Suspin
și mă înec în propriile lacrimi,
dar oricât de tare aș plange
și oricât de zgomotos ar fi
urletul sufletului meu,

nu e nimeni să-l audă.

Sunt atât de singură
în camera asta rece,
simt cum mă sufoc
cu fiecare gură de aer,
iar plămânii mei
sunt atât de învățați cu fum,

încât doare.

Doare ca fumul să fie
singura sursă de liniște
pentru trupul meu
plin de urlete.
Sunt plină de durere
și mă înconjoară din
toate părțile,
din cap până în picioare,

jur, mă doare.

Nu mai vreau nimic,
nu mai aștept nimic.
Mă doare atât de tare.
Sunt prea singură,
prea lipsită de orice
fărâmă de viață și

mă ucide fumul de țigară.