Astăzi avem minunata ocazie de a sta de vorbă cu una dintre fondatoarele acestui grup, și anume... cu Melissa Joy. Lua-ți o cană cu ceai, ceva dulce și: haide-ți să ne cunoaștem mai bine. Va fi interesant. Vă asigur.

Lynn: Pentru început, aș fi curioasă să îmi spui care este motivul pentru care scrii și cum s-a dezvoltat această pasiune cu trecerea timpului, având în vedere că deja ai o carte finalizată pe profil.

Melissa: Adevărul este că de multe ori scriu pentru a mă deconecta din lumea în care trăiesc, uneori am nevoie să evadez și să dictez totul după regulile mele. Mă face să mă simt de parcă trăiesc o altă viață cu fiecare personaj de care îmi leg inima. Pasiunea aceasta a luat naștere din dorința de a crea propria mea poveste, de a fi cea care orchestrează lucrurile. M-am simțit mereu atrasă de mistere, criminali, cazuri dubioase, așa a luat naștere "În inima ei" prima mea carte.

Lynn: Cu adevărat scrisul poate fi un loc de evadare și nu numai.
Alege trei cuvinte care să te descrie pe tine și explică-mi de ce le-ai ales, pentru a te cunoaște mai bine.

Melissa: Strictă. Imaginație. Organizare. Sunt strictă cu absolut tot ce ține de mine, de la învățământ până la pasiunile pe care le cultiv, iar adesea inclusiv cu cei care mă cunosc. Fiind strictă cu mine, îmi impun principii pe baza cărora acționez și gândesc, acesta e modul meu de a lucra, de a organiza lucrurile, de a trata viața. Cred că fiind strictă cu mine nu voi fi dezamăgită de ceea ce nu reușesc să realizez.
Cât despre imaginație, am fost mereu o persoană creativă încă din copilărie. Îmi amintesc cum mi-am construit propria casă de păpuși la doisprezece ani, măsurând un metru jumătate înălțime. Deși nu mă pasionează designul, tind să cred că mereu a existat o latură creativă în mine, iar acum, aceasta se remarcă în ceea ce scriu. Imaginația cuprinde multe aspecte, iar eu aș putea să îmi imaginez povești doar privind pe geamul mașinii în timpul unei simple deplasări către casă. Imaginația m-a ajutat să creez personaje, intrigi, acțiuni, consider că mă definește. Dacă vine vorba de organizare, aici mă refer atât la organizarea ca și calitate de a ordona lucrurile, cât și cea de a conduce un grup restrâns. Probabil nu sunt liderul perfect, însă dorința de a organiza și de a înfăptui a existat mereu în mine.

Lynn: Uau, sunt cu adevărat surprinsă de acest răspuns și chiar cred că tot ceea ce ai spus mai sus te va ajuta pentru a te apropia tot mai mult de țelul pe care îl ai. Pentru următoarea întrebare: dacă ți s-ar oferi posibilitatea de a te teleporta într-o carte, care ar fi aceea? De ce?

Melissa: Bună întrebare. Am multe cărți în care mi-aș dori să trăiesc, și multe autoare de ficțiune pe care le apreciez. Cu toate că mi-ar plăcea să trăiesc câteva clipe în thrillere lui John Grisham, nu cred că mi-ar rezista inima, așa că aș alege secolul al 19 lea în romanul "Frumusețe fără seamăn" scris de Tamera Alexander. Cine nu ar vrea să se căsătorească cu un arhiduce și să susțină cauza femeilor în vederea drepturilor? Eu una mă regăsesc în acea perioadă și mi-ar plăcea chiar și pentru câteva clipe să trăiesc viața lui Eleanor Gottfried, chiar dacă această operă nu este lipsită de polemici.

Lynn: Interesant răspuns, cărțile lui Tamera Alexander sunt categoric o capodoperă.
Care crezi că este motivul pentru care, în societatea actuală, majoritatea persoanelor evită cititul?

Melissa: Nici tehnologia nu dă prea multe motive spre a lua o carte în mână. Cu toate noile inovații în domeniul acesta este mai ușor să rămâi cu ochii pe ecran, motivând cu "îmi este de ajutor". Nu spun că tehnologia nu ajută, ar înseamna să spun că nu ar trebui să avem dispozitive cât mai adecvate pentru medicină, dar consider că prea multe persoane își petrec timp pe rețelele de socializare, iar când vine vorba de citit "este bun și un film". Dacă ne raportăm la secolele trecute, nu cu mult în urmă, oamenii nu erau acaparați de atâta tehnologie și aveau biblioteci întregi, cultivând pasiunea pentru citit. Problema stă în voință, însă voința a fost blocată de comoditate și relaxare, așadar ajungem la evitarea cititului.

Lynn: Foarte adevărat!
Fiind o scriitoare, crezi că reușești a trăi în pielea personajelor tale?

Melissa: Încă nu am descoperit genul preferat de scriere. Îmi place ficțiunea și romanele polițiste, așa că tind să creez un gen care le implică pe ambele. Totodată apreciez ficțiunea desfășurată în secolul 19, iar acesta e cea pe care mă concentrez în prezent. Personalitatea mea are impact direct asupra ceea ce scriu, deoarce trăsături din ea se pot identifica în personajele mele, în felul cum organizez acțiunea și în caracterul pe care îl creez în ele. Personalitatea își lasă amprenta asupra oricărui paragraf scris de mine, iar asta nu se oglindește doar în ceea ce mă privește pe mine, ci în toți scriitori. De fiecare dată când citești o operă îți poți forma o idee despre personalitatea/caracterul autorului respectiv.

Lynn: Sunt de acord în totalitate cu tine. Personalitatea are un impact asupra fiecărui scriitor.
Ce crezi că înseamnă a-ți inventa propria lume?

Melissa: A-ți inventa propria lume, înseamnă în primul rând a fi capabil să orchestrezi ceea ce nu are viață. Tu ești cel care dă viață ideilor tale de fiecare dată când scrii un cuvânt. Toate ideile adunate pe hârtie, reprezintă lumea mea. Atunci când spui "propria lume" nu mă gândesc neaparat la un univers paralel, mai mult la definiția ficțiunii. A crea o iluzie a realității în care eu să fiu dirijorul, aceasta e propria mea lume în care mă regăsesc când îmi pictez gândurile în cuvinte.

Lynn: Crezi că e important să scriem doar atunci când avem inspirație?

Melissa: Nu, nu cred că ar trebui să scriem doar când avem inspirație, ci și atunci când simțim că ar trebui să renunțăm. Sunt multe momente în care nu mă simt inspirată și atunci gândul de a renunța e copleșitor. Dar cred că trebuie să scriem și când nu suntem inspirați, altfel riscăm să așteptăm prea mult și să pierdem anumite idei sau chiar esența. E important să menținem vie motivația, iar inspirația vine (uneori) atunci când scriem și oriunde am privi putem avea parte de ea. Pauzele nu ar trebui să fie mai lungi de o lună, atunci chiar riscăm să ne pierdem și motivația.

Lynn: Iar, ca o ultimă întrebare: cum te vezi peste câțiva ani? Crezi că vei reuși să îți duci la capăt fiecare vis, iar fiecare să devină realitate?

Melissa: Peste câțiva ani, mă văd profesând în cariera pe care am ales-o. E drept că toate visele mele sunt mult prea departe de a deveni realitate, însă unul dintre ele este de a publica propriile cărți, așa că aici s-ar putea să pot face mai multe. Chiar dacă n-am cel mai promițător început ca autoare, eu sper că voi putea să îmi perfecționez stilul de scriere. Cu fiecare carte pe care o creez, cred că sunt mai aproape de visul meu. Important este să nu renunți, orice ar fi, visele sunt obiective, iar eu intenționez să le ating.

Îți mulțumesc Melissa pentru timpul acordat! Ești o personalitate foarte interesantă, și mi-am putut da seama cu câtă seriozitate abordezi aspectele vieții acesteia, ceea ce poate fi numai și numai un bonus. Sper că și cititorii au reușit să afle mai multe despre tine și nu înceta vreodată din a fi tu însuți. Adică: o persoană specială.

Interviu realizat de,