Riduri îmi sapă amarul
Bătrână-s de atâta tristețe,
Căci tot continuă coşmarul
Fantazmei, ce-şi etalează: mii de feţe.

Iar întrebări agale-mi vin în minte
Şi îmi ațâță fiecare simț în parte
De parcă-s mută, stau şi-nghit cuvinte
Fantazma-şi joacă rolul ca la carte!

Încerc să obiectez, cât mi-e dat cu putință
Însă-n zadar, căci totul pare a fi prescris
Trec ani, tot înfruntându-ne cu o Mascaradă─
Şi-o regulă, deja a devenit un fel de obişnuință:
Să nu tuşim sau strănutăm cumva, în spațiu închis.

Păgâna!
Pe toți cei dragi, puncteaz-ai stinge,
E chiar şi cerul îndoliat, săracul!
Nu se mai văd copii pe străzi, zburdând, când ninge
Din cauza unei fantazme, ce-n lume îşi face veacul.

Măcar de ar pleca, am reveni la libertate!
Şi cerul ar începe a scoate curcubee,
Copiii ar umple străzile, şi râsete
s-ar auzi în depărtare-
De-ar lua sfârşit odat' această odisee!

━━━━━━━━━━━━━━
Copyright
©𝓝𝓲𝓬𝓸𝓵𝓮 𝓜𝓸𝓸𝓷𝓵𝓲𝓰𝓱𝓽
14 Ianuarie 2022
━━━━━━━━━━━━━━