Ultima zi plictisitoare la școală, este ultima ora și eu abia aștept sa termin.   Număr minutele astea blestemate, și mai ca sar din banca când clopoțelul ala enervant bârâie încontinuu.

  Ies din banca și merg grăbită printre colegi mei, pe care nu prea ii suportam de fel, și nu pentru ca sunt eu rea dar au ceva cu mine, mereu îmi făceau farse enervante. Genul ala de farse insuportabile, îmi lipeau guma în par, aruncau cu oua în mine și pentru faptul ca eu nu am tata și pentru ca mama este în coma. După părerea lor sunt un nimeni. Destul de enervata pufnesc și ies din școală asta blestemata, o iau agale pe trotuar și ma îndrept către casa.

    — Am sosit! Strig cum întru pe usa.

  — Scumpo, vino puțin pana sus. Îmi striga înapoi unchiul meu.

Urc scările și merg pe hol pana în biroul lui, un presentiment îmi spune ca ceva nu este în regula. Ciocan de doua ori și după întru.

   — Ce sa întâmplat unchiule? Îl întreb în timp ce ma așez pe scaunul din fata lui.

    — Nu știu cum sa îți spun asta, dar Ava, trebuie sa îți spun ceva foarte important.

   — Spune unchiule, ascult! Zic calm și hotărât.

   — Ava, peste 48 de ore împlinești vârsta de 18 ani pământeni. Spune destul de agitat.

  — Da unchiule știu, și ce este atât de grav în asta încât sa fi atât de speriat. Spun încă calm și destul de amuzata de agitația fără rost a unchiului meu.

  — În mod normal nu este de speriat vârstă în sine, este de speriat faptul ca tu o împlinești. Spune tot speriat.

  — Unchiule vreau sa fi direct! Deja trebuie sa îmi spună direct ce are de spus, trage de timp și încearcă sa ma ia pe ocolite.

   — Bine! Trage aer în piept și se pregătește sa îmi spună. Tu nu o sa mai fi umana. Spune repede.

   Un ras copios ma apuca și nu pot sa înțeleg ce se întâmplă. Unchiul meu are chef de glume și nu găsește modul în care sa le spună pentru ca asa ceva nu are cum sa se întâmple. A sunat de parca as fi un monstru sau ceva, doamne ce am mai ras.

   — Unchiule chiar ai chef de glume. Spun încă amuzata.

    — Ava, ți se pare ca eu rad, spune furios.

   — Nu, spun și ma fac mica în scaun.

    — Maine dimineață o sa o iau pe mama ta și pe tine și mergem la tatăl tău. Spune hotărât

   — Unchiule îl cunoști? Spun socata.

  — Mama ta îl iubește foarte mult, spune oarecum trist.

   — Unchiule n-ea părăsit, spun trist și mai ca îmi vine sa plâng.

   — Nu va părăsit, eu a trebuit sa va răpesc. Spune trist.

   — Poftim, Unchiule cum sa ne rapesti. Spun socata dar și nervoasa.

  — Nu de la tatăl tău am răpit-o, am răpit-o din temniță unui demon.

  — Demon, Unchiule ai văzut prea multe filme. Spun nervoasă.

  -— Ava, tatăl tău este vampir! Spune destul de nervos și el.

  — Cum! Atunci socul se pusese pe fata mea.

    Primul capitol, cum vam promis.