Cred ca îmi vine sa leșin, unchiul meu nu vorbește serios. Cred ca a înnebunit și are nevoie de un tratament ceva.

    — Vrei sa îmi faci o farsa, adică nu vorbești serios. Spun încă destul de socata.

   — În doua ore o sa plecam, de geaba încerc sa îți explic. Mai bine vezi cu ochii tai Ava! Spune calm și părăsește biroul, lăsându-mă cu gura cascat.

   Și asa sa și întâmplat, mi-am făcut bagajul și uite ma în mașină pe scaunul din fata și mama întinsă pe bancheta din spate.

   — Ava tatăl tău o sa fie șocat când o sa va vadă, deci te rog sa fi blândă cu el. Pentru ca el niciodată nu var părăsi. Spune în timp ce conduce.

  — Unchiule dar unde este el mai exact, adică ai ieșit de pe sosea. Unde ne duci?  Spun privind pe geam în timp ce drumul se îngustează din ce în ce mai rău.

  — O sa vezi cât mai curând, scumpo !   Spune încă calm, prea calm după părerea mea.

   Sper doar ca tatăl meu sa nu fie nebun sau ceva, adică e posibil orice. Nu neg ca nu îmi doresc sa îl întâlnesc, e cel mai mare vis al meu, dar niciodată nu ma așteptăm ca el sa fie vampir, de ce e totul asa complicat.

   Ajunși în fata unei păduri unchiul meu coboară și se îndreaptă spre portbagajul mașini. Ia o cutie și merge cu câțiva pași mai în fata de mașină, scoate din cutie doua lumânări roși și o cutie cu un praf auriu, ce naiba face.
Pune o lumânare într-un cap și trasează o linie din acel praf câțiva centimetri și după pune lumânarea în capul liniei.
Îl aud cum mormăie niște cuvinte stranii, zici ca spune o incantație ca cei din Harry Potter. Filmul meu preferat de când am împlinit vârsta de 13 ani.
Dar brusc o lumina puternica mia luat vederea și când ma acomodez un moment cu lumina puternica, observ ca în fata mea sa deschis un portal. Unchiul meu conduce cu viteza și trece prin el, pentru un moment am simțit ca nu mai pot respira dar mi-am revenit imediat.

   Unchiul conducea liniștit de câteva minute, eu încă nu îmi revenisem din soc. Dar trag aer în piept și îmi întorc privirea în direcția lui.

   — Ești vrăjitor? Îl întreb socata.

    — Scumpo, bineînțeles ca sunt! Nu oricine poate sa deschidă un portal între doua lumi. Spune amuzat.

   Nu mai zic nimic, și acum realizez ca tatăl meu chiar este vampir. O teama de nedescris ma cuprinde și vreau sa ma întorc acasă. În lumea oamenilor.

  — Unchiule, vreau acasă. Spun speriata.

  — Acolo mergem scumpo, spune.

— Nu mai înțeles, adică acasă în lumea oamenilor! Spun repede și un tremurat ma apuca.

  — De ce? Întreabă unchiul meu bulversat.

  — Dacă tatăl meu îmi bea sângele! Spun cu teama și cu lacrimi în ochi.

  — Scumpo tatăl tău niciodată, dar niciodată nu o sa facă asa ceva. Te iubește de dinainte sa te naști. Spune cu un zâmbet pe buze.

  Dar teama încă nu a dispărut, sper ca unchiul meu sa aibă dreptate, nu vreau sa mor.

    ATI așteptat mult? Scuze....