Angel

Era deja vineri. Săptămâna trecuse fără alte evenimente nefericire. Și mă bucuram din această cauză. Toți cei din cauză erau stresați iar atunci când ne strângeam toți în același loc atmosfera era una foarte ciudată. Cu toate că Alex nu a greșit cu nimic, el părea cel mai afectat de situația din casă. Îi stătea în fire să se streseze pentru orice avea legătură cu frații lui. Iar acum, cu toate știrile care circulau despre ei, era clar că și el era la fel de enervat pe situație ca și ei.

Mi-ar fi plăcut să îl pot înveseli. Măcar atât să fac și eu, în calitate de soție a lui. Mai ales după toate prostiile pe care le făcusem și eu, chiar mai mari decât frații lui. Atunci mi-a venit o idee. Și aveam nevoie de ajutorul lui Connor.

Am mers în camera lui și l-am găsit pe acesta punându-și chitara în husa ei.

– Angel, a spus el. Ce faci aici?

– Am venit să vorbesc cu tine.

M-am așezat pe marginea patului său, privindu-l în timp ce se ridica pe vârfuri pentru a pune chitara pe șifonier.

– Despre ce ai vrea să vorbim? a spus când a terminat.

– Mai poate aștepta. De ce ai pus chitara acolo de parcă nu vei mai cânta la ea niciodată? l-am întrebat.

– Pentru că nu voi mai cânta la ea niciodată.

Connor s-a așezat pe scaunul de la birou și a început să se rotească ușor cu acesta, de la stânga la dreapta. Își ținea mâinile încrucișate pe abdomen și părea că se gândește intens la ceva.

– Doar nu vorbești serios, nu-i așa?

– Ea era singurul motiv pentru care cântam. Pentru ea am învățat să cânt la chitară, pentru ea am compus cântece, pentru ea am participat la acele evenimente. Voiam să o impresionez pe ea, să o fac mândră de mine. Acum că am aflat... situația ei, nu mai are niciun sens să continui să cânt.

– Connor, nu spune asta. Poate că ea te-a determinat să îți dorești să cânți la chitară, însă ai continuat pentru că a devenit mai mult de atât. S-a transformat în pasiunea ta. Ești foarte talentat. Un om care face ceva doar din obligație nu poate fi atât de bun.

– Apreciez ce încerci să faci, Angel, dar nu funcționează. Am luat deja o decizie. Nu voi mai pune niciodată mâna pe acea chitară sau pe oricare alta. Acea seară a fost ultima dată când am cântat.

Am tăcut. Nu știam ce să spun pentru a-l face să se simtă mai bine. Și, sinceră să fiu, nu credeam că există ceva care ar fi putut să îl facă să se simtă mai bine sau să îi schimbe părerea. Era o fire încăpățânată, la fel ca toți ceilalți frați ai săi. Odată ce își propunea ceva, era dificil să îl faci să se răzgândească. Și, poate că acest orgoliu era bun uneori, dar nu acum. Renunța la ceva mult prea important pentru el. Ani de zile de muncă s-au dus pe apa sâmbetei doar pentru că o relație cu femeia de care se îndrăgostise era imposibilă. Se pedepsea prea aspru pentru ceva care nu se afla în puterea lui.

– Știi ce nu este corect? a spus Connor. Sunt cel mai ghinionist dintre frați.

– Nu spune asta, am zis încet.

– Dar este adevărul, a spus el. Darla are o pasiune tot legată de artă. Ea vrea să își creeze o linie de haine. Iar ei nu i-a spus nimeni că ar trebui să facă ceva mai serios cu viața ei. Brandon are miliarde și este cunoscut în tot statul pentru compania pe care a adus-o în punctul acesta de unul singur. Iar Alex salvează vieți în fiecare zi. Eu am avut o singură pasiune la care am fost nevoit să renunț,  de parcă nu era suficient de dureros faptul că până luna trecută nimeni nu mi-a susținut-o.

Am oftat. Înțelegeam de ce Connor se simțea așa. Probabil că și eu m-aș fi simțit la fel dacă m-aș fi aflat în situația lui.

— Și știi care este partea și mai rea? Darla este atât de frumoasă încât întoarce capete oriunde merge. Brandon, cu fizicul și banii lui, ar putea avea orice femeie își dorește. Iar Alex... deja este căsătorit cu o femeie mult prea frumoasă și bună pentru el. Iar eu, mă îndrăgostesc o singură dată în viață de o femeie și este căsătorită. Și nu doar atât, dar am fost și bătut de soțul ei. Unde este dreptatea, Angel?

Am lăsat privirea în jos. Știam că nu era ușor pentru Connor. Se compara mereu cu frații săi mai mari și avea impresia că nu era la fel de bun ca ei în nicio arie a vieții. Dar se înșela amarnic. Nu era cu nimic mai prejos decât frații lui doar pentru că ei au avut  anumite parcursuri profesionale.

– În fine, a spus el. Ce voiai să vorbim?

Mă simțeam prost să schimbăm subiectul ținând cont că era ceva care îl afecta atât de tare. Dar poate că ar fi fost mai bine să nu mai discutăm despre asta. Oricum, nimic din ce aș fi spus nu l-ar fi făcut să se simtă mai bine.

– Voiam să te întreb... Ce face fratele tău pentru a se relaxa?

– Alex? a întrebat el.

A stat puțin pe gânduri.

– Nu cred că face ceva de genul acesta. Sincer să fiu, nu l-am văzut niciodată luându-și o zi liberă sau având vreun hobby. Tot ce a făcut toată viața a fost să muncească și să se asigure că noi suntem bine. Ceea ce este cam trist, dacă mă întrebi pe mine.

Am început să mă joc cu mâinile. Nu era tocmai răspunsul pe care îl așteptam.

– Dar ce ți-a venit să mă întrebi asta? Ce plănuiești?

– Aș vrea să plănuiesc ceva însă se pare că nu am ce anume. L-am văzut pe domnul Alex foarte stresat în ultimul timp și m-am gândit că s-ar bucura dacă aș face ceva care să îl detensioneze. Doar că nu am idei.

– Wow. Este prima dată când aud că cineva vrea să facă ceva pentru Alex. Noi suntem frații lui și, spre rușinea noastră, nu am plănuit niciodată vreo surpriză pentru el, în afară de petrecerile de ziua lui. Și acest aspect mi se pare la fel de trist.

– Cum așa?

– Alex a fost mereu cel care s-a gândit la alții.

Connor a ezitat puțin, probabil gândindu-se dacă lucrurile pe care avea să mi le spună erau prea personale. Dar a decis să mi le împărtășească.

– Știi, atunci când părinții noștri au murit, a fost o perioadă în care ne-am descurcat destul de greu cu banii. Singurul lucru pe care îl lăsaseră moștenire a fost această casă și trăiam toți din banii bunicului. Era greu însă am supraviețuit. Brandon spunea mereu că vrea să își deschidă o afacere care să producă mulți bani. Atunci când a început liceul, Alex s-a angajat cu jumătate de normă la o cafenea. În weekend-uri, când nu mergea la cafenea, era curier. Atunci când a terminat liceul, i-a dat lui Brandon toți banii pe care îi strânsese în acei patru ani. A avut atât de multă încredere în el încât a muncit atât timp doar pentru a-l putea susține în visul lui. Și, uite că, mai mult de zece ani mai târziu, compania lui produce milioane de dolari anual. Totul datorită lui Alex.

Sprâncenele mele s-au ridicat, ascultându-l atentă pe Connor. Puteam doar să îmi imaginez cât de greu a fost totul pentru Alex. Să nu neglijeze liceul în timp ce avea două locuri de muncă, era ceva ce nu orice copil ar fi putut face. Dar el a reușit. Și ceea ce l-a ambiționat a fost încrederea în fratele său.

– Și asta nu este tot. Acum că stau să mă gândesc, înțeleg de ce poate Darla nu te place atât de mult. Fără supărare, eu te ador, dar se vede că ea nu are aceeași părere despre tine. Alex a fost singura figură paternă pe care a avut-o vreodată. El o ducea în fiecare dimineață la școală, îi împletea părul, ba chiar a mers cu ea la activitățile organizate de profesori de ziua tatălui. Nu voia ca sora lui mai mică să fie singura care mergea singură. Deci, cred că Darla este geloasă pe tine. Probabil crede că Alex se va îndrăgosti atât de tare de tine încât va uita de ea. Și ar fi de două ori mai dureros pentru ea. Căci nu i-ai lua doar fratele, ci și tatăl.

– Dar nu aș face asta niciodată, m-am revoltat. Îmi cunosc locul. Alex nu va ține niciodată la mine la fel de mult pe cât ține la sora lui. Și nu mă deranjează asta câtuși de puțin.

– Eu știu. Însă Darla, nu.

Oare chiar asta gândea Darla despre mine? Mă vedea ca pe o amenințare la adresa relației dintre ea și fratele său? Era o prostie. Între mine și Alex nu ar fi putut fi nimic mai mult decât o relație bazată pe angajament față de bunicii noștri. Cu atât mai mult, nu aș fi putut să îi iau vreodată locul în inima lui. Și mi se părea complet firesc. Ea era sora lui. Iar eu, doar o străină cu care s-a pricopsit împotriva voinței sale. Eu și Darla nu eram pe picior de egalitate aici.

– Iar cu mine... Alex m-a ajutat mai mult decât știe. La școală eram hărțuit de un grup de băieți. Se luau de mine fără motiv. Eu eram slab și nu puteam să mă apăr. Însă totul s-a schimbat atunci când Alex a venit într-o zi la școala mea și mi-a luat apărarea în fața celorlalți băieți. Atunci mi-a spus că, dacă cineva se ia de mine, este acceptabil ca și eu să îl lovesc înapoi. Ba chiar m-a învățat cum să dau pumni. Mi-a spus să nu accept niciodată un astfel de comportament din partea nimănui.

– Wow, a fost tot ce am putut spune.

– Da, m-a aprobat Connor. Wow.

– Mi-am imaginat că domnul Alex a avut grijă de voi, însă nu m-am gândit că a făcut sacrificii chiar atât de mari. Și-a luat rolul de frate mai mare foarte în serios.

– Știu. Tocmai de aceea m-ai surprins atunci când ai spus că vrei să faci ceva drăguț pentru el. Am fost mereu obișnuit să îl văd pe el oferind, niciodată primind ceva. Cu atât mai mult, această idee vine de la cineva pentru care Alex nu a făcut nimic niciodată.

– Cum adică nu? Domnul Alex a făcut pentru mine ceva ce nimeni altcineva nu ar fi putut face. Căsătorindu-se cu mine, m-a ajutat să îi îndeplinesc dorința bunicii mele. Era singura persoană care mă putea ajuta cu asta. Și a făcut-o. Îi sunt enorm de recunoscătoare pentru asta. Deci, chiar pentru asta, merită să fac ceva drăguț pentru el.

– Atunci, Connor și-a plesnit palmele pe coapse, haide să ne gândim la ceva drăguț ce ai putea face pentru fratele meu.

Connor a început să se plimbe în cercuri prin cameră.

– Îi place să citească? l-am întrebat.

– Nu are timp de asta.

– Îi place vreun sport?

– Nu.

– Care este culoarea lui preferată?

– Nu are o culoare preferată.

– Îi place să călătorească?

– I se pare obositor să te plimbi.

M-am lăsat pe spate în patul lui.

– Va fi mai greu decât mă așteptam. Ce aș putea face pentru el dacă nu îi place nimic?

Atunci mi-am amintit. Atunci când Connor a cântat prima dată pentru Alex și Brandon, cel dintâi bătea ritmul unei melodii cu talpa pe podea. Nu îmi aminteam cu exactitate ce melodie era, însă știam cu siguranță că era una de la Lewis Capaldi.

M-am ridicat în capul oaselor.

– Ascultă muzică? l-am întrebat pe Connor.

– Este posibil să fi fost într-o zi cu el în mașină și să pornim radioul la o melodie cântată de Lewis Capaldi. A spus atunci când îi plac melodiile lui.

– Asta este, m-am ridicat fericită în picioare. De aceea i-a plăcut și melodia pe care ai cântat-o tu în acea seară. Pentru că era a lui. Am găsit răspunsul. În sfârșit, am descoperit ceva care ne poate ajuta să facem ceva pentru el.

– Și? La ce te gândești?

– Oare să îi cumpăr un album? Sau să îi fac rost de un autograf? Deși a doua variantă ar fi mai dificil de pus în practică.

– De ce nu cumperi bilete la concertul lui?

– Concert? Are concerte în viitorul apropiat? am întrebat.

– Ce vrei să spui? Are concert chiar în seara asta, pe stadionul din centru.

– Oh, nu. Ar fi o idee perfectă, însă cum aș putea face rost de bilete atât de repede? Probabil că toate s-au vândut deja.

– Știu o singură persoană care ne poate ajuta cu asta, a zâmbit el cu subînțeles.

Astfel, Connor l-a sunat pe Brandon. O jumătate de oră mai târziu, fratele lui mai mare reușise să facă rost de două bilete VIP la concert, după ce oferise unei persoane un milion de dolari pentru ele. Îi eram recunoscătoare. Datorită lui, fratele său putea avea parte de o seară lipsită de griji, la concertul unui artist care îi plăcea. Suna foarte bine, din punctul meu de vedere. Speram doar ca și Alex să fie de aceeași părere.

Am încercat să îi sun pentru a-i propune să ne întâlnim, dar nu a răspuns. Am mai încercat încă o dată, doar ca, de data aceasta, să îmi închidă. Oare îl supărasem cu ceva? Era imposibil. Plecase cu o stare bună la secție. Am ales să îi las un mesaj în care îi dădeam o adresă aflată în apropierea stadionului pe care urma să aibă loc concertul.

După ce m-am îmbrăcat cu o salopetă lungă din denim, pe care am accesorizat-o cu o pereche de sandale cu toc și o pereche de ochelari de soare lăsați pe vârful capului pentru a-mi fixa părul, am rugat șoferul să mă ducă la locul une aveam să mă întâlnesc cu Alex. Încă nu îmi răspunsese la mesaje sau la apeluri, dar eram convinsă că avea să vină. Era mereu punctual.

Ajunsă la locul întâlnirii, am așteptat.

Și am așteptat.

Și am tot așteptat.

Concertul deja începuse iar muzica se auzea până în locul unde mă aflam eu. Dar Alex nu venise încă. Începusem să îmi fac griji. Poate că a pățit ceva. Nu voiam să îi sun din nou pentru a nu-l deranja. Dar trecuse deja o oră de la ora pe care o stabilisem ca să ne întâlnim iar el încă nu apăruse.

Nici de data aceasta, Alex nu a răspuns. Ajunsesem la concluzia că aș fi așteptat degeaba acolo, pentru că nu avea să mai vină. Am mers înapoi la mașină, m-am urcat în acesta și am rugat șoferul să ne întoarcem acasă. Mă simțeam ca o fraieră. Încercasem să fac ceva drăguț pentru el, iar el nu aprecia deloc. Am intrat în casă și am aruncat biletele direct la coșul de gunoi. Nu aveam nevoie de amintirea lor. Am urcat scările până în camera mea. Probabil auzindu-mi pașii, Connor a ieșit pe hol.

– Ce s-a întâmplat? m-a întrebat el.

– Fratele tău nu a venit, am ridicat din umeri.

Am mers direct în camera mea, deoarece simțeam că urma să plâng și nu voiam ca el să mă vadă așa. M-am așezat la măsuța de toaletă și am început să îmi șterg machiajul. Ochii mă înțepau și câteva lacrimi îmi cădeau din ei fără să le pot opri. Oare ce fusese în capul meu? Era clar că Alex nu ar fi vrut să meargă undeva cu mine? Pentru el, căsătoria noastră era doar un aranjament și atât. Inițial, și pentru mine fusese tot doar atât. Dar speram că am putea fi măcar prieteni, dacă nu mai mult. Dar acum îmi devenise clar faptul că Alex nu voia nici măcar asta. Nu avea sens să mai încerc pe viitor să fac nimic drăguț pentru el. Oricum nu i-ar fi păsat.