❝Yun, despărţirea a fost grea. Atunci când priveam ablele noastre palme cum se îndepărtează, am crezut că mi se surupă pământul de sub picioare, iar respiraţia mi se taie. Ochii parcă nu era nici pregătiţi să întâmpine năvala lacrimilor. Şi ştiu, am plâns, chiar dacă eram conştient că am să te revăd. Mi-ai mângăiat capul aşa cum o făceai şi când eram mici şi mi-ai şters nasul cu mâneca de la hanoracul tău roz. Aş mai fi dorit să-ţi fur încă un sărut lung, dar m-am resemnat la ceva rapid şi obrazul tău nu mi-a satisfăcut năzuinţa aprigă, ce ardea în mine. Sper să că îţi voi admira cât de curând privirea cărpuie, zâmbetul liniştitor şi chipul luminos. Şi să-ţi ating palmele, umeri, obrajii şi buzele.

Nu credeam că mă voi îndrăgosti de tine atât de nebuneşte.❞