~>¤ Intervievat: Jaklin_13;
~>¤ Jurnalist: celeste_evans/Celeste;
~>¤ Plata: follow permanent grupului și lui Celeste; vot fiecărui capitol al lucrării „SOLILOCVIU: absque timorem” (de celeste_evans).

          — Bună! Voi începe interviul cu o întrebare scurtă, dar mai importantă decât ai crede, la prima citire: cine ești tu?

          — Sunt o scriitoare anonimă căreia îi place să cânte, să danseze, să picteze.

          — Care este lucrarea cu care te mândrești cel mai mult, în calitate de „scriitoare anonimă”? De ce?

          — Lucrarea cu care mă mândresc cel mai mult este „Bihter Iordache”, chiar dacă în topul preferințelor mele, nu este departe de cartea „Joc dublu”.

          — Provocatoare titluri! Și pentru că primul e chiar numele unui personaj, țin să te întreb: în general, îți alegi personajele după un criteriu anume? Știi care sunt semnificațiile numelor lor?

          — Nu. Fiecare personaj diferă, unele se schimbă pe parcurs, altele rămân exact așa cum sunt prezentate la început.

          — Să creezi personaje diferite și îndrăgite poate fi extenuant... E evident că ai nevoie de talent pentru asta! Cum ți-ai descoperit talentul de a scrie? Cine te-a susținut?

          — Pur și simplu am început să scriu. În ceea ce constă susținerea, nu am fost susținută și nici nu prea am nevoie de susținere.

          — Ești stilul independent, deci. În viața de scriitoare, ai întâlnit obstacole care au ți-influențat negativ viața personală sau invers? Dacă ai putea vorbi puțin despre ele...

          — Singurul obstacol, să îl numim așa, a fost faptul că trebuie acordat timp scrierii unei cărți și uneori nu dispuneam de timp mai deloc.

          — Lipsa de timp vine, de cele mai multe ori, cu lipsa de inspirație... Totuși, nu și în cazul tău! Cine te inspiră?

          — Sunt inspirată de idolul meu, de povestea lui de viață, dar și filmele create mă ajută să scriu povești.

          — Iar, pe partea de literatură, care este citatul tău favorit? De ce?

          — „Răzbunarea este alinarea oricărei dureri.” și „Nu căuta alinare la ușa care ți-a făcut rău!” sunt citatele care îmi plac cel mai mult, pur și simplu nu mă pot decide care este favoritul. De ce? Pentru că îmi descriu viața, dar și cărțile.

          — Înțeleg că între viața ta, cărțile ce îți aparțin și citatele preferate există o legătură semnificativă. Dar despre personajele tale? Te regăsești în ele? Dacă da, în care dintre ele? Ai intenționat asta, atunci când le-ai creat?

          — Da, mă regăsesc în personajul meu, Bihter Iordache. Am făcut-o pe Bihter să semene cu mine, din multe puncte de vedere.

          — „puncte de vedere”... O întrebare spontană: ai prefera să-ți pierzi vederea sau auzul? De ce?

          — Aș dori să le pierd pe ambele. Dacă aș pierde vederea, nu aș mai putea vedea tot răul din lumea asta, iar auzul dacă l-aș pierde, m-ar bucura faptul că nu mai aud toate criticile și jignirile.

          — Puterea de a ignora jignirile poate fi, într-adevăr, o schimbare interesantă a omenirii. Că tot veni vorba de modificări, ce schimbări majore a produs existența pandemiei în viața ta de zi cu zi?

          — Din cauza pandemiei, viața mea a luat o întorsătură exagerată. A fost groaznic in unele momente, dar m-a făcut sa văd altfel lumea și, mai ales, oamenii.

          — De acord! Pentru mulți, această perioadă a demascat adevăratele relații interumane. Totuși, zona în care trăim poate fi un factor decisiv atât pentru socializare, cât și pentru relaxare. Ai prefera să locuiești într-un oraș aglomerat sau la țară, în liniște?

          — În momentul în care am citit „oraș aglomerat”, gândul mi-a fugit la Mumbai, orașul în care aș sta toată viața, dar citind „la țară”, gândul mi s-a dus la țară, la bunica mea, loc în care m-aș muta oricând. Sincer, acum, între aceste două locuri nu m-aș putea decide niciodată, deci nu pot spune unde aș prefera să stau.

          — Un loc încărcat cu amintiri, iar celălalt, de vis, pentru viitor. Totuși, preferi să studiezi trecutul, prezentul sau te preocupă, mai mult, viitorul?

          — Aceasta este întrebarea vieții mele! Sincer, trecutul mă distruge, atunci când mă gandesc la el, prezentul la fel... Prefer să mă gândesc mai mult la viitor și la faptul că poate va fi mai bine.

          — Da! Lumea va fi mai bună! Acum, să vorbim puțin și despre idolii tăi care, cu siguranță, pot ajuta la diminuarea lucrurilor negative. Ce personalitate admiri cel mai mult?

          — Cel mai mult și cel mai mult o admir pe Aishwarya Rai; dar nu pot spune că pe ceilalți de la Bollywood nu ii admir. Fiecare are acel "ceva" care îl face special și care îmi place.

          — De acord! Toți suntem speciali, într-un mod unic. Există multe tipuri umane, tocmai de aceea te întreb: ai judeca o persoană după gusturile sale muzicale? Ai judeca o carte după copertă?

          — Niciodată, nu judec pe nimeni, mai ales după gusturile sale muzicale. O carte poate fi bună, chiar dacă are o coperta mai urâtă.

          — Coperta "urâtă" poate fi și o etichetă umană. Frumusețea e ceva ce poate fi privit din multe puncte de vedere, dar prefer să abordez alt tip de trăsături: ești dramatica sau "mătușica" grupului de prieteni?

          — Nu sunt dramatică, depinde doar de situația în care mă aflu.

          — Deci ești schimbătoare. Cum crezi că te-ar caracteriza cititorii tăi, în 5 cuvinte?

          — La această întrebare chiar nu știu ce să răspund, fiindcă fiecare are propria părere.

          — Bine zis! Atunci, cum crezi că te-ar caracteriza prietenii, apropiații tăi, în 5 cuvinte?

          — Nebună, devotată, iubitoare, sinceră, creativă.

          — Sună interesant! Dar tu, tu cum te-ai autocaracteriza, în 5 cuvinte?

          — Ghinionistă, dinamică, devotată, iubitoare, respectuoasă.

          — Și, în general, după ce aspecte categorizezi o persoană?

          — Nu mă interesează cine ești și cum arăți, îmi pasă doar cum gândești și cum acționezi.

          — O ultimă întrebare, al cărei răspuns poate fi sugestiv carierei tale, indiferent de ce vei alege! Crezi că visele pot deveni realitate? De ce?

          — Visele pot deveni realitate, cu o singură condiție: să muncești pentru asta. De ce? Pentru că dacă muncești pentru ceva, sigur obții.

          — Sunt, în totalitate, de acord! În altă ordine de idei, îți mulțumesc pentru timpul acordat și-ți urez succes în tot ceea ce ți-ai propus să realizezi!

          — Mulțumesc și eu!