăsând praful în urmă. Rune își încheiă casca fără grabă, în timp ce lumea îl lua în derâdere. Printre norul de praf, Astraea observă motorul gri închis, cu design interesant. 

Respirația i se opri și ochii i s-au mărit de uimire. Nu conducea orice motor.

Ambală motorul și porni, ridicând un alt val de praf în aer.

- Huooo! țipă Lynna, ținând palmele pe lângă buze. Ai să pierzi, idiotule!

- Nu va pierde, Lynna...

- Cum nu? A plecat ultimul!

Lynna se întoarce spre Astraea și o privește încruntată.

- Conduce un Kawasaki Ninja, șoptește Astraea. 

Se întoarce pe călcâie și începe să pornească spre partea opusă pistei. Un adolescent vindea doze de suc, știind că la marginea orașului nu se găsește niciun magazin. Inteligentă afacere. Întrecerea durează jumătate de oră, motocicliștii trebuind să traverseze pădurea și să ajungă până în apropiere de orașul vecin. Acolo îi așteaptă băieții cu steagul ce trebuie adus înapoi la Ulyssei. Primul care ajunge este declarat câștigător. 

Astry își simțea gâtul uscat și obrajii în flăcări. Pe urmele sale cu Lynna și Garlen, se apropie de băiatul cu sucurile.

- Și ce contează? se răsti Lynna, ridicând brațele în aer. Savero are un BMW.

Fără să îl privească pe tânăr, ceru o apă minerală.

- Deține o motocicletă puternică, își scărpină bărbia Garlen, intervenind.

Înhăță sticla și se întoarse spre Lynna. Nu înțelegea de ce îi plăcea să vină la întreceri dacă nu avea habar.

- Cea mai puternică, îl corectă blând.

- Savero are șanse să câștige, se apără Lynna.

Astraea își roti ochii. Chiar nu avea nicio idee ce înseamnă să deții o motocicletă foarte rapidă și să știi să o conduci. Gestul său dinainte de întrecere este dovada că are exces de zel, fiind conștient de ceea ce conduce. 

Afișa încredere prin toți porii.

- Haide înapoi să nu ne pierdem rândul.

Deschise sticla și băuse trei guri mari înainte de a-i urma pe amicii ei. Lumea din jur aștepta cu nerăbdare să apară câștigătorul. Fetele s-au așezat pe iarbă cu pături pe umeri, pălăvrăgind. Băieții fumau de zor și dădeau pe gât dozele de bere. 

- Tu de unde știi atâtea despre motoare? întrebă Garlen, curios.

Astraea își opri respirația și privea într-un punct fix. Expiră încet după câteva secunde și își întoarse capul spre Garlen. În lumina becurilor era destul de ciudățel cu peruca gri, dat fiind faptul că ochii păreau negri.

- Doar am recunoscut-o. Am vrut să îmi cumpăr un Kawasaki acum câțiva ani. Dar tu? De unde știi atâtea lucruri? îl chestionă și ea cu ochii îngustați. Nu pari genul.

Tânărul se înroși vizibil. Se pare că nu adora să i se pună întrebări personale despre pasiunea sa. Ghinionul lui, deoarece el a început-o. 

O parte era adevărat din ce zise. Garlen nu părea genul interesat de motociclete, ci mai degrabă tocilarul din bibliotecă sau de la birou.

- Ăăă... Obișnuiam să conduc când eram acasă cu fratele meu. El avea o Honda veche și dădeam ture prin sat și fermă.

- Ai crescut la fermă? interveni Lynna.

- Da. Tatăl meu își câștiga așa existența. Am crescut în Merrickville, dar m-am mutat aici după ce am terminat facultatea. Voiam ceva nou. 

Astraea își privii cei doi colegi și se miră de cât de  ascuns trecut pot avea. Nu și-l imagina pe Garlen ducând mâncare la animale. El părea un orășean leneș.

Dinspre pădure au început să răsune sunetul motoarelor turate la maxim. Astraea își privi ceasul, care afișa ora 23:57. Se pare că sunt niște motoare puternice și rapide.

- Se apropie! zbieră un tânăr cu o claie de păr șaten, în timp ce alerga dinspre pădure.

Se pare că tipul a fost pus să asculte. Ulyssei făcuse și el anunțul la scurt timp, iar lumea a început să se agite din nou. Toți au alergat lângă pistă, pentru a se asigura că văd primii câștigătorul. 

Într-un minut au început să se vadă farurile printre copaci. Sunetul se intensifică, iar lumea tăcu așteptând momentul. Dintre copaci țâșniră două motociclete. Mergeau aproape cot la cot, atingându-se. Astraea își simți corpul cuprins de adrenalina. În adâncul sufletului spera să aibe dreptate, să câștige Rune întrecerea, nevătămat.

În câteva secunde, o a treia motocicletă țâșni din negura nopții pe lângă celelalte două și le tăie calea, învăluindu-i în praf. Lumea se dezlănțuie și începe să țipe, în timp ce motociclistul se apropie cu viteză. Motorul torcea, satisfăcut de viteza cu care demara. Trecu linia de sosire, ca o umbră gri-argintie, lumina oglindindu-se în metalul lucios.

„Kawasaki", își spuse Astraea.

Motociclistul se opri, fâcând o curbă și poziționându-se cu fața spre pădure. Ridică steagul roșu, iar lumea aclamă și zbieră, fiind în culmea fericirii cei ce au pariat pe el. În urma sa au apărut și  ceilalți motocicliști ce i-a lăsat în urmă. Băieții au parcat în apropiere, dându-și jos căștile de protecție. Susținătorii i-au încurajat rapid, așa cum și Rune a fost încojurat de multe tinere. Băiatul își dădu jos casca și își etală rânjetul. Cu o înclinare din cap îi salută pe învinși, apoi privirea sa se opri asupra blondei. Își îngustă privirea, privind-o drept în ochi. 

Contactul vizual o făcu pe Astraea să își simtă corpul cuprins de fiori. În răceala nopții își simțea foarte fierbinte trupul. Părea că vrea să îi transmită ceva. Rupse contactul vizual în momentul în care apăru un nou motociclist.

Astraea inspiră cu nesaț oxigenul ce părea tot mai puțin.

- Băga-mi-aș picioarele! țipă Lynna, atrăgând atenția blondei.

Aruncă sticla cu suc pe pământ și lovi apoi cu piciorul o piatră de lângă ea. Se vedea clar nervozitatea de pe chipul ei. Savero nu a fost printre primii. Dinspre pădure și-au făcut apariția ultimii motocicliști, printre care și Savero. Lynna a fugit instant la el și s-a aruncat pe el, îmbrățișându-i gâtul. 

- Eu am pariat pe Rune, vorbi Garlen.

Astraea își întoarce privirea spre el, cu o sprânceană ridicată. Băiatul rânjea.

- Îl cunoști? 

- Nicidecum. Dar i-am văzut motorul și știam ce înseamnă.

Râse scurt și își frecă mâinile, semn că abia aștepta să pună mâna pe profitul din seara asta. Vocea lui Ulyssei i-a făcut atenți pe toți, spărgând conversațiile.

 - Mulțumim tuturor participanților și felicitări! V-ați descurcat foarte bine. Nu uitați să aveți grijă de puicuțe, totuși!

Replica a creat un val de râsete și glume.

-Trecând peste, vă anunț că Rune este câștigătorul cursei! Felicitări, băiete!

Lumea l-a aplaudat, iar el și-a înclinat capul în față, în semn de mulțumire. Grupurile au început să se formeze și distanțeze, semn că începea viața de noapte. Garlen a dispărut repede, mergând să își ridice banii. Astraea rămase singură, în lumina becului singuratic. Își strânge brațele la piept și privește în jur, impasibilă. Toată adunarea îi amintea de ceea ce iubea mai mult fratele ei.

Privirea îi alunecă lent de la un grup la altul: băieți ce trăgeau pe nas, fete ce s-au agățat de gâtul băieților, tineri ce își verificau motoarele. Într-un sfârșit, ochii lui Astraea au căzut pe Rune. Stătea pe motorul lui și râdea alături de mai mulți tipi tatuați. Câteva fete erau lângă el, iar una dintre ele îi mângâia părul cu unghiile ei lungi. În corpul blondei trezea fiori manichiura, nu plăcere. Lungimea i se părea exagerată. 

Rune simți că este privit și își întoarse privirea spre ea. Rânjea în continuare, emanând căldură. Le spuse ceva fugitiv băieților, sărută pe obraz tipa de lângă el, apoi își așeză casca pe cap. Porni motorul, care începu să toarcă. Sunetul puternic atrase atenția celor din jur, dar unii îl ignorau total - pierzătorii. Își poziționă palmele pe coarne și porni. 

Astraea mări ochii când realiză că se apropia de ea. Kawasaki-ul oprește în fața ei, scoțând un nor mic de praf. Blonda privea uimită, cu obrajii înroșiți, scena din fața ei. De aproape îi observa corpul masiv și bine făcut. Rune băgă mâna în buzunarul blugilor la spate și scoase ceva negru, cu modele albe. O făcu ghem și aruncă spre blondă. Instant, fata prinse eșarfa din zbor, iar Rune tură motorul, ocolind-o și dispărând în negura nopții. 

Toți ochii erau asupra tinerei. Fata se uită în jurul ei, fără să se miște, apoi coborî privirea asupra mâinii. Era un material moale. Îl desfăcu și realiză că era o eșarfă, exact ca cea a Lynnei: neagră, cu simbolul bandei.

Inima i se opri pentru o secundă. Rune, câștigătorul cursei, i-a oferit eșarfa ei. Asta însemna clar poziția ei: devenise favorita lui.

Își duse mâna la gât, simțind o durere mută, ca și cum cineva o strânge. Respira greu, chinuitor. Știa doar că trebuie să dispară. Strânse din ochi, apoi i-a deschis. Muzica și țipetele din jurul ei nici nu le mai auzea. Fără să privească înapoi, a început să fugă pur și simplu spre casă.

Eșarfa a descătușat o amintirea prea dureroasă. Avea nevoie doar de camera ei.