— Deci iei în considerare cererea mea? întreabă Dio cu un zâmbet seducător, al doilea pe seara asta. Fata avea impresia că le scoatea dintr-un sac imens și nemărginit, dar i-ar spune ea unde să și bage zâmbetele.

— Care dintre ele? întrebă neștiutoare, deși era pefrcet conștientă la ce se referea.

— E doar una, își roscatul dă ochii peste cap.

— Am uitat-o, îi răspunde sec, apoi se ridică de la bar.

— Unde pleci? tonul lui era unul curios, ca și cum răspunsul nu era destul de evident.

— Uh, acasă? răspunde ea.

— De ce? Nu-ți place compania mea?

— Ba da... îmi place, doar că mă doare capul îngrozitor și am nevoie de un somn, îi explică Iris. Chiar era sinceră cu el.

— Oh. Înțeleg, aprobă el cu o mișcare a capului, apoi începe să caute ceva prin buzunarele paltonului său negru. Uite aici, este numărul meu, o informează după scurt timp și îi întinde o bucută de hărtie pe care se afla un scris neglijent.

— Sună-mă când ai chef de o bătură, îi face el cu ochiul.

— Sau poate ne întâlnim când sunt și eu trează, îi propune acestuia.

— Mm, da, poate, aprobă scurt, dar nu la fel de entuziasmat ca în primele dăți.

Fata decide se ignore acest lucru și își ia la revedere de la el, după csre se îndreaptă spre ieșire.