"Te-ai lăsat distras de băieți și nu știi cine te așteaptă." se mustră Cassian în timp ce traversă holul.

Și ce mai diversiune! Fiind concentrat în pândirea liftului, acceptase să meargă în weekend la...

"Unde au spus să mergem?"

Trebuia să o întrebe din nou la plecare pe chelnerița de la cofetărie la întoarcere.

Toate gândurile i s-au șters cu buretele când a văzut în sală un cuplu lângă fereastră. Se opriră din conversație, privindu-l pe Cassian.

-Mătușă Helen!

Băiatul de 10 ani ar fi sărit la gâtul femeii în fugă, primind râsete de la ambii unchi. Acum, apropiindu-se încet de ei, șovăi.

Era bucuros să îi vadă, dar s-au schimbat la fel de mult ca tatăl lui. De la rochiile cu flori și pălării de soare, mătușa lui care avea doar 35 de ani purta o rochie mulată de satin, de culoarea piersicii. Glyn era, de asemenea, îmbrăcat elegant, la costum. Nu mai purta puloverul de lână peste cămașă, cu care se juca fotbal la întrunirile de familie, în timp ce mamele stăteau pe pături lângă mâncare.

Helen îl îmbrățișă strâns, urmat de Glyn, a cărui accent scoțian rămăsese identic.

- Micule Cass, cu cine mai plantăm cireși acum?

Lângă ei, Helen își scoase o batistă din plic, ștergându-se la colțul ochiului.

-Cu mătușa, dacă mai poartă sandale în curte. răspunse Cassian, privind spre tocurile înalte ale femeii.

Ea îl strânse din nou în brațe, suspinând. Luat prin surprindere, nu știu cum să o cuprindă cu mâinile. Nu mai era mic, încât să și le pună în jurul gâtului.

- Ai crescut atât de mult! glasul lui Helen răsună abia acum, în șoapte și suspine.

Se dădu puțin mai în spate, cuprinzându-i fața nepotului cu palmele. Aveau mulți ani de prins în urmă.

**

Când colega ei ieși din tură, Dephne expiră ușurată. De data aceea, luându-și haine de schimb pe ea, se schimbă acolo în costumul de serviciu. Alegând să nu facă asta în camera frigorifică, s-a dus la toaleta clădirii de la etaj.

Își ridică părul, prinzându-l într-un coc mic la spate, pe care îl acoperi cu șapca roz. Își aruncă apă peste față, încercând să-și șteargă din minte discuția inconfortabilă cu Edlira despre,, cum să îți aperi iubitul de fratele tău".
Se privi în oglinda Mall-ului, aranjându-și fusta. Începea să urască costumul acela. Cum pe coridorul etajului nu se afla nimeni, a ales să ia liftul. Apăsă pe buton și așteptă, bătând din balerin.

"Prea multă fugă zilele astea. Merit și eu, nu doar angajați superiori ai clădirii. "

A intrat în lift odată ce ușile s-au deschis. Privi fascinată oglinda imensă din interior. Pe panoul metalic erau doar 4 butoane: subsol, parter, etaj 1 și etaj 2. Înainte să apese pe parter, ușile s-au închis, luându-o liftul un etaj mai sus.

Era ziua în care nu a întârziat la serviciu, avea haine de schimb pentru orice eventualitate și nu s-a lovit de nicio persoană. Putea avea atât noroc?

Se pare că nu.

Închise ochii, inspirând adânc. Printre gene văzu niște pantofi gri de piele întoarsă. Dephne își închise ochii înapoi, așteptând să fie scoasă în acel moment de către bărbat. În schimb, a auzit cum ușile liftului s-au închis. În loc să simtă esența puternică de parfum masculin, simți miros de foc de tabără.

Deschizându-și ochii, îi întâlni pe ai lui, care tresări când o văzu în colțul opus al liftului. Purta o cămașă fără mâneci sau guler și pantaloni pana la genunchi. Dephne suflă ușurată că nu are de-aface cu un bătrân zgrunțuros și mânios.

- S-scuze, spuse acesta. Nu te-am văzut...

O privi din cap până în picioare, apoi axându-se pe șapca ei.

-Tu...

I se mărită ochii, dar, înainte să continue, ușile s-au deschis, iar fata trecu rapid pe lângă el.

- Stai! o strigă băiatul prin mulțimea de la parter.

Dephne privi tejgheaua cofetăriei ca pe cea mai prețuită țintă. Înainte să ajungă acolo, el o prinse de încheietură, întorcând-o spre de el. Văzându-i ochii albaștri, își aminti de Edlira și de băiatul adorat de ea.

-Tu..., tu lucrezi la cofetărie.

Ea se lasă pe toată talpa balerinilor, stând , fără să își dea seama, pe vârfuri. Își ridică un colț al gurii, afișând un zâmbet acru.

-Da, răspunse ea și își trase mâna dintr-a lui, rămânând în fața lui. Îți funcționează ochii bine.

Observând că el continua să o privească, se dădu un pas în spate.

- Și dacă nu comanzi nimic, continuă ea, nu poți sta aici.

I-a întors spatele și a mers până la tejghea. Era surprinsă să îl vadă așezat la o masă, specific, la cea mai apropiata masă de ea. Dephne se sprijini în coate, așteptând un răspuns de la el.

-Păi? Ce dorești atunci?

Băiatul de vârsta ei se lăsă pe spătarul scaunului, aducându-și mâinile la ceafă.

-Orice. Tu ar trebui să vii cu recomandări.

Fata pufni, dându-și șapca jos de pe cap și gesticulând cu ea.

- Ar fi o strategie prea bună să îți recomand cea mai scumpă prăjitură de aici, nu crezi? Dar... dacă aș face asta, ți-ar plăcea și ai reveni.

Își lăsă din mână pălăria, urmărindu-l în continuare. Încerca să îl descifreze, dar fără rezultate. Puțin știau cei doi că făceau același lucru.

- Ai dreptate, răspunse el, îndreptându-și o mână spre prăjiturile de după sticlă. Atunci... servește-mi ceva ce au comandat alții ieri.

Cu atitudinea nonșalantă, Cassian se stăpâni să nu îi aducă aminte de tort. De când o văzuse în lift, o recunoscu. Colega ei de mai devreme purta aceeași îmbrăcăminte , dar era înaltă. Dephne se potrivea perfect cu fata de ieri care s-a lovit cu tortul pe el.

Ea, însă, nici nu se gândi la accidentul din ziua precedentă, întrucât avuse mulți clienți. Văzând că se gândește prea mult, el interveni.

- Sau dacă nu ai vândut nimic ieri, e în regulă să...

În acea clipă, ea ieși complet din gânduri, simțindu-se înjunghiată în mândrie. Jignită, nu îl lăsă să își termine propoziția, întrerupându-l.

- Crezi că nu am clienți?

Cassian se amuză, văzându-o clipind foarte des, enervată. Își lărgi brațele și mai mult, arătând spre mesele goale din jurul lui. Dephne își încreți nasul, clătinând din cap.

- Touché. Probabil tu i-ai speriat pe toți. În plus, se aplecă spre farfurii, abia am început tura.

- Asta nu ar trebui să fie o scu-

Dephne trânti baza farfuriei de sticla tejghelei, făcându-l pe Cassian să-și strângă ochii din cauza zgomotului incomforabil.

-ză..., oftă și își schimbă poziția în scaun.

- Cât de dificil poți fi? spuse ea, încă întoarsă cu spatele.

Depășind dorința arzătoare de a-l pune la punct pe el, etica și salariul îi aminti noțiunile de bază ale slujbei : șervețel, tacâm, farfurie cu prăjitură, zâmbet, ia banii odată din mână gurmandului! Când se ridică cu șervețelele și lingurița în mână, tresări la vederea lui Cassian sprijinit de sticla curbată din partea exterioară a tejghelei cu prăjituri.

- Și tu ai fi dificilă dacă nu te-ar servi nimeni cu mâncare.

Își ridică sprâncenele, privindu-l uimită. Tupeul clientului era exagerat de mare.

"Dacă și-ar da ego-ul drept mâncare, ar hrăni toată Africa."

Când văzu în spatele lui un grup de elevi care veneau spre cofetărie, îi apăru un zâmbet pe buze.

-Prea bine, spuse ea mieros, trecând de partea cealaltă a tejghelei, sprijinindu-se se lângă el de sticlă. Dacă insinuezi că aptitudinile mele de chelner sunt atât de terbilie..

Întinzându-și mâna deasupra umărului său, îl privi satisfăcută cum își încoardă mușchii . După ce a prins șapca de pe tejghea, i-o așeză pe cap, apoi îl întoarse de braț spre copii care tocmai se așezaseră la o masă.

Cassian o privi confuz în timp ce primi în brațe un carnețel cu un pix. Privind spre grupul de elevi, o văzu pe mătușa sa acoperi gura cu o mână, în timp ce cu cealaltă se ținea de bratul lui Glyn. El, din contră, nu își ascundea râsetul în timp ce treceau pe lângă cofetărie spre ieșire.

-Știi ce e mai dificil decât un client mofturos?

Glasul fetei îl făcu să uite de unchii săi. Și-a întors capul, întâlnind-o pe Dephne ridicată pe vârfuri, sprijinită cu un braț de umărul lui. Părul i se desprinse din coc, având câteva șuvițe ciocolatii duse după ureche. Avea ochii îndreptați spre grup. Buzele, cu colțurile încă ridicate într-un zâmbet, se mișcau rapid. Atunci când își întoarse capul spre el, realiză cu nu ascultase nimic din ce a zis.

- Ai reținut meinul?

Aruncând o privire la prăjiturile afișate lângă ei, se bază pe instinct. Ce trebuia să rețină dacă avea totul lângă el?
Nu apucă să răspundă, fata dispărând după o ușă cu telefonul în mână care sună .

"Deci... sunt pe cont propriu. Ce poate fi atat de rău la niște copii de gimnaziu?"

**

Unchiul său stătea cu o țigară în mână la geam în timp ce Cassian era cu mătușa Helen la masa unde avuse ședință cu o zi mai devreme.

-Deci s-a recăsătorit, spuse femeia cu o îngrijorare în voce.

Glyn pufni în spate, continuând să privească strada din fața clădirii. Cassian ignoră reacția lui, privind-o pe mătușa lui confuz. Erau frați. Ea trebuia să afle de mult timp.

-Când s-a întâmplat asta? îl întreabă cu ochii mari.

-Ți-a trimis e-mail, mătușă.

Speranța de a revedea măcar un membru al familiei neschimbat se nărui. Faptul că până și Helen îl mințea pentru a atrage compasiune din partea lui îl tulbura. Auzise de la Linzie cum, 1 an în urmă, trimitea invitații la nuntă, iar tatăl lui a făcut o excepție cu sora lui. Cassian nu știa de ce. Linzie a informat-o totuși prin e-mail, fără să afle domnul Mavi. Cassian aflase asta de pe calculatorul ei când a lucrat pe el într-o zi.

Helen, încercând să ascundă gafa, se bâlbâi printre suspine:

-N-nu.. nu am crezut, dragule.

Nicio reprezentație de-a ei nu îl mai atingea acum la suflet pentru că știa că cei doi nu erau străini cu acele informații.

-Nu părea genul, continuă ea, cu mâinile strânse pe genunchi. Păreau fericiți...

-Te minți singură, Hel.

Glyn s-a întors spre ei, stingând țigara de pervaz.

- Nu e nici el prost , continuă el cu accentul scoțian, ignorându-i privirea soției.

Lacrima de la colțul femeii dispăru, fața începând să prindă o nuanță palidă. Bărbatul veni spre ei, stând pe masă de-a dreapta lui Cassian. Și-a dus mâna pe umărul, dar băiatul se ridică atunci de la masă.

- Ah, micule Cass. oftă el, sprijinindu-se cu mâna de masă. Știam că nu vei fi prea confortabil cu venirea noastră bruscă .

-Treceți direct la subiect.

Cassian își încrucișă brațele la piept, privindu-l doar le Glyn. Helen nu îndrăzni să intervină în disputa celor doi, renunțănd și la lacrimile false.

-Știați prea bine că tatăl meu nu e în oraș. După 11 ani în care ați rupt toate legăturile cu noi, ce v-a adus la mine?

-Nu avem nimic cu tine, nepoate. Mavi se va întoarce în curând și avem de clarificat ceva din trecut.

-Atunci de ce ați venit la mine?

Helen se ridică atunci de pe scaun spre a-l lua de mână pe Cassian. Soțul ei o opri.

- Nu fii așa bruscă cu el. A crescut. Nu îi mai plac afecțiunile de genu'.

Femeia s-a retras lângă masă, prinzandu-se de brațul lui Glyn. Cei doi au păstrat contactul vizual. Helen își pierdu importanța în ochii nepotului ei.

- Am venit pentru a vorbi cu tine înainte. Asistenta lui nu dă veștile prea frumos.

Glyn se opri din vorbit și făcu un pas în fața, eliberându-se de soția lui.

- Vom lucra în companie cu tine. Dacă vrei să păstrăm o relație profesională, înțelegem. Am venit doar ca să liniștim apele între noi. Alegerea este a ta.

Glyn Carf și-a întins mâna către el. Cassian dădu mâna cu acesta, imitând strânsoarea puternică a lui Marcus.

- Bine, domnule Carf, răspunse el pe un ton neutru.

Cassian se dădu mai în spate, privind-o și pe Helen cu o privire la fel de inexpresivă.

-Atunci ne vom întâlni la firmă.

Cu o ultimă privire spre cei doi, Cassian ieși cât de cal posibil din sală. Helen se îndreaptă spre ușă, dar Glyn o opri.

-Ce faci? îl săgetă cu privirea. Ai stricat totul!

-Hel, încetează. De ce ai mințit copilul?

-Mințit? îi dădu peste mâna care o ținea. Noi nu trebuia să aflăm nimic de la ei! Crezi că vreau ca doamna Linzie să pățească ceva?

Cei doi au rămas în salon, în timo ce Cassian se îndepărta de ușa salonului.

Odată ajuns pe hol, imaginea i se întunecă în fața lui. Toată furia l-au năpădit. De când tatăl său devenise înstărit, avuse de-aface cu mulți oameni prefăcuți, în căutare de bani și rang înalt în societate. Văzuse cum toți prietenii s-au schimbat sub ochii lui de atunci. Încrederea în oameni scadea pe zi ce trece. Mătușa lui mințindu-l a umplut paharul.

Cassian, așteptând liftul, își desfăcu un nasture de la cămașă, simțind cum sângele clocotește în el. Odată ce întră în lift, apăsă pe parter. A stat câteva clipe cu privirea în gol pentru a se calma. Vrând să se întoarcă spre oglindăa din spatele lui, zări pe cineva lângă el.

El tresări, cu pielea de găină. Înghițind-și nodul din gât, se bâlbâi:

- S-scuze. Nu te-am văzut.

Fata din partea opusă a liftului era îmbrăcată într-o fustă roz si un tricou alb larg, legat nod la capăt. Nu îi vedea prea mult fața din cauza șepcii, dar nici nu fu nevoie.

-Tu...

Cassian simți ca și cum cineva i-ar fi golit o găleată cu apă rece în cap. O recunoscu.

Și uite așa s-au întâlnit părinții tăi, Anora.

A ups. Prea devreme?

Până nu primesc binecuvântarea unchiului Travis, nimic nu e sigur.

Anora: Cine e unchiul...?

Ă

ăă...

Revenim sâmbăta viitoare.

Publicitate!