- Helen! Poti veni pana jos?

Ma ridic din pat si ies din camera mea indreptandu-ma catre bucatarie.

Mama imi dadu o farfurie cu fursecuri proaspat scoase din cuptor.

- As vrea, te rog, sa duci astea noilor vecini.

- Poftim? intreb confuza.

Mama ma privi cateva secunde dupa care imi explica din nou.

- Noi vecini?

- S-au mutat ieri langa noi, imi zise ea. Este o doamna impreuna cu fiul ei. Am auzit ca el este de aceeasi varsta cu tine. Poate iti faci un nou prieten.

- Ok, murmur.

Dupa ce ies, ma indrept catre casa de langa noi si, indata ajunsa, ciocan. Dupa cateva minute usa se deschise si isi facu aparitia un baiat inalt, blond, cu niste ochi de un albastru superb.

- Buna! ma saluta confuz si zambi stangaci.

- Salut! raspund nesigura zambindu-i la randul meu. Umm... pai... astea sunt pentru voi, zic intinzandu-i farfuria cu fursecuri. Familiei mele ii place sa isi intampine vecinii cu ceva delicios.

- Multumesc!

- Cu drag! Pai... eu trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pe curand!

Plec imediat simtind cum apele incepu sa imi curga siroaie pe mine iar oprajii imi ardeau. A fost cea mai groaznica conversatie din istorie.