Era una din serile in care parintii mei obisnuiau sa se certe si uram asta. Uram sa ii aud tipand unul la celalalt si uram sa o aud pe mama plangand. Mereu cand incepeau sa vorbeasca despre facultate si despre viitorul meu ajungeau sa se certe din cauza banilor.

- Facultatea asta costa o avere, il auzeam pe tata. Si sunt foarte sigur ca ca nu o sa se tina mult de ea.

- Ar trebui sa ai putin mai multa incredere in fiica ta, John! spuse mama la randul ei. O sa se angajeze, o sa si-o plateasca singura daca nu reuseste sa intre la bursa. 

Ceea ce era total aiurea era ca eu mai aveam un an de liceu. Puteam foarte usor sa ma razgandesc in a merge la facultatea respectiva, chiar daca era visul meu sa ajung acolo, la Litere. 

Iubeam sa scriu propriile mele povesti. Iubeam sa dau nastere unor noi personaje si sa le modelez dupa bunul plac. Voiam sa ajung unul dintre cei mai mari scriitori englezi. 

Dar aveam foarte multa nevoie de sustinerea lor, de sustinerea parintilor mei. In schimba tata parea ca nu face asta. Mama da, dar nu era suficient.

Am preferat sa nu mai ascult motivul pentru care se certau si am inchis usa camerei mele. M-am asezat in pat si am adormit pe acele acorduri de chitara care se auzeau in fiecare seara de o luna incoace.