Zilele treceau una după alta încât doar calendarul le mai ținea socoteala cu brio. După o lună de când se mutase în Paris, casa lui Victor era în sfârșit mobilată. Rohan îl ajutase pe cât de mult i-a stat în putință, cu toate că din când în când ajutorul lui mai mult îl încurca pe blond. În sfârșit și curtea arăta precum ar trebui să arate terenul ce înconjoară casa unui om, nu ca o junglă în miniatură. Iar aceasta este, în cea mai mare parte, opera Veronicăi.

Cine a spus că o femeie nu poate tunde iarba, s-a înșelat amarnic. Se pare că poți fi designer vestimentar de top și să te lupți cu buruienile în același timp. Tot ce au făcut cei doi bărbați în curte a fost să paveze aleea din fața casei cu pavele roșiatice. În rest, femeia cu părul precum spicele de grâu coapte a vopsit gardul și cei câțiva pomi fructiferi din spatele casei, a plantat flori multicolore, a construit o căsuță de joacă pentru vele două fetițe și a reparat leagănul. Mai corect ar fi să spunem că l-a înlocuit căci a făcut rost de un nou cauciuc și de funie mult mai rezistență.

- Eu am să scot fetele în parc, spuse ea atunci când își văzu soțul că prăjește cârnăciori, iar Victot butona de zor telecomanda în căutarea canalului pe care avea să fie difuzat meciul.

- Bine, iubito! Vino să te sărut, i se adresă Rohan. Nu pot pleca de lângă tigaie.

- Bine, dar dacă-i arzi nu dai vina pe mine că sunt piază rea în bucătărie, veni răspunsul ei cât se poate de serios.

Toți cei care au cunoscut-o vreodată pe Veronica Belpois știau că locul ei este cât mai departe de bucătărie. Toți cei care au degustat vreodată ceva gătit de ea au regretat imediat. Însă adevărul e că femeia doar se preface că este un dezastru în bucătărie pentru că urăște să prepare mâncarea. Singurul care știe acest amănunt este chiar Rohan care nu se simte deloc deranjat de acest lucru.

- Nu spun, iubito, îi face bărbatul cu ochiul. Îți jur!

Dar nici nu apucă să ajungă lângă soțul ei câ vocea iritată a lui Victor îi întrerupse, tâindu-le tot elanul. De când a rămas văduv cuplurile ce se sărută în jurul lui au început să-l scoată din sărite pe bărbatul cu părul asemănător surorii sale.

- Scoate-ți bățul ăla din fund și mai ieși la agățat, veni răspunsul lui Rohan atunci când se întoarce în sufragerie cu o farfurie plină-ochi cu cârnăciori și cu un bol cu chipsuri numai bune pentru vizionat un meci.

Însă Victor nu îi răspunse, ci își dădu doar ochii peste cap, gest ce nu prea ii era caracteristic. De obicei ar fi venit cu un răspuns pentru cumnatul său sau pentru oricine i-ar fi zis să nu mai sufere după o femeie ce a decedat în urmă cu trei ani. Însă acum situația era diferită. Săptămâna ce mai avea puțin până să se încheie fusese un obositoare pentru el, iar tot ce-și dorea era să se relaxeze în fața televizorului.

Nu mai așteaptă să asculte conversația celor doi pentru că nu mai urmau decât sunete de aclamare a echipei pe care bărbații de pe canapea o susțin sau huiduirea adversarilor. Veronica le luă pe fetițe de câte o mânuță și se îndreaptă cu ele spre parcul din apropiere.

De o săptămână încoace se imprietenise cu Ella, iar fetele se tot jucau cu micuțul Hyun, însă seara trecută femeia cu ochi oceanici i-a trimis un mesaj prin care o anunța că nu va putea ajunge în parc în ziua ce urma, iar Hyun va fi însoțit de vărul femeii, un bărbat pe nume Christopher. Din câte a înțeles acest Christopher era chiar bărbatul ce i-a pus piedică chelneriței roșcate în acea zi la cafeneaua Ellei.

- Mami, ne iei gogoși? spuse Akura atunci când au întrat în parc și au văzut taraba unui vânzător de gogoși ce în urmă cu două zile nu se afla în acel loc.

Mirosul era unul ìmbietor, iar copilul ce se dezvolta încet în pântecele ei părea să fie de acord cu sora și cu verișoara sa, căci o poftă inexplicabilă de gogoși o lovi instant. Noroc căvin fața ei nu se aflau prea multe persoane, doar un bărbat și un băiețel. Bărbatul era de două oric cât Veronica, un adevărat munte de om. Era întors cu spatele spre ea și comanda gogoși pentru cel mic.

- Ce aromă vrei, Hyun? întrebă bărbatul, privindu-l atent pe pusti.

- Cu piersici, unchiule.

Atunci Veronica fu lovită de realitate. Cel din fața ei era chiar Christopher, cel din cauza căruia roșcata i-a ars fratele, la propriu. Ar fi vrut să-l muștruluiască încă de când aflase că se va întâlni cu el, însă în acest moment, când bărbatul stă chiar în fața ei, își regândește strategia.

E aproape la fel de masiv precum e și Rohan, iar înainte de a-l cunoaște cu adevărat pe cel fără de care nu-și vede restul vieții, fugise de el. Mereu s-a temut de bărbații mari, plini de mușchi și de tatuaje. I-au dat o senzație ciudată. Întotdeauna s-a simțit micuță în preajma lor, exact ca o albinuță ce stă singură lângă o viaspe ce poate doborî de una singură zece exemplare din specia primei menționate.

- Unchiule, ele sunt Alula și Flanceca, le poci micul corean numele celor două prietene pe care și le făcuse de curând.

- Iar tu ești? Christopher făcu referire la femeia blondă din fața lui. Îmi pari cunoscută, nu ești cumva sora celui pe care Angelique a vărsat cafea în urmă cu două săptămâni?

- Chris, nu înțeleg unde ai de gând să ne duci, protesta Ella de pe bancheta din spate a mașinii vărului ei.

Bărbatul o rugasevsă se îmbrace elegant, spunându-i că avea de gând să o scoată la un restaurant atât pe ea cât și pe Hyun. Zis și făcut, femeia și-a luat pe ea o rochie roșie, lungă până în pământ, dar decupată pe piciorul stâng, cu spatele gol și cu un decolteu subtil în forma literei V. Pe deasupra își luă un sacou de aceiași culoare, decorat cu trandafiri negri și fără nasturi. Chiar dacă se apropia jumătatea verii, unele seri erau răcoroase precum aceasta. Piesa de rezistență era reprezentată de pantofii negri decorați cu trandafiri roșii și cu toc cui de douăzeci de centimetri. Chiar și lui Hyun io dăduse un costumaș așa cum și-ar fi dorit tatăl acestuia, Wang.

Dar totul era doar o minciună, iar Ella a realizat asta abia când bărbatul de la volan a oprit în fața unei case de unde a ieșit Angelique. Roșcata, cu părul precum uj morcov bine-copt, pudra o rochie rozalie ce-i trecea foarte puțin de genunchi, fără mâneci, dar cu breteluțe subțiri. Avea o geantă în formă de morcov, probabil primită de la Christopher ce era un împătimit al acestei legume.

- De ce nu porți rochia de la mine? i se adresă el în loc de salut.

- Chris, nu am de gând să mă îmbrac în morcov.

Bărbatul își dădu ochii peste cap din cauza comentariului roșcatei, iar când aceasta urcă în mașină și închise portiera,Christopher porni la drum. Văzând că vărul ei conduce spre periferia orașului - loc im care nu există nici un restaurant elegant, ci doar câteva fast food-uri - Ella, care încă se afla pe bancheta din spate a vehihulului ținându-și fiul în brațe, începu să protesteze. Însă Christopher nu-i acorda deloc atenție, ba chiar porni radioul și lăsându-l pe un post dedicat copiilor doar pentru a-i face în ciudă Ellianei. Angelique era singura căreia situația i se părea amuzantă deoarece a început brusc să râdă de comportamentul copilăresc al celorlalți doi adulți din mașină. Ba chiar Hyun părea cel mai matur în acele momente, deși se bucura de muzica dedicată celor de vârsta lui.

- Iubito, nu mai râde că o văd lăsându-te fără loc de muncă, îi atrase Christopher atenția spre privirea ucigătoare ce se reflecta în oglindă, iar Angelique reuși să-și înfrânneze râsul. În altâ ordine de idei, am ajuns, continuă bărbatul, părcând mașina pe alea din fața casei cuiva.

Elliane privi buimacă în jur. Nu știa unde se află și a cui era acea casă cu gardul proaspăt vopsit, o grădină plină cu flori multicolore și o căsuță de joacă pentru copii. Dar Christopher intră nestingherit în curte, trăgându-le pe cele două femei după sine. Ba chiar intră în locuință de parcă ar el ar fi proprietarul acesteia.

- Alura, dă-mi telul, trebuie să bat ouăle, se auzi vocea lui Rohan care alerga după fiica lui ce-i luase telul pe motiv că semăna mai mult cu o baghetă magică decât cele pe care le avea ea sau verișoara ei.

- Cu ce te-au supălat ouăle? De ce să le bați, tati? îl întreabă micuța în momentul în care adultul o ajunse din urmă și o ridică în brațe.

Apoi îl văzu pe Christopher care tocmai intrase în casă și îl privea din pragul ușii. Atât Ella, cât și Angelique au rămas în urma lui, nevrând să dea buzna în casa unor străini.

- Cine dra..., începu Rohan, dar se opri amintindu-și că o are pe Alura în brațe și văzându-l pe Hyun cum intră în casă.

- Bine ați venit! Întrați, vă așteptam, se auzi vocea Veronicăi care atunci cobora scările. Dragule, am vrut să-i fac o surpriză lui Victor și i-am invitat pe Ella și Christopher la cină. Am uita să-ți spun, i se adresă blonda soțului ei. Ella, mergi tu te rog pe terasa din spate unde se află Victor și îl chemi înăuntru?

Ella intră în casă după ce se descălță. Își luă pantofii în mână pentru a nu lăsa urme pe parchetul ce părea curățat recent. Tranversă holul de la întrare și sufrageria imensă până ajunge în dreptul unor uși făcute în totalitate din sticlă. Se incălță din nou și ieși pe terasa ce dădea acces spre curtea din spatele casei. Terasa era luminată în întregime cu becuri precum cele din casă, cu led puternic. N mijlocul terasei, cu căștile în urechi, Victor picta peisajul nocturn sin curte, fără să audă ceeacce se petrecea în jurul său.

Ella încercă să se apropie de el fără a-l speria, însă planul îi fu năruit atunci când călcă pe o rățuștă din cauciuc ce-și avea locul în baie nu afară. Inevitabilul se produse. Bruneta reuși să-l pună la pământ atât pe bărbat, cât și tabloul acestuia. Iar dacă zgomotul produs de căzătura lor nu i-a alarmat pe cei din casă, atunci înjurătura ce a urmat în mod sigur a făcut-o.

- Ei drăcia naibii!

Astea or fi fantomele Fabiei și a lui Wang cu mesajul "nu mă mai jeli, trăiește". Vedem ce urmează foarte curând.
La media e Christopher.