Între straturi de zăpadă,
Am găsit o floare,
Ofilită şi-nghețată,

Nu o las să moară!

O-ngrijeşc,o încălzesc,
Căci ea nu e de vină,
Că-ntr-o zi în această viață

Totul se termină.

Urmăresc foarte atent,
O rază de soare...
Ca şi sufletu-mi să încălzească,

Aceastã mică floare.

Cade încet şi ultima petală,
Timpul s-a scurs din palma mea,
Iar această floare specială.

Acum cu moartea se va cununa.

Ne vom întâlni chiar şi-n altã viață,
Moartea te transformă,moartea te învie,
La mii de ani luminã distanță,

Vei străluci poate într-o altă galaxie.

*** Fuziune ***

Îmi ninge-n suflet, cald
Amintirea unor noi
Când prin cuțite de zăpadă
Și palate de trecut
Am găsit o floare.

Ofilită, înghețată.
Se rupea viața de ea,
Șoptind să n-o las să moară.

Iar lacrimile-i înghețate
O ucid
Și nu-i de vină,
Că-ntr-o zi-n această viață
Totul se dărâmă.

Pe raze de soare
Cade fin
Sufletul rece,
Scurgându-se pe petalele
Ușor timide.

Se rup încet
Și se cunună cu moartea
În palma mea,
Iar timpul țipă.

Te văd
La mii de ani distanță,
Când moartea te învie
Vei străluci
Poate
Într-o altă galaxie.

Acest duet de poezie , care este defapt o fuziune de idei ,  îmbrățişează două stiluri diferite de a scrie.Este genial când se întâlneşte apa şi focul, creând ceva unic, ceva nou şi necunoscut.

Misha_Kilig , îți mulțumesc, nu doar pentru acceptarea acestei colaborări, ci şi pentru faptul că m-ai ajutat să demonstrăm împreună că şi imposibilul e doar o iluzie.

Sper din tot sufletul meu, ca pe viitorul apropiat să mai avem multe ocazii asemănătoare.A fost o experiența de nedescris.Îți multumesc încă o dată.❤🥰