Abigail

- Abigail,sunt mândră de tine! am auzit-o pe mama exclamând,imediat de cum m-a văzut intrând în casă.

- Bună și ție! i-am zis amuzată. Ce faci? am întrebat,punându-mi ghetele pe raftul de pantofi.

- Sunt foarte fericită,după cum vezi! M-a sunat directorul,am auzit că ai luat ambele examene cu notă mare. Sunt mândră de tine,iubito! m-a luat mama în brațe,pupându-mă cu putere.

- Doar ți-am promis,am cuprins-o și eu. Era puțin mai înaltă decât mine,avea ochii căprui deschis,părul scurt și castaniu frumos așezat pe umeri,iar privirea de gheață îi era aproape mereu prezentă în preajma altor oameni.

- Ți-am pregătit niște brioșe cu vanilie și nuci,așa cum îți place,a răspuns îndepărtându-se. Vino,a spus prinzându-mă de mână și trăgându-mă după ea.

M-am lăsat trasă de ea până în bucătărie,unde m-am așezat pe scaunul meu preferat din capătul mesei. Mama a pus tava cu biroșe pe masă și a scos laptele din frigider,apoi mi-a adus o cană.

- Brianna unde e ? Am întrebat-o punându-mi lapte în cană și mușcând dintr-o brioșă.

- A rămas cu niște prieteni în oraș,mi-a răspuns mama. Și eu o să plec,am ceva de rezolvat la organizație și nu știu când ajung.

Am încuviințat din cap și am terminat de mâncat, am strâns masa,am spălat vasele și după ce am pupat-o pe mama pe obraz,am urcat la mine în cameră.

Matthew

Era deja trecut de ora șase,iar eu încă eram la birou. Era vineri seara,orașul era împânzit de lumini și adolescenți petrecăreți. Gândul mi-a zburat la împielițata de Abigail și m-am trezit cu telefonul în mână,pregătit să-i scriu.

"Hei. Ce faci?:) "

Am pus telefonul de-o parte și m-am întors către laptop,așteptând răspunsul fetei.
N-a durat mai mult de câteva secunde și ecranul telefonului a luminat,anunțându-mă că am primit un posibil răspuns de la aceasta.

" Hei. Mănânc brioșe,tu?" răspunse scurt.

" Încă n-am plecat de la birou. Să ai poftă! " am tastat.

" Merci:)" am primit instant răspunsul.

Voiam să o văd. Nu i-aș fi putut cere o poză cu ea,mai mult ca sigur că nu mi-ar fi trimis.

"Ai chef de o plimbare?" am scris,însă fără să trimit mesajul. Am zăbovit puțin,dar până la urmă am apăsat pe "trimite".
Era conectată,deci a văzut mesajul imediat de cum s-a expediat.
I-a luat aproximativ un minut să-mi răspundă.

"De ce nu?:)) Unde să vin?"

Nu mă așteptam la acest răspuns,ci eram aproape sigur că mă va refuza.

"Vin eu după tine,doar să-mi trimiți adresa" am răspuns rapid,stingând laptopul. M-am ridicat rapid de la birou,dar nu înainte să aranjez foile pe care le-am împrăștiat.
Mi-am luat geaca și am ieșit val-vârtej,coborând în grabă scările și ajungând la mașină în timp record.

Am pus locația primită de la Abigail pe GPS și am pornit,mergând direct către ea. Nu mai aveam de gând să trec pe acasă,iar astfel,în mai puțin de douăzeci de minute eram în fața unui parc. M-am încruntat,de ce oare nu mi-a trimis adresa ei?
Pregătit să o sun,am zărit-o venind în direcția mea. Avea părul desprins,o bluză roz de pijama și pantaloni cu ursuleți. Pe spate avea o vestă vișinie,iar în picioare papuci de casă cu unicorni. Purta o pereche de ochelari,n-am mai văzut-o purtând.

- Hei,a spus deschizând portiera și intră în mașină.

- Hei,am spus zâmbind. În pijamale? am râs.

- Ai vreo problemă cu asta? s-a încruntat,expresia devenindu-i serioasă.

- Nu,scuze. Sunt doar...mirat,aș zice. Sunt obișnuit cu tine în geacă de piele și ghete cu ținte,nicidecum în roz.

- Aha,am înțeles,a spus întorcându-se și punându-și centura.

- Îți stă bine oricum,am continuat zâmbind.

- Unde mergem? a zâmbit pe ascuns,schimbând subiectul.

- Ți-e foame? am întrebat-o,râzând.

- Nu chiar. Ție?

- Un pic,da. Putem merge la un restaurant sau...

- Mai lasă-mă cu formalitățile,hai să mergem la un parc de distracții și măncăm ceva de pe acolo.

- Vrei să mergem într-un parc de distracții tu îmbracată în pijamale și eu în costum? am întrebat,surprins de nebunia ei.

- Și ai vrea să mă duci în pijamale la restaurant? și-a dat ochii peste cap,iar eu am înjurat în gând.

- În ce parc de distracții ați dori,prințesă? am întrebat-o,amuzat.

- Oriunde,iar dacă mai îmi spui o dată așa,voi avea grijă să rămâi fără limbă.

- Ce am zis așa rău? m-am încruntat,pornind de pe loc. Preferi rockeriț-o sau împielițat-o? am tachinat-o.

Și-a dat ochii peste cap pentru a doua oară,dând muzica mai tare și ignorându-mă complet în următoarele minute ce au urmat.
Am văzut-o fredonând,mișcându-și buzele într-un mod atât de senzual,încât dacă n-ar fi fost atât de înțepată,i le-aș fi devorat precum un lup înfometat.

Abigail

Cine mama naibii se crede imbecilul ăsta? Când l-am auzit spunându-mi în felul acela,abia m-am abținut să nu-l pleznesc. Nimeni nu mi-a mai spus așa de când eram o fetiță mică și naivă.

- Am ajuns,l-am auzit spunându-mi după ce a parcat și a dat muzica mai încet.

Am încuviințat din cap,mi-am dat jos centura și am coborât din mașină înaintea lui,așteptându-l să blocheze automobilul. Hm,ar trebui să-mi iau și eu o mașină,dar nu mă pot despărți de motorul meu iubit.
A venit lângă mine și am pornit prin mulțimea de oameni,printre care cei mai mulți erau adolescenți și tineri.

- Mergem la mașinuțe? l-am întrebat,sărind ca un copilaș.Neprimind niciun răspuns,l-am prins de mână și apropiindu-mă de el mai tare,am șoptit: Te rog,Matt,hai la mașinuțe!

- Haide,mi-a spus zâmbindu-mi și trăgându-mă de mana prin mulțime,am ajuns la caserie,de unde a luat doua jetoane.

Ne-am luat mașinuțe diferite,iar după ce am terminat cele cinci minute,am coborât de pe pistă,așteptându-l și pe el să se dea jos.

- Mie mi s-a făcut puțin sete,ai vrea să bem ceva? mă întreabă.

Aprob din cap și ne îndreptăm către o tarabă,cerând un suc de mere cu gheață,deși afară se răcorise. L-am lăsat pe el să plătească de data aceasta,iar apoi ne-am hotărât să ne plimbăm. Mă durea capul de la aglomerația din parc,în seara asta voiam doar liniște.

- Ce zici să ne bem sucul într-un loc mai liniștit apoi să mă lași acasă? îl întreb pe Matthew,care mergea liniștit pe lângă mine.

- Mi-ar plăcea. Vrei să mergem la ieșirea din parc,pe băncuțele de lângă lac?

- Haide,îi spun și ne îndreptăm către ieșire.

Am găsit repede o bancă goală,apoi ne-am așezat,punându-mi picioarele sub mine. A rămas puțin timp în picioare,apoi s-a așezat și el lângă mine.

- Ce te-a apucat să-mi dai mesaj în seara asta? îi pun întrebarea care mă macină de cand am primit mesajul lui.

- Nu știu,Abi. Am terminat târziu la birou așa că ori îți dădeam mesaj,ori mă duceam acasă și somn de voie.

- Înțeleg,am spus eu luând o gură de suc.

- Sincer să fiu,îmi era oarecum teamă că mă vei refuza. Nu mă așteptam să vii,a spus luând și el o gură din al lui.

- Oricum nu aveam ce face acasă,aș fi stat și m-aș fi uitat la serial sau somn.

- Nu ai mai fi ieșit în club? mă întreabă pe un ton ciudat.

- Nu,am răspuns scurt. Am o migrenă,am continuat.

Chiar când am văzut că deschide gura să-mi spună ceva,telefonul meu a început să sune. Pe ecran mi-a apărut numele surorii mele așa că am răspuns,evitănd pentru câteva secunde compania imbecilului.

- Alo? am spus prima. Nu,Brianna,nu-s acasă. Am înțeles,o să mă grăbesc. Unde ești acum? Bine,ne vedem. Trebuie să plec,îi spun după ce închid. Soră-mea mă așteaptă.

- E bine? mă întreabă cu o expresie îngrijorată.

- Nu știu,expir tot aerul din plămâni. A fost în oraș cu niște prieteni și a rămas singură. Trebuie s-o iau și să mergem acasă,înainte să se întoarcă mama.

- Vin cu tine,îmi spune simplu,ridicându-se de pe bancă.

- Nu-i nevoie,mă descurc. O să iau un taxi.

- Abigail,nu te încăpățâna. Suntem prieteni,prietenii se ajută.

- Nu am nevoie de ajutorul tău,am spus repede. Mă descurc.

- Sigur,tu nu ai nevoie de ajutorul nimănui. Dar sora ta are. Așa că termină și haide.

- Matthew,îți jur că dacă nu...

- Abigail,taci. Haide odată,sora ta are nevoie de tine,îmi spune luându-mă de mână și trăgându-mă până la mașină.

Refuz să mă mai opun forței lui și accept să mergem împreună,urcându-ne în mașină și spunându-i locația. În mai puțin de douăzeci de minute am ajuns în fața unei secții de poliție. Mă uit la Matt și observ că se uita deja la mine cu o expresie pe care n-am mai văzut-o până acum la el. Era speriat. Sau îngrijorat.

- Haide,să nu mai pierdem timpul,îmi spune și coboară din mașină,așteptându-mă să-l urmez.

Cobor și eu și mă rog ca Brianna să nu fie implicată în vreo tâmpenie,altfel vom avea scandal cu mama. Matthew o ia înaintea mea,însă se oprește în momentul în care ajungem în fața ușii,mi-o deschide și o iau înainte,oprindu-mă în dreptul biroului unde se afla un polițist.

- Bună seara,cu ce vă pot ajuta? mă întreabă acesta.

- Bună seara,sunt aici pentru Brianna Moore,spun.

- Cine sunteți? mă întreabă cu privirea în monitor.

- Sora ei, Abigail Moore mă numesc,spun dându-mi o șuviță de păr după ureche.

- Nu sunteți majoră încă,îmi spune după câteva clipe. Nu o puteți lua acasă fără unul dintre părinți sau un adult,continuă.

- Pot măcar s-o văd? întreb,uitându-mă speriată la Matthew care nu prea înțelegea ce se întâmplă.

- Desigur,urmați-mă,spune domnul în uniformă ridicându-se de pe scaun.

După ce am trecut pe lângă câteva uși de lemn alb,acesta s-a oprit în fața uneia,a deschis-o și m-a întrebat:

- Intră și domnul? arătând cu privirea spre imbecil,iar eu doar am aprobat din cap,lăsându-ne pe amândoi să intrăm. Aveți zece minute,dupaia va veni cineva după voi,a spus și a ieșit din încăpere,lăsându-ne singuri cu Bria,care de cum m-a văzut,a sărit de pe scaun.

- Abi,a spus în timp ce mă așezam pe scaun. Mulțumesc că ai venit,se uită la cel de lângă mine. Ați venit,se corectează.

- Brianna,ce mama dracului cauți aici? Ce ai făcut? spun ignorând tot ce a spus până acum.

- Îți jur,Abi,n-am făcut nimic. Un băiat din grupul cu care ieșisem a fost prins cu o punguță de prafuri,iar eu eram cu el în momentul în care a fost arestat. Eu nu am consumat nimic,m-au și verificat în geantă și buzunare,nu am nimic,doar pentru că eram cu el în momentul în care a fost prins m-au arestat și pe mine.

- Brianna,așa-mi vine să-ți trag doua palme,de...

- Termină,Abigail,m-a oprit Matthew. Ai încredere în ce spune,nu cred că minte,continuă. Brianna,eu sunt Matthew,un prieten de-ai surorii tale,îmi pare rău că ne cunoaștem așa,dar te vom scoate.

- Mulțumesc,spune sora mea zâmbind,plină de speranță.

- Cine dracu te crezi? spun eu,întorcându-mă către imbecil.

- Nimeni,încă. Vreau doar să vă ajut,îmi spune calm.

Matthew

- Nu am nevoie de ajutorul tău,Mattheew. Încetează să te bagi bagi in viața mea,la dracu!

- Abigail..

- Abi,te rog,lasă-l să mă scoată de aici,spuse fata mai micuță cu lacrimi în ochi.

O văd pe împielițată cum își dă ochii peste cap,își strange pumnul în palmă și expiră zgomotos.
Fără să mai zică nimic și aruncându-ne câte o privire plină de ură,ridică brațele în semn de predare și iasă din încăpere,iar eu o asigur pe sora ei dând ușor din cap,apoi o urmez pe Abi afară pe holul îngust al secției douăzeci și trei.

O văd așezându-se pe un scaun și mă îndrept către polițistul care ne-a condus în camera de arest unde se afla Brianna.

- Matthew White mă numesc,sunt aici pentru domnișoara Moore. Aș dori să discut cu șeful de secție,vă rog.

- Desigur,domnule White,aprobă bărbatul trecut de prima vârstă,punând mâna pe telefon.