Nu uitați de părere și steluță ⭐

    — Nu-mi dau seama...te bucuri să o vezi sau vrei să o arunci în focul ăla?

    Nu-mi dau seama ce e mai rău, faptul că Chase și-a dat seama cel mai rapid că ceva nu e ok cu mine, mai rapid chiar și decât frații mei. Sau faptul că ideea de a o arunca în flacările alea nu mai sună atât de rău.

    Ticăloasa mă intoxicase cu mirosul ei de ciocolată și mă otrăvise cu gustul pielii ei, doar ca să mă plesnească imediat ce ultimul apel de la Inés s-a închis. Și nu a fost un ghiont, a fost cu adevărat o palmă. Știam de ce a făcut-o, m-aș fi plesnit eu singur doar pentru că am dat cu totul de pământ și am cedat dorinței ei rostite cu vorbe mieroase și drog în sânge.

    Am strecurat-o înapoi pe geamul camerei ei și nu m-am clintit până nu mi-a dat nenorocirea care a condus la toată nebunia asta. Desigur, a trebuit să aștept o jumătate de oră și să aud peste zece amenințări consecutive legate de castrarea mea și o bătaie zdravănă până să cedeze, dar într-un final a oftat învinsă, apoi și-a deschis dulapul și mi-a pus blestemăția aia de flacon în palmă.

    Cred că mai erau maxim cinci drăcii din alea, dar idea că până de curând consumase aproape un flacon întreg mă oripila. Ultimul lucru pe care aș fi vrut să-l văd, era chipul ei căutat de poliție, de propriul tată. Trebuia să sperii mica dependentă care începea să prindă viață în interiorul ei, așa că am dus-o în locul care m-a salvat și m-a distrus simultan cândva.

    Și la naiba!

    Credeam că atunci când îi voi pune arma aia între degete, va rânji mișelește și mă va întreba de ce să nu tragă. Dar ea a făcut exact ceea ce nu-mi place, ce nu îi stătea niciodată în fire, a dat bir cu fugiții și a început să plângă. Și nu-mi place, nu pentru că a plâns.

    Ci pentru că nu e ea.

    Sunny era o flacără, vie, agitată și fără control. Oricât ar încerca, ea nu e o fată cuminte. Adevărata Sunny probabil a fost închisă într-o cușcă de fier în ultimi trei ani, dar se va întoarce. Voi avea eu grijă să o facă.

    Pentru că nu ar mai fi distractiv să continuăm jocul, fără ea.

    Oftez și-mi îndrept privirea asupra oamenilor care se simt bine în curtea mea. Petrecerea Focului își cam pierduse farmecul, cel puțin pentru mine și așa ar fi trebuit și pentru ei după ultimele evenimente. Lupos și Serpentinii nu au mai putut fi ținuți împreună, așa că au fost de acord ca liderii lor, plus cei ai grupărilor mai mici să se vadă săptămânal și să discute. Cea mai înțeleaptă decizie, mai aveam nițel și ne trezeam cu ei în casă. Oricum, recunosc că a fost liniște în ultimul timp, dar nu se știe niciodată de unde poate fi stârnită o furtună.

    Îmi mușc obrazul, înjurându-mă mintal pentru că nu rezist mai mult de trei minute până să mă uit iar la ea. Micuța ticăloasă stă retrasă sau, încearcă să stea pentru că e asaltată imediat cu vorba de de Javier. În cealaltă parte, Inés părea la fel de agitată și ușor furioasă, judecând după modul în care gesticulează în fața Kirei. Dacă va continua tot așa, îi va da peste față acelei blonde minione.

    Îi înțelegeam frustrarea, de când Sunny Davis a intrat cu bocancii în viața mea din nou, nu am mai fost același și nu puteam să neg asta. Totuși iubita mea a fost înțelegătoare, a avut încredere în mine, nu a pus mai multe întrebări decât era cazul, iar eu ca ultimul nenorocit am lăsat trei țigări și un gel de duș cu ciocolată să-mi spele creierul. Nici nu vreau să știu unde aș fi fost în stare să ajung cu ea dacă nu suna telefonul ăla. Eram sigur că nu mi-a crezut minciuna cu Seth care a avut nevoie de mine în toi de noapte, Inés era deșteaptă, uneori prea deșteaptă pentru propriul ei bine. Era răbdătoare, dar îi cunoșteam tactica, nu va ataca precum un animal sălbatic flămând și fără control, va pândi, va vâna exact ca o felină până când prada ei naivă, în cazul de față eu, îi va da răspunsul de care are nevoie.

    Atenția îmi e din nou furată, dar de data asta de Noah, sau cum îmi place mie să îi spun, papagalul cu ochi verzi care nu mai pleacă odată. Tocmai îi întinde un pahar de tărie și rade cu gura până la urechi de expresia ei caraghioasă când gustă lichidul înțepător. Sunny nu devenise nici acum o împătimită alcoolului, din fericire, dar știam că nu de asta a refuzat un al doilea pahar. Îi era frică că va spune ceva  și totul se va duce...Roșcata fusese destul de clară că orice naiba s-a întâmplat în depozitul ăla a fost o greșeală uriașă și avea dreptate. Acum părea ceva mai relaxată, râdea din când în când și îl lăsa chiar și pe idiotul ăla să o ia în brațe. Nu mă interesa apropierea lor, nu eram în măsura să fiu gelos, dar pur și simplu nu aveam încredere în apariția lui bruscă aici.

    Speram totuși să fie în stare să o țină ocupată cât de mult posibil, știam că trupul ei încă rânjește după senzația de euforie și nu m-ar surprinde ca într-o clipă de disperare să facă ceva stupid pentru a obține ceea ce vrea.

    Fac cale întoarsă și pornesc spre plajă, oamenii se distrează și aici, mai puțini decât de obicei din cauza liceului, dar destui. Mă duc într-un colț mai retras unde îmi aprind nerăbdător o țigară.

    A naiba să fii de țigară! În câte belele m-ai băgat.

    — Nu-mi dai și mie?

    Îmi dau ochii peste cap când un puști slăbănog mă trage de mânecă. Nu cred că are peste treișpe ani, orașul ăsta se ducea naiba. Pe lângă copii care furau sau cumpărau droguri ca pe bomboane, tot mai mulți oameni, dependenți își pierdeau subit viața. Zece morți, fără urme de violență, în ultimele patru zile.

    N-avem de gând să mai dau cuiva ce vrea doar ca să plece. Ultima dată când am făcut asta, am băgat o fată în spital.

    — Nu, și dacă te prind cu așa ceva te duc cu mâna mea la poliție și vei ajunge într-o școală de corecție. Îți garantez eu.

    Tresare, apoi își reia privirea ce vrea să fie dură. Mai bombăne câteva lucruri pe care nu mă chinui să le înțeleg și face cale întoarsă.

    Telefonul îmi vibrează în buzunar și oftez, știam bine ce tembel mânios îmi dădea acum mesaj. Sau mesaje, Seth îmi trimisese vreo zece în care îmi explica perfect misiunea de astăzi și îmi promitea o bătaie zdravănă pentru că aproape i-am pângărit biroul.

    Birou la care nu venea mai niciodată. Dar nu asta era problema acum. O văzuse pe Sunny, îi văzuse chipul pe camerele de supraveghere de care uitasem complet și cu siguranță a făcut suficiente săpături cât să afle despre ea. De asta evitam să mă afișez cu cineva pe lângă el, destul mă bate la cap cu datoria lui. Presupun că asta pățești când ești suficient de naiv încât să crezi că viața îți dă ceva gratis.

    Eram convins că avea să-mi spună ceva și despre ea, iar gândul că o va folosi ca obiect de șantaj îmi făcea pulsul să turbeze.

    Nu, nu o va atinge niciodată. Pentru că în secunda în care își va pune un singur deget pe ea, îl voi despica în bucăți. Îi voi tăia încet fiecare deget în parte, urmat de braț și antebraț.

    Apoi încet încet, fiecare membru în parte. Cu grijă, cât să fie încă treaz și conștient ce se întâmplă când atingi ceva ce-mi aparține.

    Nu voi ezita.

    Indiferent ce se va întâmpla după  aceea cu mine.

    Îmi târăsc picioarele până la casa diavolului. Bine, ticălosul nu locuia în barul ăsta, dar sigur stătea mai mult aici decât acasă. Trăgea liniștit dintr-o țigară, dar calmul ăsta fals nu mă mai impresiona absolut deloc. Din păcate ajunsesem să-l cunosc prea bine, avea primii doi nasturi de la cămașă desfăcuți, părul răvășit și o brunetă prizonierà pe piciorul său. Era furios și din păcate, se descărca pe ea, cum încerca să se miște, o palmă usturătoare îi atingea pielea deja înroșită.

    — Începi să mă calci pe bătături, băiete, începe agitând ușor paharul de whisky.

    Îmi face semn spre două matahale din spatele lui și abia acum îi observ. Amândoi erau tipi de culoare, înalți, musculoși și nervoși. Aveau câteva vânătăi deasupra ochilor și sunt sigur că le făcusem câteva și pe abdomen. Acum o săptămână încercaseră să atragă spre periferie o fată și să-i vândă câteva... plăceri nevinovate. Nu am stat prea mult pe gânduri până să urlu la ea să dispară de acolo, iar apoi să mă năpustesc asupra celor doi nemernici.

    Nu m-am oprit până nu mi-au sângerat și mie pumnii.

    Dar șefu în loc să-mi laude forța și iscusința, mă certa. Trist, nu?

    — Ai idee câți bani am pierdut din cauza ta?! răbufnește și aruncă cu paharul pe lângă capul meu.

    Da, da m-am prins, trebuia să fac afaceri cu ei. Nu să-i rup în bătaie. Mă obișnuisem cu genul ăsta de reacții, dar de data asta cred că sărisem calul.

    Seth Miller era transpirat, furibund și probabil excitat din cauza acelei fete care mai avea puțin și dădea afară sub atingerile lui dezgustătoare.

    — Ca să nu mai vorbim de frumusețea aia roșcată. Ai vrut să o impresionezi, nu? Să o faci să-ți tremure în brațe de frică și să-ți cadă la picioare, dispusă să-ți satisfacă orice plăcere. Nimic greșit cu asta, dar nu acolo! Ai idee ce s-ar fi întâmplat dacă găsea marfa?

    Ticălosul se înșela amarnic. Nu am vrut să o impresionez, ci să o salvez. Nu ea îmi tremura în brațe, eu tremuram pe canapeaua aia nenorocită la fiecare atingere cu pielea ei. Îi căzusem fără voia mea la picioare și eram dispus să îi satisfac orice plăcere ar fi avut atunci, oricât de greșită sau inocentă ar fi fost.

    Iar faptul că eram conștienți de toate lucrurile astea mă speria ca dracu'.

    — Poate ar trebui să port o discuție mai serioasă cu ea, nu crezi? Așa mă asigur că nu va ciripi nimic, mai ales tăticului ei polițist.

    Nu!

    Nu o va atinge niciodată.

    Știam din urmă cu trei ani că indiferent când voi muri, la câte păcate am la activ și sigur voi mai avea, mă voi distra maxim să dansez printre draci cu Hitler.

    Dar până să ajung eu acolo, aveam de gând să trimit toți nenorociții care o vedeau pe Sunny Davis drept o țintă ușoară. Pe toți cei care aveau gânduri murdare cu corpul ei, pe toți cei care credeau că e fără pic de apărare.

    Unul câte unul.

    Până la ultimul.

    Asta e o promisiune.

    În mai puțin de o secundă mâinile mele se strâng în jurul gâtlejului ticălosului de Seth, atât de tare că durerea aproape îmi face pielea pumnilor să plesnească, iar oasele lui pocnesc.

    Râde, ticălosul ăla de vârsta a doua chiar îmi râde în față.

    Clipesc. O secundă, o singură nenorocită de dată.

    E în fața mea nevătămat, gâtul lui nu era rupt, nu avea nici o urmă, iar mâinile mele erau aproape smulse de una dintre cele două matahale care îl însoțeau.

    Cineva sigur îmi injectase ceva, ceva al naibii de puternic în braț imediat ce am vrut să mă mișc pentru că nu mă puteam mișca. Dar auzeam perfect.

    Îmi auzeam raza de soare cum țipa în mâinile nenorocite ale lui Seth.

    Îi auzeam plânsetele și rugămințile disperate, iar eu nu puteam face nimic.

    Urlam înapoi, dar nu se auzea nimic, mă zbăteam din mâinile nemernicilor ca să ajung la ea, dar nu simțeam că înaintez nici măcar un pas.

    Nu puteam să vorbesc, nu puteam să mă mișc sau să respir. Nu puteam face nimic.

    Decât să privesc cum dispare din fața ochilor mei.

La 100+ steluțe avem capitolul nou
      Capitolul ăsta e mai scurt dar va avea 2 părți ca să aibă mai multă logica. Oricum are 2000 și cv. Va mulțumesc pentru citiri, iar dacă doriți, aștept să vă văd reacțiile și la,, Nedorit " cealaltă carte începută astăzi pe watt. Citiți totuși avertismentul înainte Mulțumesc ♥️