Angel

De când mă mutasem în această casă, începusem să îmi rod unghiile. Renunțase la acest obicei de foarte mult timp, atunci când mi-am pus aparatul dentar iar dinții mă dureau ori de câte ori încercam să ronțăi ceva dur, dar obișnuia să revină în perioade, atunci când eram stresată. Și bineînțeles că eram stresată aici. Nu cunoșteam pe nimeni, soțul meu nici măcar nu mă băga în seamă iar sora lui își propusese să îmi facă zile fripte. M-am dat jos din pat și am tresărit atunci când tălpile mele au atins podeaua. M-am încălțat cu papucii de casă albi și am ieșit din camera mea. Dacă ar fi fost să numesc un lucru de care îmi era cel mai dor de acasă, acela ar fi fost papucii mei în formă de reni. Aici, nu puteam purta hainele mele obișnuite. Trebuia să arăt și să mă port la fel ca toți ceilalți, și anume, cu stil și eleganță. Două lucruri cu care nu prea eram obișnuită.

Am ajuns la parter și m-am dus la bucătărie, de unde mi-am luat un pahar cu apă. Urcând scările înapoi spre camera mea, am auzit un sunet venind dinspre dormitorul lui Connor. M-am îndreptat spre acesta, în loc să merg în camera mea, și am găsit ușa lui deschisă. Am rămas în dreptul acesteia și l-am putut vedea pe băiat stând pe marginea patului său, cântând la o chitară acustică, maro. Nu l-aș fi văzut genul artistic, așa că am fost surprinsă de cât de bine cânta. Nu cunoșteam melodia însă era una foarte plăcută.

După ce melodia s-a sfârșit, Connor și-a acordat chitara iar eu am vrut să plec însă era prea târziu, deoarece el mă văzuse deja,

– Oh, cumnată, a spus el. Vino.

Am intrat timidă în camera lui.

– Îmi pare rău, m-am scuzat. Nu voiam să trag cu urechea. Dar cânți foarte frumos și nu am putut să trec fără a asculta puțin.

– Nu îți cere scuze. Doar nu mă pot supăra pe cumnata mea, mi-a făcut cu ochiul. Poți lua loc acolo.

Mi-a făcut semn spre scaunul de la biroul său. Am pus paharul cu apă pe acesta și m-am așezat pe scaun. Uitându-mă împrejur, am putut observa că dormitorul său, cu toate că era destul de dezordonat, era decorat în același nuanțe din toată casă; negru, gri și bleumarin.

– Ți-a plăcut melodia de mai devreme? m-a întrebat el.

– Foarte mult. Bănuiesc că le cânți mereu fraților tăi, nu-i așa?

Connor a lăsat capul în jos, gest care mi-a dat de înțeles că am spus ceva greșit.

– Frații mei nu sunt neapărat de acord cu pasiunea mea pentru muzică. Știi, Brandon este CEO și are bani de îi întoarce cu lopata. Alex este polițist, salvează oameni în fiecare zi și merge în misiuni periculoase. Iar eu doar cânt la chitară...

Am încercat să mă pun în locul lui Connor și mi-am dat seama că nu era tocmai ușor să te afli în poziția lui. Să te compari mereu cu frații tăi mai mari și să simți că nu ești suficient de bun. Să știi că nu ești susținut de familia ta în ceea ce privește pasiunile tale. Nu era de mirare că așteptase să se înnopteze pentru a exersa. Voia ca toată lumea să doarmă deja, pentru a nu-l auzi.

– Vrei să îmi mai cânți o melodie? l-am întrebat, încercând să îl scot din starea aceasta proastă.

Chipul lui s-a luminat aproape instantaneu. Era incredibil cât de repede poți face un om fericit, doar prin simplul fapt că îi arătai interes pentru un subiect care îl pasiona.

– Desigur. Ce vrei să auzi?

– Melodia ta preferată, am ridicat din umeri.

– În cazul acesta, vei fi nevoită să asculți ceva de la Lewis Capaldi. Este cântărețul meu favorit.

– Serios? Și al meu, am zâmbit.

Eu și Connor ne-am amuzat pe seama acestei coincidențe până când, brusc, ușa dormitorului s-a deschis trântindu-se de perete. Connor nu a părut prea surprins de asta însă eu am tresărit. Nimeni alta decât Darla se materializase la câțiva pași de noi.

– Observ că v-ați apropiat destul de repede voi doi, a spus ea arătându-ne pe rând cu degetul.

Tonul ei era unul înțepat, ca întotdeauna.

– Încă nu te-ai hotărât să îți iei viața în serios? a spus ea. Poate ar trebui să accepți propunerea lui Brandon și să te angajezi la firma lui.

– Poate ar trebui să faci niște cumpărături și să mă lași în pace. Oricum doar la asta te pricepi.

– Spuneam doar. Nu crezi că ar fi cazul să îți câștigi singur banii?

– Vorbea cea care nu a lucrat o zi în viața ei, pentru că fratele mai mare i-a oferit un card nelimitat. Nu îmi vorbi tu mie de responsabilitate financiară. Tu ce planuri de viitor ai?

– Să îmi deschid o casă de modă, bineînțeles. După ce voi face asta, voi avea banii mei și nu îi voi mai cere lui Brandon nimic.

– Dar până atunci ești fix în aceeași situație ca mine. Deci, te rog, ieți din camera.

Darla mi-a aruncat o privire răutăcioasă iar apoi a ieșit din cameră. Acum înțelegeam la ce se referea Connor atunci când spunea că frații lui nu îl susțineau.

– Îmi pare rău, a fost tot ce am reușit să spun.

– Nu îți face griji, m-a asigurat el. Așa este ea. Este sora mea geamănă și o o iubesc însă uneori poate fi o adevărată pacoste.

Connor și-a pus un zâmbet pe față și a început să cânte o altă melodie, de data aceasta de la Lewis Capaldi, așa cum îmi promisese. L-am ascultat cu plăcere pentru următoarea jumătate de oră. Nu puteam să nu mă întreb dacă a cântat vreodată pentru frații lui în felul acesta. Cel mai probabil. răspunsul era negativ. Tocmai de aceea era atât de entuziasmat când i-am spus că îmi place cum cântă. Pentru că nu mai auzise asta de la nimeni din familia lui. Și mă întristase acest aspect. Dar îmi propusesem ca eu să fiu cea care îl face să prindă încredere în el și în această pasiune a sa. Voiam să îi demonstrez că are tot dreptul să își urmeze visul, indiferent de ceea ce spuneau alții, chiar dacă asta însemna să îl ascult în fiecare seară cântând. Pentru că el merita asta.

A doua zi, în timp ce luam cu toții micul-dejun, Brandon a făcut un anunț.

– În seara aceasta va veni la cină un posibil asociat. Nu uitați, este foarte important. Vreau ca totul să meargă perfect, ne-am înțeles?

– Oh, haide. Știm cum să ne comportăm. Nu este prima dată când inviți acasă un partener de afaceri, a spus Darla.

– Nu, dar este prima dată când...

Privirea lui Brandon s-a oprit asupra mea și, instinctiv, m-am rușinat. Înțelegeam că avertismentele erau îndreptate către mine. Ceilalți știau ce trebuia făcut într-o asemenea situație. Eram singura pentru care o cină de afaceri era ceva nou. Dar eram hotărâtă să nu fac niciun pas greșit. Eram clar cât de important era pentru Brandon ca totul să iasă bine și nu voiam să îi stric seara.

– În fine, vreau ca totul să fie perfect. Ca de fiecare dată.

Atunci când ne-am ridicat toți de la masă, Darla m-a surprins venind spre mine cu un zâmbet prietenesc.

– Hei, Angel, mă tot gândeam. Oare ai avea nevoie de ajutorul meu cu ținuta ta din această seară? Cred că am rochia perfectă pentru tine.

– Wow, am spus. Desigur. Chiar nu știam ce ar trebui să port. Îți mulțumesc, Darla.

– Nu îți face probleme. O să rog o menajeră să îți aducă rochia în cameră. Să o porți neapărat pe aceea. Vei face o impresie foarte bună cu ea.

Darla mi-a făcut cu ochiul iar apoi a plecat. Poate că, până la urmă, nu era chiar atât de rea. Probabil că avea doar momente cu dispoziție mai proastă, așa cum avem toți. Mi-ar fi plăcut să ne înțelegem bine. Eram singurele fete din casă și mi se părea firesc să avem o relație bună.

Mi-am petrecut toată ziua ajutând angajații din casă cu pregătirile pentru diseară. Nu aveam nimic altceva de făcut așa că ajutorul oferit la gătit și decorarea mesei nu au fost atât de rele. Seara, mi-am făcut un duș iar apoi m-am hotărât să probez rochia de la Darla. Am luat-o pe mine iar apoi m-am privit în oglinda de pe ușa șifonierului. Rochia era una scurtă până la genunchi, într-o nuanță aprinsă de roz. Avea bretele subțiri și era extrem de mulată, scoțându-mi în evidență formele mai mult decât mi-aș fi dorit. Începusem să mă îndoiesc de faptul că era adecvată pentru o cină de afaceri. Semăna cu rochiile pe care Melissa le purta atunci când ieșea în club. Nici culoarea nu era una tocmai elegantă. Însă am ales să ignor aceste gânduri. Până la urmă, Darla se pricepe mai bine la modă decât mine. Dacă ea mi-a dta această rochie înseamnă că se potrivește cu evenimentul.

Am mers la parter, unde se strânsese deja toată lumea. Ochii tuturor au fost ațintiți asupra mea în timp ce coboram scările. Jur că i-am putut vedea pe toți cum au tras aer în piept, surprinși de apariția mea. În special, Alex se uita la mine cu o privire pe care nu o puteam descifra. Nu îmi dădeam seama dacă era confuz, furios ori poate chiar dezgustat. Un lucru era cert: Alex nu era deloc fericit să mă vadă. În schimb, Darla își acoperi gura cu mâna pentru a-și ascunde criza de râs. Sprâncenele mi s-au apropiat înt-o încruntătură. Simțeam că am fost luată de proastă.

– Cumnată, ce s-a întâmplat cu..., a încercat Connor să spună însă a fost întrerupt de soneria de la intrare.

Brandon și-a frecat nervos tâmplele, plecând spre ușă.

– Și v-am spus că vreau să fie totul perfect...

Am lăsat capul în jos. Știam că era ceva în neregulă cu rochia de cum am probat-o. Însă nu voiam să o refuz pe Darla atunci când s-a oferit să mă ajute și să risc ca ea să se simtă prost. Dar se pare că cea care a ajuns să se simtă prost am fost eu, până la urmă. Îmi doream atât de mult ca totul să iasă bine, pentru Brandon, și deja simțeam cum toată seara avea să se ducă de râpă.

Brandon s-a întors în living alături de un bărbat mic de statură, cu o burtă care ieșea în evidență prin costumul scump, mulat și un început de chelie în mijlocul părului grizonat.

– Domnule Beaver, aceștia sunt frații mei și cumnata mea, ne-a prezentat Brandon.

Musafirul său a dat mâna cu fiecare în parte. Atunci când a ajuns la mine, privirea i-a stat pe picioarele mele suficient de mult încât să mă facă să mă simt inconfortabil. Sunetul făcut de Alex atunci când și-a dres glasul a venit ca un avertisment pentru bărbat, care a făcut rapid un pas în spate. Ne-am așezat toți la masă însă eu m-am oferit să ajut doamnele de la bucătărie cu servirea. Am așezat alături de ele bolurile cu mâncare în centrul mesei. Aplecată fiind, l-am văzut pe domnul Beaver cum lua o gură din paharul său de vin în timp ce se uita insistent la decolteul meu. Am încercat să ridic rochia însă asta o făcea doar mai scurtă, deci nu ar fi rezolvat cu adevărat nicio problemă. Chiar înainte să mă așez pe scaunul de lângă Alex, acolo unde stăteam mereu când luam masa, acesta s-a ridicat în picioare, și-a dat jos sacoul și mi l-a întins mie. El s-a așezat la loc pe scaun iar eu am îmbrăcat sacoul fără a obiecta. Măcar acum puteam fi mai acoperită, cu toate că mânecile foarte lungi îmi îngreunau procesul de a mânca.

– Oh, Angel, ce păcat că te-ai acoperit. Îți stăteai atât de bine în rochia aceea roz. Cu părul tău blond arătai precum o păpușă Barbie, a spus Darla.

La auzul vorbelor sale, Alex și-a trântit paharul cu vin pe masă, atrăgând atenția celorlalți. Darlei i s-a șters imediat zâmbetul de pe față. Și puteam înțelege de ce. Alex era înfiorător atunci când era nervos.

– S-a întâmplat ceva, domnule Alex? l-a întrebat oaspetele.

– Nicidecum, domnule Beaver, a răspuns Alex.

– Nu mă miră. Cu o femeie atât de frumoasă lângă tine, nu văd cum ai putea să te simți altfel decât extraordinar.

L-am putut vedea pe Alex cum și-a dat ochii peste cap. Am întins mâna spre paharul meu cu vin. Speram ca puțin alcool să facă situația mai suportabilă pentru mine și ca timpul să treacă mai repede. Din nefericire pentru mine, mânecile lungi ale sacoului împrumutat de Alex erau suficient de incomode încât să mă facă să scap paharul din mână. Și unde altundeva l-aș fi putut vărsa dacă nu chiar pe Alex? Cămașa lui albă avea acum o pată vișinie pe ea. Mi-am dus instinctiv mâinile la gură din cauza șocului, în timp ce Alex și-a păstrat calmul și nu a schițat nicio expresie. S-a ridicat încet de pe scaunul său, în timp ce toți ochii erau ațintiți asupra sa, și a spus:

– Merg să rezolv această... situație.

– Vin și eu să te ajut, m-am grăbit să spun.

L-m urmat până în baia din dormitorul său. El s-a așezat pe marginea căzii iar eu am luat un prosop pe care l-am udat cu apă, l-am stors și m-am apropiat de Alex. M-am aplecat pentru a putea trece prosopul umed peste pata de pe cămașa lui. Eram atât de aproape de el încât îi puteam simți parfumul cu note de mentă și respirația pe fruntea mea. Era atât de liniște în încăpere încât îmi era frică de faptul că mi-ar putea auzi bătăile inimii, Atât de emoționată eram. Mâinile îmi tremurau și simțeam că dacă mai stăteam mult atât de aproape de el aveam să fac ceva prostesc care să trădeze cum mă simțeam în prezența lui. Am vrut să mă depărtez de el însă, atunci când am ridicat capul, am simțit cum m-am lovit de ceva tare. M-am dat trei pași în spate, doar că să îl văd pe Alex ținându-și o mână la nas,

– Nu era suficient că mi-ai distrus cămașa, sa spus el. Observ că vrei să îmi spargi și nasul.

Mi-am mușcat buza de jos, fiind copleșită de un sentiment de vinovăție. Alex s-a ridicat în picioare și și-a privit cămașa în oglindă.

– Din păcate nu am putut scoate pata, am spus. O să spăl cămașa mâine.

– Nu îți face probleme, m-a asigurat el. O să mă schimb în altceva acum iar pe aceasta o voi arunca.

Am vrut să ies din camera sa pentru a-l lăsa să se schimbe însă acesta m-a oprit.

– Rămâi în camera ta pentru restul serii. Nu îmi place cum se uită Beaver la tine.

Am încuviințat cu o mișcare a capului și m-am răsucit pe călcâie dar vocea lui s-a auzit din nou.

– Cine ți-a spus să porți rochia aceasta? A fost cumva Darla?

Mi-am luat câteva momente de gândire înainte de a-i răspunde. Fusese ideea Darlei și mi-am dat seama că plănuise totul doar pentru a mă face de râs. Am realizat asta atunci când am văzut ținuta ei, alcătuită dintr-o rochie lungă până în pământ, neagră, care nu dezvăluia mai multă piele decât ar fi fost necesar. Intențiile ei nu fuseseră tocmai bune atunci când mi-a oferit o rochie atât de scurtă. Dar nu voiam ca Alex să se supere pe ea din această cauză. Poate că fusese ceva episodic iar Darla nu avea să mai facă astfel de gesturi la adresa mea. Până la urmă, eu nu îi făcusem nimic ei. Nici ea nu avea motive să mă pună în situații de genul.

– Nu, am spus. Eu mi-am ales-o. Am crezut că este drăguță dar se pare că nu a fost o alegere potrivită pentru această seară.

Alex m-a privit suspicios.

– Dacă Darla, sau oricine altcineva, face ceva greșit față de tine, spune-mi. În regulă?

I-am zâmbit ușor.

– Acum du-te în camera ta. Le voi spune celorlalți că nu te simți bine.

Am făcut întocmai. De îndată ce am ajuns în dormitorul meu, mi-am dat jos rochia cu pricina. Uram acea rochie. Îmi doream ca totul să iasă perfect pentru Brandon iar acea rochie a creat situații care l-au pus pe el într-o lumină proastă. De ce a vrut Darla să mă facă de râs?