La umbra unui măceș bătrân
În brațe aș vrea să te strâng,
Dor fiindu-mi d-ale tale buze
Ce în poeme mi-erau muze.

Deseori când te sărut,
Parc-ar fi un vis plăcut,
Pierd sensul cuvântului,
Şi noțiunea timpului.

Mi-amintesc de prima dată
Cum privirea ta blândă, toată,
Mi-a înfiorat plăcut trupul
După ce ți văzusem chipul.

Cu tine visez la cer şi stele,
Primăvară, rândunele...
Tu şi eu... şi un destin,
Inima ta s-o alin.

Doar buzele tale
Fură sărutări letale,
Ușor înfrupându-mă din ele
Știind că devin doar ale mele.

Drumul tău cu drumul meu,
Împreună mai mereu,
Eşti raza mea de dimineață,
Ce alungă frig şi ceață.

Într-o extremă plăcere
Lângă tine nu-i durere,
Doar să îți deschizi palma
Și-ți dau apoi inima mea.

Tu la suflet mă-ncălzeşti,
Când e frig mă înveleşti,
Nu simt frică, nu mă tem,
Şi prin vis am să te chem.

Sper să vă placă acest duet.Pe mine mă încântă foarte tare şi îmi place la nebunie.Este "rezultatul" unei colaborări în cadrul duetelor de poezii împreună cu 0_Catalina_0.Rezonăm şi la idei,nu-i aşa 0_Catalina_0 , ceea ce ma face extrem de fericit.Îți multumesc foarte foarte mult pentru tot ce mi-ai oferit până acum.❤🥰Sper să se renasca şi alte idei de ale noastre încă în multe multe poezii ..