Matthew 

  -Haide,Matt,te rog! se plânge Julia,a nu știu câta oară. Promit că doar azi! 

- Julia,dacă tata ți-a zis că nu ai ce să ieși,n-ai decât să-l asculți! mă răstesc la ea,sătul. 

- Matthew,dacă vii cu mine,pot ieși! Uite,nu trebuie să stai neapărat cu mine,te poți duce la vreo prietenă de-a ta,doar să-i zici tatei că vii cu mine! Matt,te implor! E o seară foarte importantă,vor fi toți prietenii mei! 

- Fie,vin! oftez înfrânt,privind expresia fericită de pe chipul surorii mele. 

- Plecăm la opt! țipă și mă ia fugitiv în brațe,după care o văd cum zboară fericită pe scări,dispărând undeva la etaj. 

Mă îndrept și eu către ușa care dă în terasă,mă așez și-mi aprind o țigară,cu gandul de a-mi suna parinții să-i anunț că în seara asta eu și afurisita de Julia vom ieși. 

 Abigail 

 Parchez motorul pe locul rezervat cu numele meu și mă uit după ceilalți. Îi văd un pic mai în față,dar pe lângă prietenii mei,mai văd și încă o figură destul de cunoscută mie. Brațele musculoase și părul brunet al tipului îmi aduc aminte de imbecilul din seara precedentă,așa că măresc pasul,până ajung în drept cu ei. Chiar el e! 

- Tu! mârâi imediat cum ajung în fața lui. Ce cauți tu aici? mă încrunt la el,clocotind. 

- Abi,el e Matthew,fratele...,începe Julia,dar o întrerupe el.

- Bună și ție,puștoaico! zice zâmbind triumfător.

- Julia,de ce mama dracului l-ai adus pe imbecilul ăsta aici?! exclam,întorcându-mă cu fața către ea,de data aceasta.

- Abi,e mult mai complicat decât pare,dar nu puteam să vin dacă nu venea și el. Te rog să nu te superi! turuie repede Julia,văzându-i privirea vinovată.

Îmi dau ochii peste cap și mă îndepărtez,pornind către motor și strigând în urma mea:

- Ați face bine să vă luați motoarele și să ne mișcăm naibii către linia de start,astăzi!

Până m-am urcat pe motocicletă și am pornit,i-am văzut și pe restul conformându-se,mi-am pus casca și m-am oprit numai în momentul când am ajuns la linie,dând mâna cu niște amici și așteptând startul. Nu aveam de gând să concurez,însă după ce l-am văzut pe imbecil,simțeam nevoia de puțină adrenalină. Îi arăt eu cine sunt!

Matthew

O văd cum pornește în trombă și accelerează motorul,fiind prima care pleacă imediat după ce aude semnalul de start. E furioasă,se poate simți asta după felul cum a accelerat motorul.

- Îți place,nu? mă întreabă cealaltă fată din grupul lor,întrerupându-mi șirul de gânduri.

- Ce anume? întreb nedumerit,încruntându-mă.

- Abigail,zâmbește. E frumoasă,ce-i drept și al dracului de înțepată.

- Ce treabă aș avea eu cu ea? îmi strâng buzele într-o linie dreaptă,neînțelegând unde vrea să ajungă.

- Abigail e greu de atins. Dar nu imposibilă,continuă cu un ton calm.

- Lara sau cum te cheamă,unde vrei să ajungi cu discuția asta? întreb.

- Uite,Matthew,Abi e o persoană foarte ciudată și greu de înțeles,dar nu e de piatră,precum pare. Are nevoie de cineva.

- Nu-mi place prietena ta,o lămuresc.

- Haide,nu-s oarbă! Am văzut cum o privești! râde zgomotos. 

Îmi dau ochii peste cap,clătinând dezaprobator. Da,e al naibii de frumoasă și încăpățânată,dar n-o plac. Ce să caut eu cu una de vârsta soră-mii?

- Matthew,doar gândește-te mai bine! Merită toți nervii,spune și pleacă,făcându-mi cu ochiul. Ce dracu' e greșit cu puștoaicele astea?

Mă duc și eu mai aproape de linie,așteptând-o pe Julia. Știam că iubește cursele și motocicletele,dar nu mă așteptam să fie prietenă așa de bună cu o ființă atât de acră și dură.
Văd cum mulțimea se strânge și aud motoarele,iar primul pe care-l văd sosind e al rockeriței. Era de așteptat,toți o cunosc și nimeni nu s-ar pune cu ea.

Oprește motorul și se dă jos,iar după ce-și dă jos și casca,îi pot vedea ochii. Strălucesc de fericire. Imediat sosesc și Julia cu prietenul ăla al ei și restul concurenților.
Ca și cum mi-ar citi gândurile,o văd cum vine spre mine și zâmbetul de mai devreme i se transformă într-o expresie impasibilă.

- Felicitări! îi spun,zâmbindu-i rezervat.

- Mulțumesc,spune sec. De ce ai venit? mă ia direct.

- Cum ți-a zis și soră mea,n-a lăsat-o tata fară mine deoarece mâine are școală.

- Aha,spune strâmbându-se și dând să plece,o prind de mână.

- Abigail,îmi pare rău pentru ce ți-am zis seara trecută. N-ar fi trebuit să dau vina pe tine și știu că poate nu mă crezi,dar chiar îmi pare rău,spun repede,sperând să nu plece.
O văd cum se întoarce pe jumătate,cât să-mi vadă ochii.

- Și ce te aștepți să zic acum? mă întreabă rece. 

- Nimic. Vreau doar să mă revanșez. Nu zice nimic,însă se încruntă întrebător.
Ai accepta să bem un suc? Ori o cafea?

- Okay,spune sec.

- Okay? o întreb,derutat.

- Mâine după-masă,la Dino's.

- Desigur. Pe la ce oră? o întreb,parcă puțin mai vesel.

- La cinci. Nu veni îmbrăcat la costum! spune și pleacă,urcându-se pe motor și zburând pe strada principală,dispărând în neant.

- Cineva e fericit în seara asta! o aud pe Julia venind spre mine și mă întorc către ea. Ce-i cu zâmbetul ăsta pe tine? îmi zâmbește la rându-i,întrebătoare.

- Nimic,haide să mergem! spun,încercând să-mi feresc privirea de a ei.

- Te-am văzut cu Abi. Mă mir că nu ai un ochi vânăt,râde aceasta.

- Ba chiar mai rău,a acceptat să bem o cafea,râd și eu și îi fac cu ochiul,îndreptându-ne împreună către mașină.

- Abi? Abigail Moore?! se miră Julia,mimând o față șocată.

- Chiar ea,dau aprobator din cap.

- Pare ceva ireal,râde în continuare,în timp ce ne urcăm în mașină și pornesc motorul. Baftă,frățioare,sper să te întorci întreg acasă!

Îmi dau ochii peste cap și pornesc radioul,dând peste un post cu melodii rock. Fata asta chiar mă urmărește peste tot? Dau să schimb postul,dar sora mea îmi trage o palmă,făcându-mă să mă încrunt.

- Haide,Matt,doar îți plac astea! Vrei să schimbi postul numai din cauză că-ți aduce aminte de Abi! râde malefic.

- Cred că m-a blestemat,rockerița...bombăn mai mult pentru mine.

- Ce? se răstește fata din dreapta,acoperind acordurile muzicale.

- Nimic,spun și continui să fiu atent la drum.

După încă douăzeci de minute,parchez mașina în fața casei și coborâm,lăsând-o pe Julia să intre prima. Văd lumina aprinsă în sufragerie,probabil a uitat mama s-o stingă. Mă descalț,sting lumina și urc la mine în cameră,făcând un duș și trântindu-mă obosit în pat. Ce mai zi!

Abigail

Intru în casă și o găsesc pe mama în bucătărie,deși e aproape 3 dimineața.

- Bună,mamă! spun sec,știind că-mi va ține morală.

- Abi,ce-i în capul tău? mă întreabă mama,stingându-și țigara.

- Mama,sunt obosită. Vorbim mâine? o întreb,sperând din tot sufletul să nu țipe.

- Abigail Moore! Ce mama dracului faci cu viața ta?! Abi,ai aproape optsprezece ani,când vei înțelege că nu mai poți să tratezi totul ca la cincisprezece ani?

- Ce am mai făcut,mamă? întreb înfrântă,așezându-mă pe scaun.

- Abi,ești în ultimul an! Nu mai dai pe la liceu,vii la ore târzii acasă și notele sunt pe măsură! Am înțeles că nu vrei universitate,dar măcar liceul,fetițo.

- Bine,mamă!

- Bine?! Doar atât?! Abi,eu încerc doar să...

- Da,mamă,doar atât. Nu vreau să-mi porți de grijă! Sunt bine,cum ai zis și tu,fac optsprezece ani și mă voi angaja cu normă întreagă! Nu mai încerca,mamă! Nu are rost! oftez și dau să plec,dar vocea frântă a mamei mă ține în loc pentru câteva clipe.

- Dar nu ești bine,iubito...

Mă doare sufletul s-o aud așa pe mama. Nu merită un copil ca mine. O îmbrățișez și urc la mine în cameră,schimbându-mă și aruncându-mă în pat. Sunt un dezastru!