- Doar tu poți avea norocul ăsta, spune Ava.

I-am zis tot ce era de zis. Despre sărutul cu el, despre tot. Nu puteam să tac și să țin în mine toate astea.

- Noroc? Asta numești tu noroc?

- Dacă e criminal e și sexy, miel.

- Nu vorbim acum despre cât de bine arată, Ava. Ideea în sine e că nu pot să scap de el. Peste tot unde mă duc e și el.

Ori am visat eu toate astea, nu sunt sigură.

- Privește partea bună, măcar Sebastian nu te-a mai căutat.

Așa este. N-am primit niciun mesaj de la el în ultimele două săptămâni, iar asta pot spune că mă bucură. Orice mesaj de la el era o amenințare.

Chiar așteptam momentul în care să uite de existența mea, căci eu am uitat de mult de a lui.

Iau ultima gură din sucul meu de portocale iar eu cu Ava ne ridicăm și plecăm din cantina liceului.

Clopoțelul încă nu a sunat așa că ne așezăm la caloriferul de lângă dulapuri. E cel mai "liniștit" loc din tot liceul.

Nu există student să nu alerge iar altul să îi pună piedică. Clasic.

- E a doua oară când vine, se plânge aceasta.

Mă strâmb și mă uit în partea indicată de ea. Îl văd pe Dante venind spre noi. Mi-a dat bătăi de cap băiatul ăsta de la începutul anului.

- Tot aici vă găsesc, chicas, râde acesta.

- De fapt, noi te găsim tot aici, îl întărâtă Ava.

Îl aud cum pufnește și încep să râd, în timp ce Ava mai are puțin și sare la gâtul lui. Îmi aruncă o privire urâtă iar eu îi zâmbesc.

- Nu am venit oricum să vorbesc cu tine, îi zâmbește. Sienna, ești liberă mâine după ore? mă întreabă cu un zâmbet pe față.

- Mi-ai rupt inima în două, spune Ava și își pune mâna dreaptă în dreptul inimi.

Dante nu pare deloc afectat de replicile Avei, așa că toată atenția lui se îndreaptă spre mine în speranța de ai da un răspuns.

Chiar atunci telefonul începe să-mi bâzâie în buzunar. Îi fac semn din cap prin a-mi cere scuze și îl scot din buzunar. Îl deschid și intru în bara de notificări. Era un număr necunoscut.

,,Spune-i că nu ești liberă."

Inima începe să-mi bată tare. O singură persoană e în stare să-mi scrie asta.

,,Cine ești tu să-mi spui ce să fac, Sebastian? Tu nu înțelegi că totul s-a terminat între noi?"

,,Iubito, numele meu e mult mai sexy decât ăsta."

Închid imediat telefonul la vederea mesajului. Îl azvârl în buzunar și îmi ridic privirea plină de zâmbet.

- Mi-ar face mare plăcere să ies cu tine dar mi-am adus aminte că am un proiect de terminat, mă scuz. Poate cu altă ocazie.

***

Intru în casă și observ că nu e nimeni. Mă descalț la intrare și îmi pun ghiozdanul pe canapea și urc la mine în cameră.

Ar trebui să mă pregătesc moral pentru ziua de mâine. Am curs de modelling imediat după ce termin orele, și sincer, nu am repetat nimic.

Doar am fost dată acolo obligat-forțat de mama, sper că nu au și pretenția să fiu perfectă în toate posturile.

Pășesc în camera mea pe pat aflându-se un bilet împachetat. Îl deschid și trec cu ochii peste el.

,,Mâine, la ora 16:00, vino în spatele clubului Razzmatazz. Nu mă dezamăgi, princesa."

Și știu exact cine ar putea fi. Cel ce mi-a trimis și acele mesaje, de sigur.

În primul rând, cum a ajuns biletul ăsta aici, cu toate geamurile închise? Și în al doilea rând, e clar că voi zice un mare ,,nu".

Nu zic asta doar pentru că am o oarecare frică, ci pentru că nu vreau să lipsesc la cursuri. Știu sigur că mama mi-ar face capul calendar, și poate chiar mai rău.

Arunc biletul pe jos și mă tolănesc în pat. Mă așez între perne și mă cuibăresc acolo, până ca niște bătăi în ușă să se audă de jos și să-mi strice toată relaxarea.

Mă ridic plictisită și pornesc pe scări. Probabil este Ava, are un obicei foarte prost să mă sperie.

Apuc mânerul ușii iar în dreptul ei se afla un bărbat cam la 23 de ani. Părul îl avea de un șaten închis iar brațele îi erau pictate de cerneală. Ochii căprui și un început promițător de barbă.

Îmi dădea un aer de vagabond datorită cercelului din ureche. Dacă stau să-l asociez seamănă puțin cu bărbatul întâlnit de mine acum câteva zile. Cel care m-a sărutat.

- Cine ești? întreb politicos. Dorești să te ajut cu ceva?

Pentru un moment tace și mă analizează mai bine. Speram să fie doar o greșeală, dar aparent m-am înșelat.

- Ai de gând să vorbești sau închid ușa? zic deja ieșită din minți.

La fel, nimic. Mă bate gândul de a fi surdomut, dar nu prea cred. Probabil ar fi comunicat de mult cu mine prin semne.

Oftez zgomotos și mă pregătesc să închid ușa, dar mâna lui mă oprește.

- Stai! murmură.

- În sfârșit te-ai gândit să vorbești.

Îmi întinde mâna iar eu i-o prind și o strâng ușor.

- Eu sunt Killian, se prezintă.

- Sienna, mă prezint la rândul meu.

- Îmi dai voie să intru? Vreau să vorbim.

Mă strâmb la vorbele lui. Crede că sunt așa de naivă încât să-l primesc în casă? Mierda, nici nu-l cunosc!

- De unde știu că ai intenții bune? Nici măcar nu te cunosc.

- Aici mergem pe încredere, Sienna, spune acesta. Tu decizi dacă îți inspir încredere sau nu.

Ok, nu vă așteptați la asta. Sincer, nici eu. :)