Venise deja și ora la care trebuia să ridic Luna pe cer. Intru în dormitor unde Trixie și Alina mă așteaptă, Trixie deja se uita la mine de parcă aveam de gând să omor pe cineva.

     — Salut Eliana. Mi-a povestit Alina totul. Știi că nu trebuie să faci asta, nu?

     — Fie ridic o lună nouă fie îi dau eu boului un milion de dolari. Și nu se va întâmpla asta.

     Merg ușor spre draperiile vișinii ce le dau laoparte și intru pe balcon, închizând ușa de lemn – ce abia acum o observasem – în spatele meu.

     Îmi întind mâinile în fața mea și le ridic ușor, făcând ca soarele să apună și luna nouă să se ridice în locul celei pline. După care, îmi deschid ochii privind fericită opera de artă. În final, ies din dormitorul meu și mă duc în fața școlii unde mă aștepta băiatul acela musculos îmbrăcat la costum cu o valiză de bani, abia puteam să-l observ prin întunericul din universitate.

     — Ce drăguț că mi-ai adus banii lupișor, îl tachinez eu.

     — Stai mai întâi să verificăm ce lună e păpușă. Apoi vedem cine dă banii cui.

     — Ești invitatul meu! îi spun eu acestuia, după care ieșim din clădire și el privește cerul.

     Privesc fericită în timp ce acesta rămâne cu gura căscată la faptul că e luna nouă în loc de cea plină. Se uită la lună apoi la mine, apoi la lună apoi iar la mine. De parcă nu-i venea să creadă. Se freacă ușor la ochi și se uită spre cer apoi iar la mine.

     — Cum naiba...? se uită el la mine nevenindu-i să creadă. Dar seara trecută era aproape plină! Ai făcut tu ceva.

     — Eu cred că ți s-a părit seara trecută. Ar trebui să mai arunci o privire peste calendarul fazelor lunii.  Cred că ai amețit complet ciclul. Crede-mă, dacă cineva spune că el sau ea cunoaște fazele lunii pe derost, atunci nu m-a întâlnit pe mine. Crede-mă că sunt foarte atentă la detalii!

     — Păi, în cazul ăsta poftim banii! îmi înmănuiește el valiza la care eu o deschid în fața lui, doar să verific că într-adevăr era suma aia.

     Era plină de bani. Nu-mi venea să cred ochilor. Eu chiar câștigasem un mililon de dolari.

     — Stai calmă, nu sunt falși. Sunt foarte cinstit când vine vorba de asta. Tatăl meu este om de afaceri. Faza e că mi-a dat toți acești bani să mă întrețin anul ăsta. Și fără banii ăștia va trebui să îmi caut de lucru, fiindcă el nu îmi va mai da un dolar.

     — Și nu vrei să-i spui că ai fost bătut la o provocare? îl tachinez eu. Sincer meriți asta! Te-ai luat de un băiat fără apărare.

     — Oricum nu o să mai vorbesc cu el. Apropo blondo...mă cheamă Max, își întinde el mâna.

     — Eliana, neîncântată! fac eu un pas în spate zâmbind. Mulțumesc pentru bani apropo, ne vedem niciodată! iau eu valiza de bani și plec spre dormitorul meu.

     Nu-mi venea nici mie să cred. Pentru prima oară în viață câștigasem un milion de dolari folosindu-mi puterile. Se pare că nu sunt complet inutilă până la urmă, asa cum credeam.

     Intru ușor în dormitor unde Alina și Trixie mă așteaptă, ambele privindu-mi fericirea și valiza din banii mei.

     — Mâine mergem la shopping și la restaurant fetelor! Fac eu cinste! pun eu valiza pe jos și o las deschisă arătând milionul de dolari.

     — Doamne Eliana, dar...dar cum?! își pune Trixie mâna la gură. De unde știi că nu sunt bani falși? Nu îi putem cheltui așa pe orice! Dacă ne prinde cineva?!

     — Trixie, nu o să ne prindă nimeni! o asigură Alina.

     — Dar dacă se intreabă cineva de unde avem banii ăștia? se uită îngrijorată la ambele.

     — Ne crezi proaste să îi folosim pe toți undeva? Luăm trei sute sau cinci sute de dolari fiecare, pe zi și aia e! În minim zece ani îi terminăm pe toți în ritmul ăsta. Trăim bine de-acum încolo.

     — Dar dacă una din noi fură toți bani? întreabă Alina cu o privire perversă pe față. Nu te-ai gândit la asta?

     — Atunci aia e...fac jumătate zi jumătate noapte și văd cum vă descurcați în haos când nu mai rămâne nimeni pe Pământ. Alegerea e a voastră! Că pe mine nu mă interesează de bani dar doar așa ca fapt divers.

     Cele două fete se uită temătoare una la cealaltă apoi la mine.

     — N-ai fi în stare, zâmbi Alina.

     — Stai puțin să ridic și Soarele pe cer dacă nu mă crezi – îmi întind eu mâinile în față.

     — Nu! mă oprește Alina. Te credem pe cuvânt!

     — Vedeți că eu verific banii. Atât vă trebuie să îi furați că imediat ridic ambele corpuri celești pe cer.

     — Glumeam și noi Eliana, râde Alina. Nu dar serios vorbind, nu aș fura nici dacă mă împuști. Aveam o colegă furăcioasă odată care mereu îmi lua lucrurile, am rămas cu traumă de atunci.

     — Îmi dau seama, se uită Trixie la ea.

     Era puțin tristă ce-i drept. Puteam să simt asta. Avea ceva pe suflet și nu voia să ne spună. Încerc să îi citesc gândurile la fel cum făcusem data trecută, dar de data asta nu s-a întâmplat nimic.

     — Trixie? mă uit eu la ea. E ceva ce vrei să ne spui?

      — Ah...nu! Sunt...sunt bine! zâmbi fata, o lacrimă curgându-i pe obraz.

       Bruneta își șterge rapid lacrima cu palma și se uită speriată la noi de parcă tocmai a omorât pe cineva.

      — Îmi pare așa de rău! s-a dat fata înnapoi, împiedicându-se pe spate.

     Din reflex se sprijină cu mâna de perete. Dar fix în momentul acela apa țâsnește dintr-odată și începe să ne inunde camera la viteze accelerate.

      — Trixie! strig eu la ea în timp ce dormitorul nostru începe să se inunde la viteze accelerate.

       — Stați calme! își închide Alina pumnul în timp ce apa începe să se evapore instant din întreaga cameră.

      Eu și cu Trixie trebuia să ne urcăm într-un pat să nu fim opărite de apa clocotită.

      Alina continua să își întindă pumnul peste tot în cameră la maxim, în scurt timp dormitorul nostru era plin de vapori de apă iar căldura era atât de mare încât parcă eram într-o saună și nu într-un dormitor. Nu puteam vedea absolut nimic din cauza vaporilor denși de apă, dar reușesc până la urmă să ies pe balcon și să deschid ușa.

     După ce vaporii de apă ies din cameră, toate trei privim șocate banii din valiză care erai complet uzi și mai aveau puțin să fie rupți.

      — Mă descurc eu, zise Alina închizându-și pumnul se bani, aceștia prinzând foc imediat.

      — Alina! zbier eu la ea în timp ce fata reușește să oprească focul dar era deja prea târziu.

     — S-au dus naiba banii noștrii, spuse Trixie. Și e numai din vina mea.

     — Păi privește partea bună, spun eu. A fost un accident și am fost și eu milionară câteva minute!

     — Deci nu sunteți supărate pe mine? întreabă Trixie.

      — Evident că nu! continuă Alina. Nu a fost să fie! Nu e vina ta că nu-ți poți controla puterile.

      — Fetelor, vă mulțumesc foarte mult! spuse ea emoționată, lacrimi începând să îi curgă pe obraz. La naiba! își șterge ea lacrimile ușor cu palma. Are cineva o lampă unde îmi pot usca mâinile?

      — Încearcă aici – își întinde Alina palma, o flacără ieșind din ea.

      Trixie își poziționează palmele lângă flacăra Alinei, lăsând ca lacrimile de pe mâna ei să se evapore.