❝Să ştii că mama ta este foarte drăguţă. Cât timp ai fost la doctor, m-a lăsat să intru în casă, m-a servit cu un ceai şi m-a lăsat să intru în camera ta. Nu te-ai schimbat foarte mult, sau cel puţin asta cred ceilalţi. Totuşi schiţele cele noi, sunt superbe. Ai evoluat formidabil la desen, nu m-am îndoit nici o clipă. De data aceasta, draga mea crizantemă, ţi-am lăsat un bucheţel de flori pe biroul din lemn, tot lângă geamul pe care îţi dezveleşti privirea şi te expui realităţii ,îmbibate într-o imaginară fantasmă.❞