— Din reacția ta să înțeleg că ăsta e un da? întreabă roșcatul cu speranță în glas.

— Nu, de fapt a fost un " Ai spus o prostie așa de mare încât m-ai făcut să-mi scuip băutura și ești ciudat ", îi răspunde tânara, fiind deranjată de insistența lui, dar nu foarte mult, deoarece era și puțin flatată că un băiat atât de arătos i-a propus aceste lucruri.

Roșcatul începe să râdă din cauza comentariului ei. Părea că se simte bine în preajma fetei, dar ea nu voia asta. Iris recunoscu că e foarte atrăgăor și carismatic, dar nu se putea să fie cu adevărat interesat de ea.

— Oamenii sunt amuzanți, comentează el după ce-și stăpânește râsul.

— Ce? Dar tu ce ești?

Roșcatul..
De fapt, Iris s-a săturat să-i tot spună așa.

— Cum te numești? se găsește ea întrebând. Se vedea pe chipul lui că l-a luat prin surprindere.

— Credeam că nu te interesează de mine, comentează el, după care îi oferă un rânjet slab.

— Aaa, ba normal că mă interesează. Atunci când voi merge la poliție să depun plângere împotriva ta, am nevoie de nume.

— Presupun că ai dreptate, dar îmi asum, zâmbește amuzat și își sprijină capul în palmă. Sunt Dio.

—  Atât?

—  Atât, o asigură băiatul

— Ce nume ciudat, spune aceasta și se încruntă puțin.

— Tu cum te numești? întreabă Dio la rândul său.

— Iris.

— Atât? îi imită el întrebarea.

— Atât.