Donis nu părea să o vadă, deoarece toată atenția lui era asupra blondei care îi ținea companie. Cei doi păreau destul de apropiați, iar Iris arăta doar ca o proastă care a stat după el.

Ei bine, l-a văzut. Dar nu așa cum a vrut ea.

Primul ei gând a fost să mergă la roșcat și să-i arunce ceva în față, iar al doilea gând a fost să-i spună că e un nesimțit. Nu s-a putut decide, așa că le-a făcut pe ambele.

Se apropie de chelnerul care tocmai trecea pe lângă masa alăturată, și luă un pahar cu vin de pe tava acestuia, nepăsându-i de consecințe, apoi se îndreaptă spre Dio. Acesta părea mult prea prins în conversația lui încât să o vadă pe blondă.

- Și apoi i-am zis lui... Iris?! acesta se oprește imediat din povestit, atunci când privirea lui aterizează pe ea.

Mult ți-a mai luat.

Fata de lângă el se uită este ușor mirată de apariția ei, dar rămâne tăcută, privind scena.

- Nu stau mult, îl asigură, afișând un zâmbet fals, apoi își ridică paharul destul de sus pentru a nimeri ce trebuia. Vinul din pahar aterizează fix în fața lui perfectă.

- Ești un adevărat nesimțit! și cu aceste ultime cuvinte, încheie toată situația.

- Domnișoară, trebuie să plătiți pentru băutură! auzi vorbele chelnereul în timp ce mergea spre ieșire, însă nu-l bagă în seamă. Simțea că o să explodeze din cauza furiei.

- E în regulă, răspunde roșcatul în locul ei. Voi plati eu, lasă un oftat să-i scape și scoate portofelul din buzunarul paltonului. Nici nu se deranja să-și curețe chipul măcar. Doar lăsa picurii să i se surgă pe piele de parcă nici nu erau acolo.

- Uau, trei zile de când te-ai reîntors pe pamant și deja frangi inimi? îl tachinează Artemis cu un zâmbet amuzat.