Și mă doare să îți spun
Că te-am iubit ca un nebun.
Nu mai e cale de întors,
Știi... s-a scurs tot ce a fost.

Mi-ar plăcea să te sărut,
Buzele dulci îți sunt
Ceva la care pot doar visa,
Căci am pierdut iubirea ta.

Mai ieri mă tot gândeam,
Cum stăteam seara și pândeam
Într-un colț de rai, sub lună,
Privirea ta, ca o furtună.

Te-am chemat, îți amintești?
Te-am rugat să-mi liniștești
Inima și sufletul,
Trupul meu și urletul.

N-ai venit, n-am insistat,
De plecat... cred c-am mai stat.
Și încă doare să îți spun,
Că te-am dorit ca un nebun.