- Ei drăcia naibii! înjură Ella, uitând complet că în casă erau trei copii mici ce o puteau auzi și care și-ar fi putut însuși foarte ușor aceste cuvinte nepotrivite vârstei lor fragede.

- Nu-mi tipa în ureche, oricine ai fi, i se adresă Victor care incâ nu apucase să vadă cine a căzut de-a dreptul peste el, fiind încă cu fața spre gresia cu model de frunze tomnatice de pe terasă.

O văzuse pe femeie doar o singură dată în viață, în urmă cu două săptămâni la cafenea. Îi reținuse chipul in memorie, dar nu și vocea ce în acest moment amenința să-l lase surd de-o ureche.

- Vrei să-mi spargi timpanul? veni o întrebare retorică tot din partea bărbatului cu părul precum nisipul și ochii de scorțișoară.

- În acest caz am fi chit, mai mult mârâi Ella cuvintele. Mi-am spart un dinte în gresia ta afurisită. Și la naiba, sângerez, își acoperi buza cu mâna stângă imediat ce simți gustul metalic al sângelui ce i se scurgea în gură.

Se dădu la o parte de pe Victor pentru a-i permite acestuia să se ridice. Privi gresia, acum plină cu diverse nuanțe de verde și albastru, dar și galben, alb, argintiu și câteva picături roșii provenite de la sângele ei. În fața ochilor ei albastrii sesiză mâna plină de vopsea verde și galbenă a lui Victor.

"Vrea să mă ajute după ce tocmai s-a întâmplat! Altul m-ar fi dat afară în șuturi dacă ar fi fost în locul lui" își spuse ea în gând.

- Ia-mă de mână! Aici e frig, iar tu ești rănită, i se adresă el, văzând că femeia ezita să-l ia de mână.

- Eram prinsă în gândurile mele, îl prinse de mână încă evitând și îl lasă să o ajute să se ridice.

Înainte de a întra în casă, Ella se descălță, iar Victor făcu și el același gest. În mod normal Veronica l-ar fi alergat cu un slap dacă ar fi murdărit pe jos după ce ea abia curățare, însă de această dată nu mai era cazul. Un schimb, Elliane era mulțumită că nu s-a ales cu mai mult de un dinte rupt și buza superioară spartă.

Așa plini de vopsea cum erau, au intrat în casă unde cei patru adulți încercau să se poarte normal. Însă era clar ca lumina zilei și ca toate acele culori ce ar fi trebuit să stea pe pânză nu pe hainele lor că au fost spionați. Rohan și Christopher nu se pătură abține și izbucniră intr-un râs copios de parcă s-ar afla la un show de comedie, nicidecum câ și-au văzut rudenie după o căzătură zdravănă.

- Vai de mine, Ella! izbucni Angelique, văzund-o pe verișoara noului ei iubit. Ce ai pățit la buză?

- Buza ca buza, nu e nimic grav. Se va vindeca ușor, însă mi-am rupt în două dintele, încercă femeia cu ochi oceanici să zâmbească pentru a le arăta celorlalți incisivul făcut bucăți, însă mai mult se crispă în fața lor.

- Vai de mine! Ce ai pățit? Te doare? își acoperi roșcata gura pentru a-și masca uimirea și a-și opri un suspin.

- A căzut peste Picasso ăsta. Nu vezi că sunt amândoi plini de vopsea, morcovel, Christopher mai mult o luă peste picior în încercarea eșuată de a destinde atmosfera deja încordată.

Dar nu functiona. Singurii care chiar erau liniștiți în acele momente erau copiii care se jucau în camera Francescăi de la etaj. Ei nu știau xe s-a întâmplat și nici nu au auzit zgomotul căzăturii, înjurătura Ellei sau ceea ce se petrecea im acele clipe la parterul casei pentru că Hyun a insistat să le arate cum este muzica din Coreea de Sud, țara natală a tatălui său natural. Copilul nu știa prea multe despre cel ce ar fi trebuit să-i fie model patern, dar care i-a fost luat mult prea devreme. Nici măcar dacă ar fi fost un geniu nu si-ar fi putut aduce aminte. Wang Gyeon mirise atunci când fiul său avea puțin peste un an și trei luni, dar motivele îi erau necunoscute băiețelului.

Ella nu prea vorbea despre cel cu care a fost cândva logodită, dar nu apucase să se căsătorească. Și chiar dacă Wang îl recunoscuse pe copil, Hyun era trecut pe numele Deveroux, numele Ellei, căci bărbatul își dorea să preia numele acesteia și să uite de ceea ce însemna familia în care se născuse.

Dar băiatul cunoștea aceste lucruri. Christopher îi mai povestise câte ceva, dar fără să intre în detalii. Cu cât știa mai puține despre acest subiect, cu atât existau mai puține șanse de a-i scăpa porumbelul de față cu mama lui sau cu oricine altcineva. Spre deosebire de ceilalți copii de vârsta lui Hyun chiar reușea să mai păstreze câte un secret, nefiind acel gen de copil care dezvăluie unde este ascunzătoarea banilor în casă.

- Ce muzică este aceasta? Și, mai important, în ce limbă este? întrebă Veronica atunci când trecu împreună cu Angelique și Elliane pe lângă camera în care se jucau copii. Nu le-am mai auzit pe fete să asculte așa muzică.

- Este muzică coreană, îi răspunse Ella. După cum ți-am mai spus tatăl lui a fost corean, iar Hyun vorbea coreană înainte să știe franceză.

Angelique deja se lăsa dusă de val și începu să se miște pe ritmul muzicii, luând ca partener de dans mopul pe care l-a găsit în vara de ce era situată față în față cu dormitorul respectiv. Cel mai probabil își imagina că acel mop este Christopher pentru că închise ochii și se lăsă dusă de ritmul lent al melodiei, nemaiavând mult până i-ar fi dat un sărut pasional uneltei de spălat pe jos.

- În locul tău nu aș pupa mopul, îi atrase blonda atenția, luând-o ușor peste picior. Pisoiul Francescăi nu a învățat încă să facă la lizieră, iar singurul lucru care a stat între "partenerul tău actual" și răhățelul lui Saleté e o mătură.

Angelique se îndepărtă rapid de mop, lăsându-l să cadă și să se izbească de gresia verzuie din baie, producând un zgomot ce fu auzit de bărbații ce au rămas la parter, pe canapeaua din sufragerie. Angelique se îndreaptă rapid spre chiuvetă și iși băgă mâinile sub jetul de apă pe care ajunse să-l împartă cu Ella - nu că s-ar fi aflat la o distanță considerabilă, dar nu mai avea răbdare să se spele pe mâini.

- Ai făcut ceea ce trebuia, îi spuse Ella roșcatei, însă primi doar o privire nedumerită din partea acesteia. Piesa este una de despărțire, nu de dragoste, iar tu ai aruncat mopul ăla mult mai repede decât a scăpat Christopher de usturoiul pe care i l-am pus în dulap după ce ți-a pus piedică și a zis că vrea să iasă cu tine, continuă ea în timp ce-și privea incisivul înjumătățit în oglinda din baie.

- Deci de aia mirosea în halul ăla ziua următoare?

- Da, nu prea am avut clienți în acea zi, dar s-a meritat.

Toate trei izbucniră intr-un râs copios. Pe cât de frumoasă și de atrăgătoare putea fi bruneta cu ochii precum marea, pe atât putea fi de răzbunătoare. Nu puțini bărbați au fost călcați de tocul acesteia pentru că i-au aruncat priviri nepotrivite sau au încercat s-o cucerească folosind replici penibile precum "ai mâncat ciment? arăți beton" sau "ești cumva un înger? cred vă am ajuns în Rai". Cât despre cei ce au avut curajul să o atingă în moduri în care ea nu își dorea, ei bine acei indivizi nu mai sunt capabili să ofere moștenitori.

- Ce a fost cu zgomotul de mai devreme? întrebă Victor, sprijinindu-se de tocul ușii băii ca la el acasă, locul în care se și afla. Saleté i-a făcut o nouă frizură lui Chris când a auzit, afișă un zâmbet strengăresc și își puse tricoul plin de vopsea în coșul cu rufe murdare.

Dacă Victor apucase să se schimbe, Ella nu avusese acest noroc. Ea doar și-a oprit sângerarea și și-a spălat vopseaua de pe chip - ce i-a întins cu totul machiajul - dar și de pe mâini. De altfel nici nu avea haine de schimb la ea. Cine s-ar fi gândit că i-ar fi fost necesare?

Norocul însă era de partea ei, iar rolul de talisman norocos în cazuri de urgență vestimentară i se potrivea ca o mânușă Veronicăi. Ce designer nu era pregătit în orice situație? Clar nu Veronica, căci ea avea suficient de multe haine încât să ofere cadou și să nu simtă că i-ar lipsi ceva din dressing.

Le apucă pe fiecare dintre cele două femei de câte o mână și le trase după ea intr-o cameră situată la capătul holului. Astfel a evitat o situație penibilă pentru Elliane, care ar fi rămas în continuare plină de vopsea în fața lui Victor, dar și una pentru Angelique și mopul leșinat pe gresia din baie.

- Dulapul tău e mai mare decât jumătate din casa mea, se miră Angelique, văzând întreaga cameră plină cu umerașe și manechine pe care erau așezate exact ca intr-un magazin o mulțime de haine. Cum de te mai lasă soțul tău să ieși din casă?

- Nu am cheltuit nici măcar un euro din banii pe care-i câștigă el, roșcato. Toate hainele pe care mi le cumpăr sunt plătite din banii pe care-i câștig la VAStar, iar mare parte din ce se află aici e creație proprie, le indică schițele așezate ordonat pe o măsuță rotundă. Ella, alege orice crezi că ți se potrivește. Consideră-l cadou.

La media o aveți pe Angelique