Bună tuturor! Interviul de astăzi îi este luat contului  TheTwoLittleWritters, persoanei reprezentative ca și Ivy. Mă bucur că am întâlnit o așa persoană ca ea și vă doresc lectură plăcută tuturor, ca să cunoașteți și voi o fată plină de pasiune, curaj și înțelepciune așa cum mi s-a părut mie a fi la un prim interviu. Așa că, să-i dăm drumul. Nu?

      Persoana căreia i s-a luat acest interviu: TheTwoLittleWritters

      Persoana care a luat interviul: Tinna2

      1. Pentru început, descrie-te în câteva cuvinte. Cine ești, de unde vii, câți ani ai, cum te vezi tu, etc...

      — Mă numesc Evelyn, dar mi se zice Ivy. Vin de pe undeva dintr-o lume îndepărtată plină de povești, chiar dacă m-am născut în inima Transilvaniei, în Cluj, orașul pe care îl ador. Momentan am 14 ani, dar de săptămâna viitoare nu voi mai putea spune asta. Sunt o cititoare înrăită care vrea să dea viață poveștilor existente, împrospătându-le cu propriile povești.

      2. Ce gen de povești te atrage cel mai mult și de ce? Asta deoarece ai spus că, citez:"vin de pe undeva dintr-o lume îndepărtată, plină de povești"

      — Îmi plac poveștile fantastice. Îmi plac poveștile clasice, dar și cele moderne, în care lumile seamănă cu o transpunere a realității în interiorul basmelor. Îmi plac lumile cu personaje dezvoltate, a căror sentimente îmi umplu inima. Îmi place să mă afund în straturi din ce în ce mai groase, cu multe planuri care se contopesc. Îmi plac evoluțiile, momentele în care un personaj care părea slab își găsește curajul să fie puternic. Mă inspiră și mă fac să cred că voi reuși și eu să fac asta într-o zi. Îmi plac poveștile în care nu lipsesc relațiile romantice, dar nu cele exagerate. Îmi plac semnalele mici și sensibile. Îmi plac atingerile delicate care sunt aproape insesizabile, dar care contează extrem de mult. Îmi plac detaliile care par nesemnificative, dar apoi devin unele dintre cele mai importante arme.

      3. Foarte frumos spus. Vorbești de parcă ai mai fi avut tandență cu scrisul... deci, întrebarea a treia este exact aceasta. Ai mai avut tandență cu scrisul?

      — Cred că e mai complicat să-ți spun. Într-un fel, se poate spune și că am moștenit asta, deoarece mama și-a publicat o carte și e profesoară de limba și literatura română. Și eu pot să spun că am avut ceva în sânge, deoarece atunci când eram mică nu spuneam niciun cuvânt fără să-i dau un atribut. Nu spuneam niciodată că mănânc o prăjitură, ziceam că mănânc o projitură mare și gustoasă, plină cu ciocolată dulce. 

      Mai târziu, am participat la ceva cenacluri literare sau concursuri, care m-au ajutat într-un fel. Dar cred că mai mult m-a ajutat faptul că am participat la olimpiada de limba și literatura română anul trecut și trebuia să particip și anul acesta, dar s-a suspendat. Anul trecut am ajuns la faza națională, iar asta a însemnat destul de multă muncă. Am scris extrem de mult pe extrem de multe teme. Trebuia să argumentez orice text la prima vedere și să-mi dau părerea despre absolut orice pentru a putea avea o șansă reală. 

      Și în acest sens am și citit foarte mult. Am citit de toate. Și ficțiune, și critică, și filozofie și religie. Am încercat să mă dezvolt cât mai mult. Am citit și „Misterul Regelui" anul acesta, o carte excepțională de Stephen King ce abordează scrisul și chiar m-a luminat în mai multe privințe. Am început și eu să scriu recenzii pentru cărțile pe care le citeam, ceea ce m-a ajutat, la fel cum m-a ajutat și participarea la patru ediții a „Bătăliei Cărților", un concurs între cititori. Cât despre ceea ce am scris eu, povestea începe cam acum doi ani. M-am apucat de un fanfiction după o carte pe care o adoram. L-am scris pe wattpad și nu pot spune că n-a avut chiar deloc succes, având vreo mie de ochișori, dar nici că lumea ar fi citit acel fanfiction cu drag. Se vedea de la o poștă că era scris de o copilă care nu se pricepea prea bine. Era prima mea carte și trebuie să recunosc că nu aveam nici paragrafe, nici alineate, nici liniuțe de dialog.

      Anul acesta l-am găsit și m-am simțit extrem de dezamăgită, dar am vrut să îi mai acord o șansă. De aceea am retras totul și am descris o carte nouă, „Middle of Somewhere", care e o variantă mult mai retușată a poveștii vechi. Tot legat de scris, anul trecut am aflat de un concurs organizat de o editură, în care dacă scriai o carte în intervalul iulie-octombrie și o trimiteai aveai șansa să ți se publice lucrarea. Așa că am scris o carte întreagă, un roman, pe care l-am trimis. N-am câștigat niciun premiu, dar experiența a fost foarte importantă pentru mine. Dacă înainte scriam extrem de greu, acum mi-e mult mai ușor. Cuvintele curg mult mai lin. Chiar dacă mi-am dat seama că nu era destul de bun acel roman pentru a fi publicat, deoarece am citit mai multe romane între timp și mi-am schimbat viziunea asupra a ceea ce înseamnă un roman reușit, acea experiență m-a ajutat enorm.

      4. Crezi că există persoane talentate într-adevăr... în adevăratul sens al cuvântului pe wattpad, sau există doar oameni care nu au cu ce să-și ocupe timpul cum s-ar zice?

      — Of... cred că răspunsul ăsta l-am dat de un milion de ori prietenilor mei, care nu văd Wattpad-ul decât acea platformă plină de fanfiction-uri cu vloggeri. Cred că există milioane de oameni care vin pe Wattpad fără a avea un scop clar, fără a ține la ceea ce fac. Dar există și persoane care sunt extrem de talentate. De exemplu, să-ți publici o carte în realitate e extrem de greu. Te costă enorm, și ca efort și ca sumă de bani. Mulți dintre cei care nu-și permit vin aici, pentru a vedea cum reacționează lumea și cum rezonează străinii cu lucrările lor. De asemenea, mulți cu idei geniale vin și își experimentează puterile, dând viață poveștilor lor prin intermediul platformei.

      5. Crezi că pentru aceia care sunt talentați într-adevăr, wattpad-ul este ca o... rampă de lansare?

      — Da, chiar da. Mulți autori au început prin a-și publica aici lucrările. Știu mulți dintre ei personal. Unii au avut chiar succes internațional. Anna Todd (pe care nu, nu o cunosc personal), de exemplu, a ajuns să aibă lucrarea chiar și regizată. Și nu e singura.

      6. Legat de lucrul acesta, îți dorești și tu să ți se întâmple asta, evident. Nu?

      — Da, chiar mi-aș dori. Momentan n-am prea scris multe pe wattpad, dar am în lucru un fanfiction pe care aș vrea să-l public cât mai repede posibil pe wattpad. După ce îl termin pe Wattpad, dacă va avea succes, aș vrea să-l schimb din temelii, să schimb numele personajelor și unele acțiuni, ca să nu mai fie considerat un fanfiction, ca apoi să pot să-l public.

      7. Ai vre-o carte preferată pe wattpad? Și dacă da, ne poți vorbi despre ea?

      — Asta e destul de greu, deoarece am avut multe cărți care mi-au plăcut enorm. Problema e că anul acesta n-am citit foarte mult pe Wattpad și am uitat unele cărți pe care le-am adorat. Țin minte că mi-au plăcut poeziile din cărțile „Lacăt făr cheie" și „Supradoză de versuri", poezii geniale pline de sentimente, care m-au făcut de multe ori să plâng și s-au jucat cu inima mea. 

      Mi-a plăcut enorm și seria „17" de Georgia Iordache, o serie care mi-a învârtit emoțiile pe degete. Îmi plac poveștile de pe Wattpad care îmi provoacă sufletul. Sunt sigură că mai sunt multe, dar momentan nu-mi vin în minte.

      8. Ne poți spune motivul pentru care ai ales tu awattpad-ul ca și "site de lansare", dacă e să-l numim așa? Adică de ce wattpad și nu altă aplicație?

      — Pentru început, nu sunt sigură ce altă aplicație aș fi putut folosi, chiar dacă sunt sigură că mai există unele similare. Totuși, Wattpad-ul a fost cea pe care am descoperit-o dintre toate și cea cu care m-am obișnuit, în ciuda tuturor probelemelor pe care le cauzează uneori. Chiar dacă face fițe, e o aplicație care m-a ajutat să-mi găsesc prieteni extrem de buni și să cunosc persoane și cărți speciale. M-am gândit că e cel mai bun loc pentru mine să mă lansez. Până la urmă, era un loc cunoscut și familiar, în care mă puteam și mă pot dezvolta în continuare.

      9.Majoritatea scriitorilor de pe site sau gândit la un moment dat să se retragă. Legat de întrebarea anterioară, tu te-ai gândit vreodată să renunți... să abandonezi scrisul și în același timp această aplicație?

      — Da, chiar da. Am și avut mai multe pauze destul de lungi. Și acum pot spune că am abia o lună de când m-am întors după o astfel de pauză. Totuși, nu cred că a fost chiar o abandonare, ci doar o pauză în care n-am scris și n-am stat pe această aplicație.

      10. De ce crezi că se fac pauzele în cadrul aplicației? Este posibil ca lipsa inspirației să lovească atât de dur scriitorii? Sau e doar vorba despre... lipsa pasiunii de scris?

      — Nu cred. Pentru mine n-a fost niciodată lipsa pasiunii sau a inspirației. Datorită pasiunii respir. În fiecare secundă sunt inspirată. Fiecare lucru, oricât de mic ar fi, mă inspiră. Am idei în minte nenumărate. 

      Dacă n-aș avea nimic altceva de făcut, aș putea scrie și zece vieți și tot n-aș termina. Problema este alta. Chiar dacă nu ne dăm seama, în noi se adună un stres extrem de inconfortabil. Mereu te gândești la ce ai de făcut, la ce trebuie să scrii pentru școală, la ce examene vei da și cum se va desfărșura totul. Fiecare lucru mic influențează. Cred că din cauza stresului, scriitorii nu-și găsesc timpul pentru a fi doar ei și ceea ce vor să scrie. De aceea apare fenomentul pauzelor.

      11. Tu din ce îți iei inspirația? Asta deoarece ai vorbit despre ea și din cauză că fiecare o întâlnește în ceva... în cineva.

      — O găsesc în absolut orice. Pentru început, în cărțile pe care le citesc, în filme sau seriale. Atunci când dau peste o poveste bună, mereu am tendința de a pune pauză sau a închide cartea și a mă gândi la posibile continuări. Fac asta în fiecare secundă, continuările înflorind și combinându-se. Propriile mele personaje apar și încep să facă lucruri care nu au neapărat legătură cu povestea. Firele narative se amestecă, până din povestea originală nu rămâne decât decorul și umbra persoanejelor, care apoi se stinge și lasă locul originalului, dacă îi pot spune așa. Așa se nasc poveștile mele.

      Sau, mai este o variantă. Când văd o acțiune sau un obiect sau o exprimare a emoțiile în viața reală, mereu mă gândesc la cum ar reacționa personajele mele. Mereu răsar idei noi când nu mă aștept și se împletesc, formând întregi care mă bântuie și își schimbă forma mai tot timpul, ajungând lucruri total diferite.

      12. Dar în lumea aceasta a fantasticelor, tu unde te vezi cel mai mult și de ce?

      — Depinde. Uneori sunt narator. Îmi place să mă joc cu personajele, să le sucesc și să le forțez să ia decizii și să facă unele lucruri. Mă face să mă simt mult mai stăpână pe situație, de parcă aș putea face absolut orice. Dar, alteori, sunt eu în centrul acțiunii. Eu sunt cea care simte, cea care vede lumea și care trebuie să treacă prin ea. Eu sunt cea care nu are niciun narator care să-i spună ce să facă și trebuie să ia singură decizii. Iar alteori sunt totalitatea sentimentelor care cutreieră lumea creată.

      13. Crezi în povești există o lume mai bună decât cea în care trăim? Adică fantasticul bate realitatea?

      — Nu tot timpul. Fantasticul este o oglindă a realității, dar care nu arată totul așa cum e, ci îl manipulează, ca să pară ceva nou, chiar dacă nu este. De multe ori mă ajută să mă refugiez în fantastic și să mă prefac că lumea reală nu există.

      Dar, în același timp, lumea reală este cea în care ne-am născut și trăim. Dacă fantasticul ar fi fost varianta mai bună, cred că am fi trăit într-o cu totul și cu totul altă lume. Lumea noastră e destul de bună și fără alte adăugituri, dar de multe ori nu ne dăm seama și credem că poveștile sunt varianta mai bună. 

      Dar uită-te la mitologie. Zeus, chiar dacă era cel mai puternic dintre zeii greci, tot nu era niciodată mulțumit și făcea multe lucruri mizerabile. Oamenii îl venerau fiindcă era zeul lor, dar el nu merita cu adevărat acel titlu. Așa și în fantastic. Crezi că lumea ar fi mai bună dacă toți ar avea puteri? Toți și-ar dori mai multă putere și, din contră, ar fi și mai nemulțumiți. Iar dezastrele ar fi mai aproape de a deveni realitate.

      14. Foarte înțelept ceea ce spui. Cum ai ajuns tu la această concluzie?

      — Am scris. Nu mă gândisem la asta înainte, dar după ce mi-ai pus întrebarea, am început să scriu răspunsul și ideile s-au aliniat și au format acel răspuns. Nu mă așteptam să iasă așa, cum nici când scriu nu mă aștept să-mi iasă ceea ce iese. : ))

      15. Unii, printre care și eu, ascultă muzică în timp ce scriem. Tu faci asta? Ce te relaxează pe tine... îți oferă acea stare în care să poți să scrii?

      — Eu ascult muzică non-stop. Doar când sunt la școală și am ore care nu includ muzica mă opresc (chiar dacă sunt la un Colegiu de Muzică și de multe ori se aud melodii prin pereți). Da, pot spune că mă relaxază și mă face să-mi adun mai bine gândurile, chiar dacă de multe ori mă și extenuează peste măsură. Cât timp aud versuri, nu pot să nu-mi imaginez personaje cântându-le în timpul unor momente memorabile. Tot timpul îmi vin idei când ascult muzică și tot timpul inima mea se exprimă mult mai ușor când e acompaniată de ritmul potrivit.

      16. Ți-ai dorit vreodată să fii cântăreață? Asta legat de felul despre cum vorbești despre muzică.

      — Mi-am dorit. Dar nu știu ce să spun. Adică, deja cânt la violoncel de vreo opt ani și la pian de patru și știu destul de bine cum merg lucrurile. Sunt în lumea muzicii de ceva timp și știu ce înseamnă. Doar că... să fii muzician înseamnă să fii doar muzician. 

      Adică, pentru muzică trebuie să faci destul de multe sacrificii. De exemplu, între a scrie și a cânta mereu ar trebui să alegi cântatul. Trebuie să studiezi cât de mult se poate, pentru a ajunge sus. Și e destul de greu, fiindcă sunt mulți care vor să fie la fel ca tine, iar competiția e destul de acerbă. Nu sunt sigură că sunt gata să fac toate astea pentru muzică. Credeam că sunt, dar mi-am dat seama că de multe ori mi-e mult mai ușor să citesc și să scriu și o fac cu mult mai mult drag. Nu sunt sigură... încă sunt într-o perioadă de neliniște în care nu sunt sigură ce vreau să fac. 

      Poate după ce-mi iau examenul mi se vor clarifica gândurile, dar momentan nu sunt sigură. Nu știu dacă voi continua să cânt. Până la urmă, ador momentul în care sunt pe scenă sau în care le cânt celorlalți și sunt apreciată. Ador și momentul în care mă gândesc sau vorbesc despre muzică. Ador muzica din toată inima mea. Dar nu sunt sigură dacă nu cumva voi ajunge doar o melomană.

      17. Unde te vezi peste... să zicem cinci ani?

      — Cinci ani? Asta înseamnă că voi avea aproape douăzeci? Deci voi fi terminat liceul. Cred că mă văd scriind pentru un alt roman, după ce am publicat măcar unul (dorința mea cea mare) și învățând pentru examenele de la facultate sau conservator. Nefiind foarte sigură pe ce drum voi merge, nu pot să dau un răspuns concret

      18. Îți vezi așadar, pavat viitorul scriind... nu ți-ar plăcea să cânți?

      — Mi-ar plăcea enorm să cânt, dar sunt o grămadă de provocări prin care trebuie să trec și nu sunt sigură dacă pot. Sigur voi scrie, viața mea va fi transpusă în cuvinte, dar nu sunt sigură dacă melodia mea se îndreaptă în această direcție. Am să încerc și am să dau tot ce pot, dar nu sunt sigură ce se va întâmpla cu asta în viitor, așa că nu vreau să mă pronunț.

      19. Am văzut pe wattpad și nu am apucat să te întreb, de ce numele contului tău conține două identități și nu una?

      — Contul nu e doar al meu. Chiar dacă eu sunt cea mai activă pe aici și de obicei eu scriu, contul e făcut împreună cu cea mai bună prietenă a mea, Freesia. Noi scriem împreună uneori, punând poveștile cap în cap împreună. Când eram mici, făceam tot timpul povești, jucându-ne cu păpușile. Acum că am crescut, am început să scriem. Ea nu prea are încredere în ea și nu prea scrie serios, făcând povești pe care le găsiți în cartea „Povești care nu fac sens", dar are momente în care e o mină de aur. Mă ajută cu poveștile în engleză, ea luând textele mele în română și traducându-le, presărând tot felul de detalii originale. Noi ne cunoștem de dinainte să se nască, așa că tot timpul rezonăm perfect și știm să ne completăm una pe alta. De aceea colaborăm și de aceea avem două identități pe cont.

      20. Ce le poți spune celor care vor citi acest interviu?

      — Nu sunt sigură că sunt cea mai potrivită persoană care să le dea un sfat. Dar cred că, dacă vor să ajungă undeva în viața lor, trebuie să se gândească de un milion de ori și să învârtă situația în toate părțile, pentru a găsi acel ceva care îi face fericiți. Apoi, când se hotărăsc ce e, să facă tot ce pot ca să ajungă unde vor. Să lupte pentru ceea ce vor. Și, între timp, să nu abandoneze scrisul. Scrisul, chiar dacă nu vor să fie publicați, le poate rămâne acea portiță de scăpare și acel hobby care să-i ajute să scape de dureri și de temeri, vindecându-se și putând face față perfect vieții contidiene. Și să nu uite să citească. Oricât de banal ar suna, cititul va face diferența într-o zi și îi va ajuta să ajungă unde vor. Trebuie doar să aibă încredere în ei și în ceea ce vor să facă.

      21. A fost o plăcere să-ți iau acest interviu. Pari o persoană tare înfiptă cu picioarele pe pământ, care știe ce vrea și pari destul de matură pentru vârsta ta!

      — Mulțumesc! Și pentru mine a fost o plăcere să-ți răspund la întrebări!❤️

      Plata: Follow permanent grupului nostru și un follow permanent contului meu personal, Tinna2.

      Zi/seară minunată tuturor!