Păşesc...

Şi calc strâmb.
Şi sunt desculță.
Şi râuri sângerii învăluiesc cioburi de stele.

Privesc...

Cum se destramă galaxiile.
Cum se topesc aştrii.
Cum universul coboară pe pământ.

Ating...

Şi dau peste o aripă de foc, a lui Phoenix.
Şi mă întreabă: Ce caută-n univers o muritoare?
Şi eu, uimită de o astfel de prezență absolută...
Stând sub reverberați-ai aripilor de foc,
Încet, încerc să mă-ndepărtez de ea,
Căci de la apariți-ai neaşteptată...
Deodat' mi-au amuțit corzile vocale.

Mă pierd...

Într-un abis profund şi întunecat.
Într-o lume din univers, de mult uitată.
Într-un spațiu sumbru intergalactic
Un univers absurd, paradoxal.

Şi calc peste mii de cioburi de stele.
Şi privesc un univers de nedescris.
Pierzându-mă într-un mediu aleatoriu,
O lume a irealului de vis,
Ce-n timp a fost uitată printre galaxii.

════════════

Copyright
© Nicole Moonlight

15 Iulie 2021
═══════════

N/a....
Am încercat să scriu ceva mult mai diferit de ceea ce scriu in mod normal.Dacă vă place, am să continui cu poezii de acest gen...Ahahah^ ^
🌸Nicole🌸