Prolog O
⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
⠀
⠀
- De ce apari doar când sunt beată? întreabă fără să-și dea seama. Cuvintele sale erau ușor neclare, sau așa le considera ea, dar pentru băiat nu părea să fie o problemă.
Acesta dă simplu din umeri și rămâne tăcut. Părea că vrea să evite întrebarea... Nu, mai degrabă se gândea la un răspuns care să nu-i ofere prea multe informații despre tot ce avea legătură cu el.
- De ce apari doar când sunt beată? repetă ea întrebarea, deoarece era nerăbdătoare să-i afle răspunsul.
- Pentru că e mai ușor să mă uiți, oftează roșcatul și dă iar din umeri.
Simplu.
Foarte simplu.
Inima ei parcă s-a rupt în două la auzul vorbelor sale, dar până la urmă tot ea a fost cea care l-a făcut să răspundă.
- O să fiu rănită, constată și se îmbufnează exact ca un copil când nu primește cadoul dorit. Nu cred că vreau să fie ceva între noi...
Expresia lui calmă devine treptat una mirată. Totuși, nu durează mult până ce un rânjet îi acaparează buzele pline.
- Oh... este tot ce spune, după care se ridică nonșalant de pe scaunul din fața barului. Când a venit, nu s-a pus chiar lângă Iris, ci la un scaun distanță.
În acel moment avea impresia că o să plece, dar nu a făcut asta. În schimb s-a mutat pe scaunul sitautat lângă fată, apoi i-a zâmbit, dezvăluindu-și gropițele din obraji.
- Gata, nu mai e nimic între noi, o informează.
- Nu asta voiam să spun... începe sa să râdă, realizând între timp că nu o să aibă nici măcar o cale de scăpare.
⠀⠀⠀⠀
⠀⠀⠀
⠀⠀⠀
⠀⠀⠀
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top