👑

CLAWS OUT

Am pășit prin depozitul umed și sumbru pentru a ajunge în capătul acestuia, acolo unde ne aștepta Taman. Taman era un băiat cules din Hawaii, un fost vânzător de suveniruri pe malul mării, care sub aripa noastră ajunsese un om destul de important pentru favorizarea transportului maritim. I-am încredințat lui Taman toate cunoștiințele noastre și toți oamenii pe care reușisem să-i atragem de partea noastră, iar el nu ne dezamăgise. Taman primea o cotă parte din profitul de pe urma fiecărui transport, undeva la 1% din profit, ceea ce îi era în avantaj, având în vedere că reușeam să realizăm și 4 transporturi pe săptămână.

Modurile în care realiza transportul, nu erau nici pe departe un subiect de interes pentru noi, singurul lucru care ne interesa era să avem marfa pe masa clienților în termenul stabilit, în caz contrat el avea să plătească pentru tot.

Compania BlackBlood reușea să investească pe ascuns față de autorități, sume imense în navele ce aveau să transporte tonele de droguri. Cea mai mare navă construită pentru transportul de droguri, ce aparținea companiei noastre, era Nersis. O navă ce avea ca principal scop, transportul de petrol din Emiratele Arabe Unite, spre America, însă în realitate, transportul de petrol se realiza doar de cinci ori în fiecare lună, restul tranzacțiilor având ca obiect tone de cocaină, canabis, LSD, DMT, atropină, Hippie Crack, Ayahuasca, Krokodil, Shabu, Scopolamina sau Praf de înger.

Nersis era o navă ce măsura 685 m în lungime și cântărea peste 520.000 de tone. În vârful navei se afla semnul distinctiv al BlackBlood, o coroană însângerată ce avea încrustate literele BB, în mijloc.

— Chiar trebuie ca locul de întâlnire să fie într-un depozit părăsit, sumbru și mirositor? Taehyung s-a plâns în timp ce picioarele sale avansau.

Am ridicat din umeri inspirând adânc mirosul de sfoiag. Mi-am lins buzele și am clătinat din cap, întorcându-l spre el. Taehyung s-a întors spre mine cu sprâncenele ridicate și un zâmbet copilăresc pe buze.

— N-am zis nimic! Zâmbetul său a continuat să apară până când mi-am întors capul spre țintă.

M-am apropiat de partea din spate a depozitului, văzând niște lumini difuze clătinându-se asupra unei mese. Am putut număra patru persoane ce stăteau la masa din lemn, fumegând.

— Mulțumesc pentru că ați acceptat invitația, vă rog să luați loc! Vocea pițigăiată a lui Taman s-a auzit imediat cum s-a ridicat pentru a ne pofti pe câteva scaune din lemn, la fel de șubrezite ca masa.

Ne-am conformat așezându-ne. Taehyung s-a așezat lângă mine, Jungkook a luat scaunul, întorcându-l cu spătarul spre masă pentru a-și poziționa brațele pe acesta, iar Hobi s-a așezat lângă acesta, încrucișând picioarele.

— Nu ne-ai fi chemat dacă nu ar fi apărut o problemă. Ochii sceptici ai lui Hobi l-au privit pe Taman, în timp ce gorilele care-l înconjurau și erau foarte tensionate, având coatele puse pe masă, s-au detensionat, lăsându-se pe spătarul scaunelor.

Taman a aruncat țigara într-o scrumieră ce dădea pe afară, ridicându-și sprâncenele groase pentru a ne privi cu îngrijorare.

— Un anume Kuzma, subintitulat noul K, a luat legătura cu mine. Mi-a zis că urmează să preia controlul Chase, ca noua mână dreaptă a șefului. Își dorește ruta noastră de transport maritim.

Jungkook a scos din buzunar o acadea pe care a desfăcut-o, fluturând în aer cu ea.

— N-am nicio idee cine este acest tip, dar deja mă calcă pe nervi! A spus acesta, frecându-și ochii.

Mi-am bătut palmele între ele. Presupuneam că Hobi se gândea la același lucru. Kuzma era nebun! Să se întoarcă împotriva Blackblood cu clanul său de maxim 3000 de persoane, trebuia să fie o nebunie. Ruta maritimă a lui Nersis era ruta găsită și gândită de K, dar aprobată de însuși EL. Cine ar fi suficient de nebun să se pună împotriva lui EL?

Mi-am întors capul pentru a întâlni privirea îngrijorată a lui Hobi. Ne-am analizat câteva secunde mai apoi ne-am întors spre Taman.

— Acest Kuzma este un vierme care se ascunde sub pământ și iese doar când este sigur că nu are cum să fie găsit. Oamenii din Chase sunt puțini, dar sunt loiali și nu-l vor vinde pentru nimic în lume, de aceea clanul său se va sfârși cu moartea tuturor membrilor.

Noul K? Cum putea acel vierme să se folosească de porecla lui Namjoon pentru a câștiga relațiile pe care acesta le are? Namjoon era mult prea ocupat cu problema de familie a Anaisei pentru a-l deruta cu această informație tulburătoare.

Taman a inspirat adânc, privind într-o parte în timp ce-și freca mâinile.

— Nersis a fost atacată!

Cuvintele lui mi-au făcut ochii să se mărească. Cea mai mare navă construită vreodată pentru transport să fie atacată?

— Kuzma a amenințat că dacă nu vom preda ruta maritimă și pe Nersis, o va scufunda.

Hobi a început să râdă incontrolabil în timp ce noi ne priveam unul pe altul.

— Omul este nebun! Nersis poate fi scufundată doar de Dumnezeu! Nici chiar EL în persoană nu o poate scufunda, asta este ceea ce ne-a spus chiar el. Nersis este construită din cele mai scumpe materiale de producție, iar acest vierme de uscat, se crede regele mărilor? Dă-mi voie să râd! Cuvintele lui Hobi erau atât de încurajatoare, încât ne-a făcut să ne liniștim.

— Domnule, vă rog să-mi permiteți să fiu îngrijorat, tatăl meu este comandantul vasului, îmi doresc să aibă sănătate și să-l am cât mai mult timp lângă mine. Vă rog să ne asigurați protecția necesară pentru a trece de Oceanul Atlantic de Nord.

Degetele sale au bătut un ritm întrerupt în masa din fața sa. Bătea cumva în retragere? Oare Taman avea să cedeze ruta lui El în favoarea acelui vierme?

— Vrei să te retragi din afacere? Am spus, ducându-mi mâna la spate și prinzând mânerul pistolului.

Un singur cuvânt greșit și vom face baie în sânge.

Capul său s-a clătinat, ceea ce m-a liniștit.

— Nersis a fost atacat după ce a trecut de Insulele Bermude. O altă navă mult mai mică s-a apropiat de Nersis, iar zeci de pirați au urcat la bord și au măcelărit o bună parte din echipaj. Voiau să preia controlul asupra navei și să-i schimbe destinația. Nu știu unde aveau de gând să o ducă, dar înainte să fie uciși, indivizii strigau numele lui Kuzma.

Am pufnit, zâmbind hain.

— O să dublăm paza vasului și tot echipajul va fi înarmat. Vocea lui Taehyung s-a auzit, în timp ce privea în gol, într-un punct fix.

Asta era cea mai bună soluție.

— Am pierdut toată distracția! Jungkook a răbufnit, fiind foarte supărat.

A învârtit acadeaua pe buze înainte de a scoate încă câteva perle.

— Aș putea să vă însoțesc la următorul transport, doar cu condiția să lăsați mai mulți pirați pentru mine! Am de gând să-mi fac o geacă din bărbile lor! A râs acesta, făcând aluzie la pirații clasici din filme.

Am zâmbit, lipindu-mi buzele înainte de a-mi ridica privirea spre el.

— Cel mai indicat lucru de făcut ar fi să mărim paza navei, iar echipajul să fie înarmat așa cum a sugerat și Virtual. Am spus privind spre Taehyung, fiind foarte surprins deoarece îl strigam pe noul său nume de cod.

Am analizat împrejurimile. Probabil scopul pentru care Taman ne chemase în această văgăună era pentru că-i era frică de Kuzma. Mi-am îndreptat spatele, privindu-l ferm.

— Dacă ești prea laș ca să continui, Taman, te putem înlocui în maxim două ore. Ochii mei au făcut contact vizual cu ai lui, așteptând să-i văd reacția.

Nu m-a privit pentru mult timp, începând să-și frece mâinile între ele.

— Am nevoie de protecția voastră! Vreau mai mulți băieți în port, vreau arme, armată dacă se poate. Nu vreau să renunț la această afacere și nu vreau ca familia mea să fie rănită. Tatăl meu, după câte v-am spus, este comandant pe acea navă, iar mama mea este în echipa de curățenie și întreținere a navei. Acest transport ne salvează familia, ne aduce mâncarea pe masă. Aceasta rută și nava este tot ce avem. Nu vreau să renunț!

Hobi s-a ridicat în picioare, iar palmele mâinilor sale priveau spre tavanul crăpat al depozitului.

— Cere și ți se va da. Ia o foaie și un pix, îmi scrii toate necesitățile, le transmit mai departe spre organizație și ți le punem la dispoziție., zâmbetul său l-a încurajat pe Taman să-și ridice capul din palme. Armele vor ajunge astăzi, însă avem nevoie să căutăm câțiva oameni pentru instrucție, după câte știți nu toți sunt relaxați când vine vorba despre o călătorie pe ocean. Eu nici plătit cu milioane de euro nu aș călători pe o navă. Palmele sale s-au lipit de piept indicând faptul că vorbea din suflet.

Și avea dreptate, nici chiar eu nu aș vrea să călătoresc pe o navă, oricât mi-ar garanta cineva că nu se scufundă. Talasofobia mea se activa doar gândindu-mă la această idee.

Mi-am împins palmele în genunchi, ridicându-mă de pe scaun, iar același lucru l-au făcut Jungkook și Taehyung.

— Ai numărul meu, îmi trimiți lista cu toate cele necesare plus numărul real de oameni de care ai nevoie și până când Nersis va pleca din port, vei avea tot ce ai nevoie. Am bătut din palme, analizându-l pentru ultima dată. O urmă de speranță se citea pe fața lui, de parcă reușise să-și ia de pe suflet ceva ce-l măcina.

Taman s-a ridicat în picioare pentru a ne strânge mâinile, mai apoi s-a dat în spate având o ultimă cerință.

— Încă ceva... Câțiva dintre oamenii mei din Iordania își doresc o viză de flotant pentru Grecia, vor să încerce să favorizeze transportul spre Europa de Est și de Nord.

— Atât timp cât cei din Etiopia și Congo vor furniza marfa de care avem nevoie, voi putea obține vize de florant pentru orice persoană interesată.

Una dintre gorilele lui Taman s-a ridicat, făcându-ne să ne ridicăm privirile spre el. Caracteristicile după care se ghida Taman atunci când își alegea paza erau înălțimea și lățimea. Paznicii săi arătau ca niște munți greu de doborât, în comparație cu el care avea 1.60m și era foarte slab.

— Cu tot respectul, în mare parte din Africa a crescut consumul de marfă, iar în Asia de Est tocmai am reușit să găsim o rută pentru transportul terestru, cea mai mare cerere este în Singapore.

Cum era de așteptat. Singapore era una dintre cele mai bogate țări din lume, era imposibil să avem o cerere atât de mică comparativ cu oferta rezonabilă pe care am prezentat-o. În Singapore locuiau mulți dintre milionarii planetei, motiv pentru care mă așteptam să reușim să dobândim câteva rețele locale.

— Încercați să facilitați transportul aerian, elicopterele nu sunt controlate atât de des precum tirurile, în interiorul granițelor puteți transporta marfa cu mai multe elicoptere. Stabiliți o zonă de întâlnire cu posibilitate de aterizare, transferați marfa și treceți granițele mult mai ușor. Taehyung s-a apropiat de masă, desenând cu degetul câteva puncte de reper imaginare.

Hobi și-a scos telefonul căutând prin agendă. Ochii săi analizau micuțul dispozitiv, iar noi așteptam verdictul său.

— A cam trecut ceva timp de când carabinierii nu au făcut o razie, cred că este momentul să vă retrageți pentru două săptămâni. Găsiți câteva săgeți gata să înfunde pușcăriile pentru voi, mai apoi aveți drum liber spre Singapore. De când fostul șef al Organizației BlackBlood a murit, singurul nostru om de legătură în Coreea de Sud ar fi un anume Zaito, însă acesta nu este de cumpărat. Atât timp cât nu putem trece de el, este ca și cum Coreea de Sud are o cupolă de protecție asupra sa. Orice transport trecut prin acea țară este pierdut definitiv, iar oamenii noștri sunt capturați. Coreea de Nord, din câte știți are o politică strictă asupra drogurilor, ceea ce înseamnă că să livrăm doar pentru un procent de nici 0,05% din populație nu ne este convenabil.

Taehyung a aprobat, plusând.

— În orice caz, transportul pe care tocmai l-ați adus este suficient pentru a acoperi necesarul pentru America de Nord, ar trebui să luați o pauză de la transport. După ce Nersis ancorează, vom informa organizația pentru a desfășura lucrări de mentenanță asupra sa, în același timp, oamenii tăi vor fi instruiți cum să folosească armele pe care vi le punem la dispoziție.

— Dar dacă totuși a mai rămas vreun pirat viu prin navă, puteți să mi-l lăsați mie? Jungkook a atras atenția asupra sa, făcându-ne să zâmbim și să ne detensionăm.

— Lasă-ne pe noi să ne ocupăm de acest Kuzma, nu îți va mai face probleme. Am întins mâna, iar el mi-a cuprins-o într-o strânsoare fermă.

👑

***

— Bună! W367, 47Ak-50, instructori și P-250 pe plus.

Datele lui Hobi erau destul de clare pentru mine, în cadrul organizației fusesem instruiți despre limbajul de cod. W367 înseamnă orice arme erau pe stoc cu raza de acțiune mică, deoarece trebuia ca echipajul să țintească la mai puțin de 30 de metri, iar 367 reprezenta numărul armelor. 47Ak-50, însemna 50 de puști Ak-47. P-250 reprezenta numărul de oameni necesari pentru a face parte, fie din echipa de instructaj, fie din cea de elită armată, care urmau să protejeze echipajul. Sincer, 250 de oameni mi se păreau puțini pentru cei 685 de metrii pătrați pe care-i avea Nersis, însă aveam încredere în planul lui Hobi.

A închis telefonul, moment în care s-a întors spre noi râzând din tot sufletul.

— Chiar crezi că acel clovn va reuși să doboare Nersis? A exclamat acesta. Trebuie să fie nebun de legat să se pună cu Nava lui Noe, așa cum ne-a prezentat-o El. Nici măcar un ghețar n-ar putea s-o doboare.

Mi-am dat ochii peste cap, evitând să răspund pentru că răspunsul era evident, în schimb am propus o alternativă.

— Am auzit că s-ar fi deschis un nou bar, Between Stars. Vrei să le testăm meniul? Am vorbit, trăgând din țigara ce fumega în mâna mea.

Am primit un răspuns afirmativ, după care am oprit pentru a le lua pe Sienna și Seba dintr-o stație de autobuz. Barul arăta destul de luxos din exterior, ușile mari din sticlă ne făceau să ne simțim în Las Vegas. Gustul vieții din Las Vegas nu putea fi comparat cu altceva, acolo viața era atât de simplă. Ai bani, ai o viață frumoasă. Nu ai? Ajungi pe carton în stradă.

Seba o însoțea tot timpul pe Sienna, iar eu aveam misiunea de a mă asigura că ea și Seba aveau să vină cu noi. Seba mă rugase de ceva timp să încerc să-i deschid lui Jungkook ochii în legătură cu ea. Mi-a spus că-l place, însă eu nu sunt Doctorul dragostei să știu exact cum să fac doi oameni să fie împreună. La presiunile Siennei, am reușit să câștig două întâlniri la care s-au văzut Jungkook și Seba, însă el obișnuia să o ignore.

Eram niște adolescenți obișnuiți până la urmă, chiar dacă atunci când venea noaptea ne transformam în racerii faimoși ai orașului, având mii de fani care aclamau de pe margine sau ne trimiteau comentarii frumoase pe rețelele de socializare. Iar în cealaltă parte a nopții eram agenții secreți ai celei mai mari organizații criminale din lume, BlackBlood. Până la urmă eram niște puști de 18 ani, care căutam adrenalină sau sânge în instalație. Eram atrași de lucrurile obișnuite, cum ar fi fost ieșirile cu prietenii, cluburile, femeile, viciile, mașinile și jocurile video. Nu de asta ar fi interesat orice adolescent obișnuit?

Deși am trecut prin cel mai dur antrenament în cadrul organizației noastre, un antrenament din care ar fi trebuit să ne lăsăm deoparte personalitățile individuale și să gândim ca o echipă și pentru clanul nostru, în timpul liber suntem destul de normali.

Ne permitem să ne îndrăgostim și să tragem o tură pe la câte o întâlnire, ne permitem să ne lăsăm inimile, deși este destul de periculos, să simtă ceea ce ar trebui să simtă niște adolescenți obișnuiți cu un testosteron ridicat.

— Te rog să oprești la orice magazin. Am nevoie de țigări! A spus Sienna, indicând cu degetul arătător spre cel mai apropiat magazin.

M-am apropiat de bordura trotuarului și am pus mașina pe avarii, așteptând ca aceasta să coboare. S-a ridicat, punându-și mâinile la spatele rochiei ce o purta, pentru a nu lăsa la vedere locul secret pe care-l văzusem de mii de ori înainte. Faptul că încă se rușina după atâta timp, mă făcea să chicotesc și să-mi frec buzele cu degetul arătător.

Mi-am mușcat buzele, privind în oglinda retrovizoare. Părul blond al Sebei îi întuneca privirea. De când aflasem despre pasiunea ei pentru Jungkook și, practic, de când mă rugase să țin secretul, nu prea îndrăznea să mă privească în ochi. Ceea ce puteam înțelege cu mici excepții. Am privit spre Hobi, acesta fiind foarte concentrat la telefonul său, aproape neștiind de existența Sebei.

Afară ploua torențial, iar ștergătoarele parbrizului mașinii negre pe care o conduceam, de abia mai făceau față. Am privit prin parbrizul neclar, văzând o fată blondă cu părul prins în coadă, așteptând în stația de autobuz ce se afla la câțiva metri de mașina noastră.

Pff, ce nebună să iasă afară fără o umbrelă.

Aveam impresia că s-au rupt norii deasupra mașinii mele, însă în concret, se rupeau norii peste orașul New York. Nu eram departe de destinația noastră, cam la doi kilometrii distanță, însă trebuia să ne întâlnim și cu Jungkook, Jin și Taehyung pentru a-i lua cu noi, așa cum îi promisesem Sebei de fiecare dată.

Ajunsesem să cred că nu mă voi putea duce nici la toaletă fără să-l chem pe Jungkook cu mine, dar faptul că ultimii 5 ani îi petrecuserăm împreună, nu mă deranja deloc.

Ușa mașinii mele rămăsese deschisă așteptând-o pe Sienna să apară. Fata din stația de autobuz se uita insistent spre mine, aproape că aveam impresia că figura ei mă va bântui toată viața.

Am râs clătinând din cap când Sienna și-a făcut simțită prezența, aruncându-se în fugă pe scaunul din dreapta.

— A durat ceva... Am spus, lipindu-mi buzele între ele, făcând evident faptul că uram să aștept.

— Scuze, mai erau doi oameni în fața mea. Se uită la tine, aia? A spus indicând spre fata din stația de autobuz.

Am clătinat din cap negativ.

— Poate îi place mașina. Am ridicat din umeri.

— Poate îi va plăcea și mâna mea stângă. A spus Sienna, făcându-mă să râd.

Am turat mașina plecând în viteză spre locul de întâlnire cu Jungkook, dar exact înainte să reușesc să trec de stația de autobuz, Sienna mi-a tras volanul din mână, făcându-mă să iau o curbă scurtă spre stația unde se afla fata blondă. Am privit în oglinda retrovizoare după ce am căpătat controlul mașinii, văzând că un val de apă ce se adunase într-o depresiune din stradă, cea peste care trecusem cu mașina, a făcut-o fleașcă din cap până în picioare.

Mi-am întors capul spre Sienna încruntându-mă.

— În orice altă situație te-aș fi înțeles, dar asta este deja răutate! Am replicat nervos.

Chiar nu avusese nicio vină fata respectivă. Vina era un sentiment pe care inima mea nu mi-l prezenta destul de des, însă în acel moment chiar am simțit vină. Dar nu mă așteptam ca Sienna să-mi tragă de volan pentru a-și satisface nevoia nebună de a-și exterioriza controlul asupra mea.

— Ai de gând să te cerți cu mine pentru o necunoscută? Sprâncenele ei s-au brăzdat, întorcându-se în totalitate spre mine.

Mi-am dat ochii peste cap. Aveam de gând să nu mai vorbesc cu ea până când avea să-și regrete faptele, măcar așa o puteam ține sub control. Dragostea o făcea să fie foarte distructivă, iar acea gelozie obsesivă era ceva ce mie nu-mi plăcea la ea.

Mi-aș fi dorit să fie, din nou, fata dulce și gingașă pe care am cunoscut-o, dar știam că așa ceva nu se poate. Momentul în care ne-am cunoscut era echivalent cu proaspăta mea intrate în BlackBlood, urmată de a ei. Am trecut prin mult prea multe pentru a mă aștepta ca ea să mai fie atât de feminină și suavă ca la început. Deși acesta era un vis pe care aș fi vrut să-l îndeplinesc până aș fi murit. Mi-aș fi dorit să o transform, din nou, în femeia gingașă de care m-am îndrăgostit.

Sentimentele mele nu s-au schimbat pentru ea, deși au trecut mai bine de cinci ani de când ne-am cunoscut și, practic, am crescut împreună. Ne-am educat împreună, au apărut mereu probleme, dar le-am rezolvat, tot împreună. Tot timpul ea și băieții au fost de partea mea, iar ei erau cei care mă mențineau pe linia de plutire.

Dar în acele momente de gelozie, inima mea pur și simplu punea stop. Simțeam că acela era singurul moment în care nu o mai iubeam și în care nu puteam să simt altceva pentru ea, decât repulsie.

— Ți-am zis să-ți controlezi ieșirile nervoase! Ai promis că o s-o faci, dar iar îți încalci promisiunea.

Am auzit-o pufnind în timp ce eu mă concentram la trafic.

— Și ce ai de gând să faci? Vrei să te desparți de mine pentru a fi cu micuța plânge-ploaie din stația de autobuz? A rabufnit, vrând să-mi înfigă unghiile în gât.

M-am uitat acid spre ea, captându-i privirea.

— Ai promis că o să te schimbi! Am ridicat tonul la ea, însă l-am coborât înainte de a pronunța ultimul cuvânt.

— Și tu ai promis că nu va mai exista o altă ea, în afară de mine. Și lasă-mă să-ți aduc lista. Mi-a întors replica, făcându-mă să mă gândesc la următorul atac.

Caracterele noastre erau similare, doi lei într-o cușcă luptându-se pentru supremație. Finalul nu avea să fie unul promițător, dar noi țineam cu dinții de ceea ce aveam. Dragostea noastră era ceva ce mulți și-ar fi dorit. De exemplu, Taehyung ar fi ucis pentru ca Mo să aibă tăria de caracter a Siennei, motiv pentru care Mo s-a și retras din viața periculoasă a lui Taehyung. Nu putea suporta valul de necazuri și dezamăgiri ce venea spre ea sau spre el, ea fiind ținută să îi facă față.

— Am iubit vreo altă femeie vreodată cum te iubesc pe tine? Am răspuns, fiind conștient că răspunsul meu o va activa și mai mult în atac.

A rânjit șters pe scaunul din dreapta, privind spre strada inundată de picăturile necontrolate de ploaie.

— Dar ai făcut sex cu ele?

Replica ei m-a făcut să-mi înghit cuvintele și să meditez la următorul atac.

— Știți ce? A spus Hobi, aplecându-se pentru a ajunge între noi.

Palmele sale au prins ambele scaune, apropiindu-se cu fața de mijlocul terenului de replici acide pe care-l creasem cu ajutorul minții.

— Dacă o să continuați așa, o să mă arunc din mașină! A zâmbit întorcându-și privirea spre fiecare dintre noi, încercând să calmeze spiritele noastre încinse.

M-am abținut să comentez, știind că Sienna nu se va controla și îi va răspunde.

— Păi uite, e o baltă mai mare la câțiva metri, eu zic să te pregătești să sari. Apa o să-ți amortizeze căderea.

Cuvintele ei m-au făcut să scap un zâmbet, deși încercam să mă controlez. Hobi s-a dat în spate, așezându-se pe locul său de pe banchetă.

— Căpitane, eu abandonez nava! A spus acesta, deschizând ușa mașinii și făcând întreg bordul să ținuie incontrolabil.

Mi-am întors privirea spre el, fiind conștient că nu va sări.

— Nu mi-ai răspuns la întrebare. Ochii albaștri ai Siennei m-au prins în vraja lor, făcându-mă să mă holbez ca un copil la un telefon mobil.

Mi-am dat ochii peste cap, întorcându-mi atenția la drumul ce-l aveam de parcus. Am oprit la ultimul semafor, văzând mașina lui Jungkook cum era parcată pe partea dreaptă, așteptându-ne să apărem. Odată ce semaforul s-a făcut verde, am accelerat, ajungând în dreptul său și parcând în fața mașinii sale.

— O să continuăm discuția acasă! Asta dacă ai de gând să mai fie casă după ce terminăm.

Buzele sale s-au lipit de baza nasului, în timp ce câteva gropițe i s-au format în bărbie.

— Ce vrea să însemne asta?

I-am analizat fața grăsuță, mai apoi am răspuns ferm.

— Adică sper că nu ai de gând să mai spargi sau să arunci ceva.

— Nu, doar capul tău! A râs, scoțându-și telefonul și arătându-mi un alt obicei pe care-l uram la ea.

Nu puteam să suport să vorbesc cu cineva, iar ea sau el să stea pe telefon în același timp. Simțeam nevoia să mi se acorde aceiași atenție pe care o acordam și eu. 

A/N: Sper să vă placă cartea și să vă fi captat suficient cât să continuați să o citiți.