Era chiar placut sa fiu singura acasa. Era liniste. Fara certuri, fara tipete, fara usi trantite... doar liniste.

Era in jur de ora pranzului cand ma trezisem.

Iesirea de seara trecuta ma obosise.

Inca ma simteam obosita si incercam sa mai dorm macar cateva minute.

Si din nou niste acorduri line se auzira de afara. Balconul nu era deschis. Sunetele se auzeau infundat.

Ma dau lenesa jos din pat.

Parul meu era ravasit, insa nu ii acord prea mare atentie. Doar imi trec de cateva ori mana prin el ca sa il pot aranja cat de cat.

De indata ce usa balconului se deschide, sunetele placute de chitara ma invaluira impreuna cu un aer racoros.

Eram imbracata cu un tricou larg si pantaloni scurti. Nu era vremea de asa ceva, cel putin nu in Londra si nu in septembrie.

Dar nu mai conta. 

Niall exersa la chitara o melodie pe care nu o auzisem pana acum. Nu imi observa prezenta, dar nici nu l-am deranjat. Am preferat sa-l las isi termine numarul.

- Poate intr-o zi ma vei invata si pe mine sa cant.

Isi ridica privirea catre mine surprins, apoi imi zambi.

- Ce ai zice de acum?

- Am alta idee pentru acum.

Imi face semn din cap sa vin la el. Ii zambesc strengaresc, apoi ma intorc in camera, ma pregatesc rapid si plec la el.