Dacă stelele-ar cădea odată cu ale tale lacrimi curse,
N-ar mai fi stele pe cer, nici tu n-ai avea cum plânge.
Dacă cerul ar fi surd şi nu te-ar fi auzit,
Atunci nu ar mai tuna când te-a fi văzut ţipând.
Dacă fulgerele-ar fi mici speranţe, pâlpâind,
Aş fi vrut să le sting eu şi să nu le mai aprind.
Dacă luna m-ar lăsa ca s-o strâng ziua la piept,
Ea oricum s-ar strecura ca s-ajungă iar pe cer.
Dacă mâine n-ar mai fi pentru noapte, niciodată,
Dacă astre-ar deceda, aş muri şi eu deodată.