Își dădea prea mult interesul pentru  un băiat, dar nu se putea abține, deoarece și-a bătut joc de ea. Nu putea sta fără să facă nimic. Se simțea rănită și folosită, însă trebuia să se aștepte la una ca asta. De la început avea niște îndoieli în privința roșcatului, doar că nu le-a dat prea multă importanță, ceea ce era greșeala ei.

După ziua de ieri în care a verificat acele cifre de vreo trei ori, nu era mândră de asta, l-a mai sunat, nici de asta nu era mândră, și s-a dat bătută, realizând că a fost păcălită de un chip frumos și un zâmbet atrăgător.

Dar azi e azi, iar ea era mai hotărâtă ca oricând să-i spună vreo câteva vorbe acelui Dio, dacă ăsta era numele lui. Se putea să o fi mințit și la partea asta.

I-ar fi spus Iris vrute și nevrute, doar că roșcatul nu își mai facea apariția. A stat în bar de o oră deja, iar el nu a venit. Unde putea fi?

Poate părea disperată, dar a vrut să fie sigură că nu aștepta degeaba, așa că l-a întrebat până și pe barman, aflând că roșcatul trece des pe aici. Citează " este un client fidel ".

După alte zece minute de așteptat, Iris își pierde răbdarea cu desăvârșire, urmată apoi de interesul față de Dio. Aceasta se ridică de pe scaun, lunându-și mai apoi geanta de pe spătarul scaunului. Nu avea rost să-și mai piardă timpul.

Lasă un oftat să-i scape printre buze, fiind dezamăgită de ea că a stat așeptând. Planul ei era să plece cât mai repede, dar toate s-au schimbat atunci când  l-a văzut pe Dio intrând pe ușa barului. Și nu era singur. Era alături de o... fată.