Capitolul 19

Alex


Am căscat atunci când m-am ridicat de la birou. Era aproape patru dimineața. Fusese o zi lungă și obositoare. Eram convins că nu aveam să ajung acasă prea devreme dar măcar eram la zi cu toate documentele. Următoarele zile nu aveau să fie mai solicitante decât în mod normal.

Mi-am verificat telefonul, lucru pe care nu îl mai făcusem de multe ori, și am văzut multe apeluri și mesaje de la Angel. Ea nu mă suna niciodată, ceea ce însemna că era important. Am încercat să o sun înapoi însă nu a răspuns. Începusem să îmi fac griji. M-am uitat printre mesajele pe care mi le lăsase și am văzut o adresă unde dorea să ne întâlnim. Oare se mai afla acolo?

M-am urcat în mașină și am condus în acea direcție, încercând în continuare să o sun, dar nimic. Ajuns acolo, am cobor din mașină și m-am plimbat împrejur. Însă Angel nu era nicăieri. Era târziu și nu se afla nimeni pe stradă, ca să întreb dacă a văzut-o cumva. Poate că nu era o idee rea să îi instalez pe telefon o aplicație cu GPS, ori să angajez un om să o păzească atunci când iese pe undeva. Doar dacă ea ar fi fost de acord, desigur.

În cele din urmă, m-am urcat din nou în mașină și am plecat spre casă. Am intrat grăbit și m-ă îndreptat spre camera ei atunci când mi-a apărut în față Connor.

– Unde este Angel? l-am întrebat. Este acasă?

– Doarme în camera ei.

Cuvintele lui m-au făcut să răsuflu ușurat. Connor și-a pus mâinile în sân și a început să își mute greutatea de pe un picior pe altul.

– Și este supărată pe tine.

– Pe mine? am spus confuz. Adică, da, nu i-am răspuns la apeluri. Dar asta pentru că am fost super ocupat. Nu mi-am verificat telefonul ore bune.

– Ei bine, dacă ai fi făcut asta, ai fi aflat că Angel a făcut rost de bilete la concertul lui Lewis Capaldi ca să mergeți împreună.

Am clipit des de câteva ori. Eram obosit, dar nu atât de obosit încât să nu înțeleg ce îmi spunea persoana de lângă mine. Și, totuși, mă îndoiam că am auzit bine ce a spus fratele meu.

– Stai, ce? Dar nu mi-a spus nimic, am spus.

– Normal că nu ți-a spus nimic, pentru că trebuia să fie o surpriză.

Connor părea exasperat dar a încercat să se calmeze pentru a nu ridica tonul, riscând să îi trezească și pe restul.

– A spus că ai fost stresat în ultimul timp și a vrut să facă ceva frumos pentru tine ca să te ajute să te relaxezi. A dedus cumva că îți place artistul ăsta iar Brandon a ajutat-o să facă rost de bilete pentru concertul lui din seara asta. Era atât de entuziasmată când a plecat de acasă că te va face fericit, iar tu ai stricat totul. Felicitări!

Connor a intrat în camera lui, lăsându-mă singur pe holul întunecat. Cel puțin Angel era bine. Dar mă simțeam vinovat. Dacă știam că avea de gând să facă asta pentru mine, mi-aș fi verificat telefonul mai des. Ori mi-aș fi luat liber toată ziua. Sau aș fi rugat pe cineva să îmi termine treaba de data aceasta. Erau atâtea soluții pe care le-aș fi putut pune în aplicare, doar dacă aș fi știut ce plănuia Angel. Acum o dezamăgisem. Și trebuia să fac ceva pentru a mă revanșa față de ea.

Am mers în dormitorul meu, unde mi-am pornit laptopul și am căutat bilete pentru următorul concert al lui Lewis Capaldi. Din fericire, am reușit să găsesc bilelete pentru un concert ce urma să aibă loc a doua zi. Din nefericire, acesta urma să se țină în alt stat. Era un drum cu mașina de cinci ore până acolo. Dar nu mă deranja deloc.

Am cumpărat biletele, le-am printat, mi-am luat liber ziua următoare iar treaba mea era gata. Am mers cu cele două bilete în camera lui Angel. Aceasta dormea liniștită și am intrat încet pentru a nu o trezi. Am lăsat cele două nenorociri printate pe noptiera de lângă patul ei și am vrut să ies din cameră însă m-am lăsat distrat. De ea,

Dormea atât de liniștită și era atât de frumoasă. Părul blond și lung îi stătea deranjat pe toată suprafața pernei iar pătura o acoperea doar până la jumătatea trupului. Am tras ușor de ea până la nivelul gâtului, pentru a nu îi fi frig. Arăta atât de inocentă. Cum am putut să rănesc ceva atât de perfect?

A doua zi, am putut dormi până mai târziu, ținând cont că aveam liber. M-am trezit în jurul orei zece și am ieșit din camera mea pentru a merge la bucătărie să mănânc. Ușa mea s-a deschis în același timp cu cea de la camera lui Angel. Probabil că tocmai se trezise și ea, deoarece încă părea adormită. Amândoi ne-am oprit pe loc atunci când am făcut contact vizual.

În cele din urmă, Angel a fost prima care a ieșit complet din cameră. A închis ușa în urma ei și a trecut pe lângă mine fără a spune nimic.

Era cu adevărat supărată pe mine.

Picioarele mele nu s-a putut mișca pentru câteva momente. Nu știam cum să reacționez. Eram convins că Angel era supărată. Dar nu mă gândeam că se va comporta așa. Nu îmi plăcea să fie indiferentă cu mine. Voiam să îi aud vocea.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                

Într-un final, am reușit să mă mișc din loc și am coborât scările. Am mers la bucătărie, unde Angel își turna lapte într-un pahar. Atunci când mi-a sesizat prezența, a pus înapoi cutia cu lapte în frigider, a lăsat paharul pe masă și a vrut să iasă din bucătărie. Însă, atunci când a trecut pe lângă mine, am prins-o de încheietură și am tras-o spre mine. Ne aflam față în față, la doar câțiva centimetri unul de celălalt, iar ea privea în sus către mine.

Sprâncenele mi s-au relaxat atunci când i-am întâlnit ochii căprui.

– Îmi pare rău, am spus și am sperat că îmi simte sinceritatea din voce. Connor mi-a spus ce ai vrut să faci pentru mine. Nu am știut. Am stat peste program la secție și nu mi-am verificat telefonul.

Angel nu spunea nimic. Trebuia să fac mai mult de atât pentru a împăca.

– Oh, haide. Ai spus că vrei să fim prieteni. Suntem prieteni. Iar prietenii nu se supără unul pe celălalt.

Un zâmbet mic i-a apărut pe față.

– Am văzut biletele pentru concertul din seara aceasta. Ești sigur că vrei să mergem până acolo? Connor spunea că drumurile lungi te obosesc.

– Niciun drum nu este prea lung alături de tine.

Ochii săi deja mari parcă s-au deschis mai mult. Și-a mușcat buza de jos iar eu am încercat să rezist tentației de a face același lucru. Avea buzele atât de perfecte încât nu puteam să nu mă întreb cum se simte să le săruți.

– V-ați împăcat?

Vocea lui Connor ne-a făcut pe amândoi să tresărim și să facem un pas în spate, mărind distanța dintre noi.

– Dacă eram în locul tău, s-a adresat el lui Angel, aș fi stat supărată mai mult timp. Și aș fi cerut un cadou. Poate o mașină. Altfel, nu aș fi vorbit cu el încă o lună.

– Poate ar trebui să îți cer și eu o mașină ca să uit seara în care te-am pescuit din închisoare, am spus.

Connor a rămas tăcut și a început să își facă un sandviș, rușinat.

La prânz, eu și Angel ne-am urcat în mașina mea și am plecat spre locul unde avea să se țină concertul. Eu am plecat doar cu hainele de pe mine și telefonul. Dar Angel a ținut să pună pe bancheta din spate un rucsac în care se afla mâncare, sticle cu apă, haine de schimb, dezinfectant și multe altele.

– Ești sigură că avem nevoie de toate astea? am întrebat-o,

– Nu se știe niciodată, a ridicat ea din umeri.

Am pornit la drum. A fost un drum relaxant, în care am ascultat toate melodiile lui Lewis Capaldi, dar și ale altor artiști care ne plăceau amândurora. Am ajuns la stadionul pe care avea să cântă și am așteptat ca spectacolul să înceapă. Angel stătea pe scaunul din dreapta mea și o puteam vedea frecându-și mâinile între ele, agitată.

– Ești bine? am întrebat-o.

– Da, mi-a răspuns. Doar am emoții.

– Emoții? Din ce motiv?

– Este prima dată când merg la un concert.

Mi-a venit greu să cred asta prima dată. Însă apoi m-am gândit; Angel locuia singură cu bunica ei. Toată ziua era la muncă iar seara probabil că avea grijă de ea. Bineînțeles că nu avea timp să se distreze mergând la concerte. Se părea că nu era o zi aparte doar pentru mine, care nu îmi aminteam ultima dată când am avut o zi liberă de la serviciu, ci și pentru ea, care făcea ceva pentru prima dată.

Concertul a început iar artistul a cântat melodiile la perfecție, ca de fiecare dată. Să îi asculți melodiile în mașină era una, dar să le auzi live era ceva complet diferit și nimic nu se putea compara cu asta. Am întors de multe ori privirea spre Angel pentru a mă asigura că era bine și că se distra. De fiecare dată am văzut un zâmbet larg care îi dezvelea toți dinți. Nu cred că o mai văzusem atât de fericită de când s-a mutat la noi. Un lucru era cert pentru mine în acel moment, aveam să o mai duc la multe concerte dacă asta însemna să văd acel zâmbet.

După ultima melodie, ne-am strecurat printre oameni și am reușit să ieșim de pe stadion.

– Cum ți s-a părut? am întrebat-o.

– A fost incredibil, a spus entuziasmată. Știam doar câteva melodii de la el, însă toate sunt la fel de bune. Cred că tocmai a devenit artistul meu preferat. Acum înțeleg de ce îți place și ție atât de mult.

Am continuat să mergem spre mașină, moment în care Angel și-a dus mâna la burtă.

– Te doare ceva?

– Nu, a răspuns. Îmi este doar foame. Dar sigur a mai rămas ceva în rucsacul din mașină.

– Ai vrea, totuși, să mergem la un restaurant? Și mie îmi este foame și este un drum destul de lung până acasă. Nu cred că ne vor satisface niște biscuiți.

– Ai dreptate. În regulă, atunci. Haide să căutăm un restaurant.

Și am găsit unul destul de repede. Ne-am așezat la o masă, apoi am început să ne uităm pe meniu.

– Te-ai hotărât ce vrei să mănânci? am întrebat-o.

– Nu încă. Niciodată nu știu ce să comand atunci când ies în oraș, a spus. Poți alege tu ceva pentru mine?

Angel a lăsat meniul jos și și-a sprijinit bărbia în palme. Era obosită. Îmi dădeam seama de asta după ochii ei roșii care erau deschiși doar pe jumătate. Însă era important să mănânce ceva înainte să plecăm la drum.

Atunci când chelnerul ne-a luat comanda, am cerut pentru Angel o pizza.. Am ales o versiune a preparatului care nu avea foarte multe toppinguri, știind că astfel nu aveam cum să dau greș.

Angel nu glumise când a spus că era înfometată. Atunci când chelnerul ne-a adus mâncarea, a început să mănânce din pizza ei de parcă trecuseră câteva zile de când nu mai văzuse mâncare. Am început și eu să îmi mănânc friptura, timp în care am rămas tăcuți amândoi. Angel a luat câteva guri din băutura ei și a început să se strâmbe.

– Este ceva în neregulă cu ea? am întrebat-o.

– Are alcool, a spus. Credeam că am specificat că nu vreau alcool în ea. Dar nu este nicio problemă. Este chiar mai gustoasă așa.

Angel ajunsese în scurt timp la a treia felie mâncată iar obrajii ei începeau să capete o nuanță rozalie. Nu eram o persoană credincioasă, însă mă rugam la divinitate să nu se îmbete. Dar mi s-a confirmat că temerea mea urma să devină realitate atunci când Angel a spus:

– Darla este o scorpie.

Aproape că m-am înecat cu vita atunci când am auzit asta. Era un cuvânt pe care nu credeam că aveam să îl aud vreodată din gura ei. Ea avea mereu ceva drăguț de spus despre oricine. Și totuși, în acel moment, a ales să vorbească astfel.

– De ce te miri? m-a întrebat. Este adevărat. Nu am întâlnit în viața mea o persoană mai rea decât ea. Este ca un vampir. Dar în loc să se hrănească cu sângele oamenilor, ea se hrănește cu suferința lor.

Am vrut să întind mâna spre paharul ei pentru a-l scoate din raza ei vizuală și a o împiedica să mai bea, dar aceasta l-a ridicat și l-a dus la buze înainte să o pot face.

– Vrei să enumăr tot ce mi-a făcut de când m-am mutat? Aproape că l-am omorât pe soțul meu din cauza ei, i-am aruncat zeci de documente foarte importante pe care a trebuit să le refacă într-o noapte, am stricat cina de afaceri a fratelui său pentru că m-a convins să mă îmbrac cu o rochie complet nepotrivită... Și cred că aș putea spune mai multe dar pizza asta arată prea bine și trebuie să o termin.

Fata a mai mușcat de câteva ori din a patra felie de pizza. Mă bucuram că se alimenta corespuncător, însă trebuia să fac ceva pentru a opri alimentarea cu alcool.

– Că tot vorbeam de soțul meu... semeni foarte tare cu el. Doar că el este mai chipeș.

De data aceasta chiar m-am înecat. Am tușit de câteva ori și am luat o gură de apă pentru a putea să îmi revin.

– Îmi pare rău dacă te-am supărat cu asta dar este adevărat. Soțul meu este cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Cu toate că circumstanțele întâlnirii noastre au fost odioase, cred că m-am îndrăgostit de el încă de prima dată când l-am văzut. Sinceră să fiu, nu prea ai cum să nu te îndrăgostești de el. Bărbatul arată ca un zeu. Are umerii lați, bicepși care îmi dau impresia că hainele vor pocni pe el din secundă în secundă. Și o față...

Angel și-a pus coatele pe masă și și-a sprijinit bărbia în palme.

– Are cea mai frumoasă față pe care am văzut-o.

– Oare vorbea doar alcoolul din ea sau Angel chiar credea asta despre mine?

– Știi care este singura lui problemă? Că nu zâmbește niciodată. Și că uneori este prea tăcut.

– Astea sunt deja două probleme, am spus.

– Atunci, să le luăm pe rând. Are niște dinți foarte frumoși, am observat asta de prima dată când a vorbit cu mine. Cred că merge foarte des la dentist, nu doar atunci când are vreo problemă. Am o bănuială că nu a avut niciodată vreo carie. Și, totuși, nu zâmbește niciodată, Iar atunci când o face, nu zâmbește suficient. Ar trebui să râdă mai des.

– Da, ar trebui, am spus încet.

– Apoi, Angel a făcut o pauză pentru a mai lua o gură din pahar, este foarte tăcut. Spre exemplu, drumul până aici în mașină alături de el a fost super plictisitor. Nu a spus nimic atâtea ore. Doar am ascultat muzică. Cine poate sta lângă un om atât de mult timp fără să îi vorbească?

– Într-adevăr, ar trebui să vorbească mai mult, am aprobat-o.

– Dar știi care este cu adevărat cea mai mare problemă a lui? Că nu mă place înapoi.

Brusc, pe fața ei a apărut o expresie tristă. Oare înțelegeam bine ce se întâmpla sau chelnerul pusese ceva alcool și în apa mea iar eu nu mi-am dat seama. Angel mă plăcea și era supărată pentru că simțea că sentimentul nu era reciproc? Până și doamna de la bucătărie observase ceva diferit în comportamentul meu atunci când mă aflam în preajma ei. Ba chiar, de multe ori, am crezut că făcusem prea evident faptul că mă holbam la ea. Iar ea credea că nu simt nimic pentru ea?

– De unde știi că nu te place înapoi? am întrebat-o.

– Cum ar putea să mă placă înapoi? Am văzut-o pe fosta lui iubită, sau prietenă, sau prietenă cu beneficii. Nu sunt atât de sigură ce relație au avut dar ea era superbă. Și foarte diferită de mine. Ea înaltă, eu scundă. Ea brunetă, eu blondă. Ea bronzată, eu palidă. Dacă ea era tiparul lui de femeie, s-ar putea uita vreodată la mine?

– Poate că și-a schimbat gusturile între timp, am ridicat umerii.

Angel și-a dat ochii peste cap, în semn de dezaprobare.  Chiar dacă știam că nu este corect, mi-ar fi plăcut să vorbim cât mai mult despre asta acum, că era beată, pentru că reacțiile ei erau atât de sincere. Era adorabilă atunci când era nervoasă. Și al naibii de sexy.

– Ce ai face dacă ai afla că și el te place? am întrebat-o.

Fata a spus puțin pe gânduri. Răspunsul părea că nu îi vine ușor.

– Nu m-am gândit la asta. Cred că ar fi puțin ciudat. Probabil ar fi o perioadă de acomodare jenantă pentru amândoi, dar după ar fi minunat. Am putea ieși la plimbări prin parc, am merge împreună la muzee și, dacă este frig afară, el mi-ar da geaca lui. Am fi foarte fericiți împreună dar el nu înțelege asta.

Angel s-a bosumflat din nou.

– În fine, cred că nu mai pot mânca. Aș vrea să merg acasă.

Am achitat nota iar apoi am mers împreună spre mașină. Era complet întuneric afară și foarte frig. Angel și-a strâns mâinile în jurul corpului pentru a se încălzi. Mi-am dat joc jacheta de piele și i-am întins-o ei.

– Ce faci? Îți va fi frig, a spus.

– Nu îți face griji pentru mine. Ajungem imediat la mașină.

– Vezi? Ce drăguț ar fi dacă ar face și soțul meu asta pentru mine...

Mi-am abținut un zâmbet și am privit-o cum merge la câțiva pași în fața mea, târându-și picioarele după ea și purtând haina mea care îi era mult prea mare. Ajunși la mașină, i-am deschis portiera. Angel s-a urcat pe scaunul din dreapta șoferului iar eu m-am pus la volan. Am pornit aerul cald iar Angel s-a descălțat și și-a ridicat genunchii la piept. Era o poziție inconfortabilă din punctul meu de vedere însă ea părea să stea bine.

Am plecat de pe loc și nu a durat mult până când ea a adormit. Pieptul i se ridica încet iar capul îi stătea sprijinit de geam. Încercam să fiu atent la drum însă profitam de orice ocazie pentru a o privi pe ea. Era atât de inocentă, cu obrajii încă roșii, părul ciufulit și haina mea pe ea. Nu îmi dădeam seama care era mai mare, dorința de a o strânge în brațe sau dorința de a face lucruri necurate cu ea.

Această zi fusese atât de plină și, într-adevăr, obositoare. Dar era de departe cea mai frumoasă amintire a mea din ultima perioadă. Să o văd atât de entuziasmată și emoționată la primul ei concert, apoi să îmi mărturisească sentimentele pe care mi le purta, chiar și sub influența alcoolului. Poate că, până la urmă, nu a fost ceva atât de rău că nu am reușit să îi răspund la telefon în seara aceea. Pentru că nu am mai fi avut parte de această zi atât de superbă.

Mă întrebam dacă avea să își amintească seara aceasta a doua zi. Și, mai ales, cum ar fi trebuit să mă comport eu ulterior.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top