Acest capitol este unul special și vă va arăta o parte din relația Dalilei si a lui Zeus. Voi mai face un capitol în care am să explic cum s-a ajuns și la acțiunea de aici :)))) sunt foarte dezordonată...

ㅡ Și sub nicio formă nu te apropii de Zeus, ai înțeles, Dalila? O simplă muritoare ca tine nu i-ar atrage lui atenția, vocea femeii era una ascuțită, iar din tonul ei își dădu seama că nu o voia aici.

Încă un lucru pe care îl aveau în comun cele două. În afară de aspect.

ㅡ Da, doamna mea, îi răspunde scorpiei, plecându-și capul pentru a-i da impresia că o respectă

ㅡ Acum pleacă de aici. Chipul tău îmi dă fiori, se răstește Hera, evitându-i privirea fetei penteu a zecea oară. Oricum nu este nimic diferit la Dalila. Ochii ei sunt precum o oglindă... ea sunt precum o oglindă a Herei.

Își iau la revedere de la aceasta, după care își aranjează rochia în drum spre ieșirea din cameră. A trebuit să îngenuncheze în fața Hereu și să stea așa până ce și-a terminat monologul. Nu înțelegea cum de o muritoare de rând ca Dalila putea să posede aspectul ei de zeiță. Nici tânăra nu știa de ce se asemănau, și era sigură că nu a făcut nimeni vreo vrajă pe ea doar ca să arat ca Hera, așa cum susținea zeița.

Ajungând pe coridorul lung al castelului, un fior rece o face să tremure. Faptul că nimeni nu mai era aici îi dădea o stare neplăcută. Auzea pași care se opreau din când în când, dar nu a putut observa pe nimeni. A preferat să dea vina pe mintea ei, care îi juca feste, decizănd într-un final să-și vadă de drum.

Pentru un motiv anume, Dalila devenea tot mai agitată și simțea o prezență pe lângă ea. Încerca să ignore asta cât de mult putea, însă totul s-a spulberat momentul în care a simțit niște brațe străine în jurul taliei  ei.

Panicată, singurul lucru pe care putea să-l facă era să țipe, dar nu a apucat să scoată vreun sunet, deoarece gura i-a fost imediat acoperită de o palmă rece. Corpul ei a fost trântit de un perete, scăpând un geamăt îndurerat.

ㅡ Așteptam să ieși, vocea lui Zeus îi provoacă spaimă, deoarece ultima lor întâlnire nu a fost una prea plăcută.

ㅡ N-nu sunt H-Hera, ne confunzi, domnul meu, încearcă ea să-i spună, deși știa că era conștient cu cine vorbește.

Râsul lui face ca sentimentul de teamă să se intensifice.

ㅡ Știu că nu ești, surâde bărbatul.

ㅡ Domnul meu, ne confunzi, repetă ea vorbele în speranța că acesta va înțelege.

ㅡ Îmi place când mă lingușești așa... acum să vedem dacă gura aia e bună și la altceva, rânjește el.

ㅡ De ce f-faci asta? Arăt exact ca soția ta, n-nu e vreo diferență, înghite în sec atunci când se gândește la ce va urma. Nu voia să facă asta cu el... îl voia pe Dionis mai mult ca oricând.

ㅡ Poate chipul tău e la fel, dar corpul tău cu siguranță e diferit, șoptește Zeus în timp ce mâna lui coboară spre deschizătura rochiei ei, degetele sale urcând spre coapsa tinerei.