Mii de gânduri
Şi sentimente sugrumate.

Mii de lacrimi
Şi suspine neîncetate.
Cuvinte negrăite
Şi-au făcut loc în suflet
Şi deseori în loc de glas
Îmi iese-un urlet!

Încerc apoi
Prin a le scrie pe o hârtie
Altfel nu scap, continuă să mă-mbie
Căci îmi răsună-n minte
Fărâme de inspirație, de parcă nu pot tace
Şi astfel scriu, căci pentru mine:
Este precum o doză, de dulce pace!

Îmbin versuri
Şi scot rime, peste rime
Ecoul şoaptelor, încetinesc
Şi ca un medicament
Uşor, încep, durerea să-mi aline.
Privesc apoi, la cerul înstelat
Prin geamul învechit, de la odaia mea
În timp ce sorb, puțin, câte puțin,
Din ceaşca-mi aburindă, cu cafea.

Mă-ndrept spre patul
Ce-mi zace: îmbibat
cu parfumul meu şi al lui,
Intens, de mosc şi iasomie
Şi îmi propun s-adorm
Cât mai profund
Să scap de astă insomnie .

Şi totuşi, de la versurile mele
Nu pot să-mi alung gândul
Căci îmi simt sufletul
Cum mi se strânge, firavul, suferindul.
Iar deseori, mii de-ntrebări
În minte, mi se-adună
Ca şi acum, mă-ntreb:
Dacă prin versuri, poezii,
Noi om trăi, ori ne vom stinge împreună?

Dar sunt doar întrebări fără răspuns
Căci pân-acum,
Nu am avut vreo lămurire
M-am resemnat
Şi ca orice aşa zis, Poet
Pentru moment:
Am să aştept...
Visând la nemurire!

════════════

Copyright

©Nicole Moonlight
07 Aprilie 2021
═

═══════════