Angel

Mi-am privit machiajul în oglindă. Ținând cont că nu mă machiam prea des, chiar îmi ieșise bine. Atunci când Connor mi-a spus că participă la un alt concert chiar mai mare decât primul, nici măcar nu a fost nevoie să mă invite. Am anunțat direct că voi veni. Iar astăzi era seara cea mare. Brandon era, ca de obicei, ocupat la birou și stătea peste program. Darla, în schimb, continua să nu îl susțină pe fratele ei geamăn în pasiunea sa pentru muzică. Pentru a doua oară, eram singura care avea să îl însoțească pe Connor la un eveniment.

– Ești gata?

Connor a intrat în camera mea. Era îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămașă neagră sub acesta iar părul negru și-l dăduse pe spate, fixat cu gel. Era foarte chipeș. Avea să întoarcă multe capete în următoarele ore.

– Da, am spus. Deși, acum că te văd, cred că ar trebui să îmi schimb hainele. Simt că nu sunt suficient de elegantă.

– Exclus. Arăți minunat, a spus el. Ce noroc că Alex nu este acasă. Ar fi fost gelos dacă ar fi văzut că soția lui iese din casă arătând așa.

Purtam o rochie albă cu volane și o pereche de sandale cu toc. Din fericire, încă era suficient de cald pentru a putea ieși astfel fără a-mi fi frig. Mi-am luat geanta și am mers alături de Connor la mașină. Acesta s-a urcat la volan iar eu în scaunul din dreapta.

– Ai emoții? l-am întrebat.

– Nu, a răspuns. Mi-ar fi plăcut doar ca și frații mei să fie prezenți.

– Domnul Alex ar trebui să se întoarcă în noaptea aceasta din misiune. Poate ai noroc și, dacă ajunge mai devreme, va veni totuși să te vadă.

– Mă îndoiesc, a spus el. Și de ce îi spui „domnul Alex"?

Am stat puțin pe gânduri. Atunci când l-am văzut prima dată, a fost în calitate de polițist. Nu știam încotro avea să ne ducă destinul. Era normal să îi vorbesc formal. Iar de atunci a devenit o obișnuință. Dar și el îmi spune mie „domnișoară Angel", așa că este normal pentru noi să ne vorbim astfel.

– Pare... corect.

– Ei bine, este doar ciudat. Sunteți căsătoriți, a punctat Connor.

Avea dreptate. Dar simțeam că așa îi arătam respect. Și îl respectam pentru faptul că fusese de acord cu această căsătorie. Nu oricine și-ar fi sacrificat viața doar ca să îndeplinească dorința bunicului său mort. Datorită lui, care a fost de acord cu această căsătorie, am putut și eu să îi ofer bunicii mele același lucru. Și îi sunt recunoscătoare pentru asta. De aceea vreau să îi ofer respectul pe care îl merită.

Am ajuns la localul unde avea să se țină concertul. De data aceasta, erau mai puține persoane care cântau. Și, dacă îmi aduceam bine aminte, aceștia erau cei care au primit cele mai multe aplauze din partea publicului. Cu alte cuvinte, cei mai buni. Eram foarte mândră de Connor. Nu am putut să nu mă gândesc cât de mândri ar fi fost părinții lui dacă l-ar fi văzut cântând pe o scenă atât de mare cum era aceasta. Ne aflam la unul dintre cele mai mari locale din oraș. Iar Connor cânta pe aceeași scenă unde au cântat artiști internaționali. Eram convinsă că părinții lui l-ar fi susținut de la început cu această pasiune și nu s-ar fi simțit vreodată insuficient doar pentru că nu a ales o meserie cu care frații lui să fie de acord.

Connor m-a condus la o masă din față pe care o rezervase special pentru mine, apoi a mers în culise. Spectacolul începuse iar cei dinaintea lui au fost foarte buni. În local era o atmosferă magică. Oamenii cântau și dansau odată cu cei de pe scenă, lucru care le dădea acestora încreder, fapt ce se vedea în modul în care își desfășurau activitatea. Degajați și fericiți.

Ultimul dintre ei a fost Connor. Cântecele lui au reușit să ne facă pe unii dintre noi să vărsăm câteva lacrimi. Ultima melodie nu o mai auzisem niciodată, fapt ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva este compusă chiar de el. Atunci când și-a terminat numărul, Connor s-a ridicat în picioare iar oamenii din sală i-au oferit cele mai multe aplauze din acea seară. De parcă nu mă bucuram deja destul pentru el, zâmbetul său sincer și emoționat m-a făcut și mai fericită. Merita din plin toată admirația venită din partea celor din sală.

După ce a coborât de pe scenă, Connor a venit direct la mine și l-am strâns în brațe.

– Felicitări, i-am spus. Te-ai descurcat de minune.

– Chiar crezi asta? m-a întrebat rușinat.

– Bineînțeles. Și nu doar eu. Toți oamenii de aici te adoră.

În cele din urmă, după ce i-a felicitat pe ceilalți, profesoara lui Connor a venit la el. Am preferat să rămân pe scaunul meu dar cei doi erau la doar câțiva pași de masă și puteam auzi foarte bine ce vorbeau, cu toate că nu voiam să le dau de înțeles asta.

– Ești cel mai talentat elev al meu, i-a spus femeia.

Obrajii lui Connor erau roșii și era vizibil emoționat. Și-a băgat mâinile în buzunarele pantalonilor și a spus:

– Mulțumesc.

Își mușca buza de jos. Voia să mai spună ceva. Îl priveam atentă, dorindu-mi să aibă mai mult curaj.

– Mă întrebam... poate, am putea lua cina împreună în această seară?

Femeia râdea și nu puteam să nu mă întreb ce i se părea atât de amuzant. Băiatul tocmai o invitase la o întâlnire. Nu era nimic amuzant îna sta. Poate doar dacă avea de gând să îl refuze. Speram, totuși, să nu se întâmple asta.

Un bărbat care s-a apropiat de cei doi m-a deconcentrat. Era înalt, chel și musculos. Bluza mulată parcă stătea să se rupă pe bicepșii săi. S-a oprit la doar câțiva centrimetri de Connor, fapt care m-a îngrijorat. Ținea spatele drept și nu avea deloc o privire fericită. Oare cu ce îl supărase cumnatul meu?

– S-a întâmplat ceva? l-a întrebat băiatul.

– Absolut nimic, a răspuns uriașul. Cu excepția faptului că vrei să iei cina cu soția mea.

Înainte să pot realiza ce se întâmplă, pumnul bărbatului a făcut contact cu falca lui Connor. M-am ridicat grăbită de pe scaun și am mers la el pentru a mă asigura că este bine. Nu căzuse, ci doar se dezechilibrase puțin, ceea ce era bine. Însemna că lovitura nu fusese suficient de puternică.

– Ești bine? l-am întrebat.

Falca lui era roșie și presimțeam că avea să se umfle exact ca mâna mea. Mă gândeam să le cer celor de la bar niște gheață iar apoi să mergem acasă. Însă Connor avea alte planuri. A făcut câțiva pași mărunți spre bărbat și, chiar când a ajuns în fața lui, a profitat de faptul că era mai scund decât acesta și și-a împins puternic fruntea în gura lui. Eu și bărbatul ne-am dus mâna la gură în același timp. Eu din cauza șocului, el pentru că avea buza spartă.

Bărbatul era vizibil nervos și s-a năpustit asupra lui Connor cu mai mult decât un singur pumn. Din acel moment, lucrurile au degenerat în cel mai oribil mod cu putință.

O oră mai târziu, el și Connor erau închiși într-o celulă la secția de poliție la care lucra Alex. Singurul lucru pe care îl făceam era să mă rog ca el să întârzie în misiune doar ca să nu ne găsească aici. Telefonul lui Connor a sunat din rucsacul acestuia și, pentru că lucrurile sale rămăseseră la mine după ce a fost închis, am răspuns eu.

Brandon.

– Frate, am nevoie să mă ajuți cu ceva.

– Din păcate Connor este puțin... ocupat, am spus. Pot face eu ceva pentru tine?

– Angel? De ce ai telefonul lui Connor? a întrebat confuz.

Am oftat.

– Este o poveste lungă.

– Ei bine, poți veni să mă iei cu mașina de la birou? Am o problemă și nu pot pleca singur.

M-am uitat împrejur. Connor cu siguranță nu avea să părăsească celula prea curând iar eu dădusem deja declarația în calitate de martor. Nu s-ar fi supărat nimeni dacă dispăream pentru o oră.

– În regulă. Vin chiar acum.

Am ieșit din secție și m-am urcat în mașina lui Connor, pe care am condus-o pâna la firma lui Brandon. I-am dat mesaj pentru a-l anunța că am ajuns iar acesta a ieșit din clădire ținând o servietă la spate. Era ciudat. Nu l-am văzut niciodată folosit serviete. Cred că îmi aminteam chiar o discuție în care a menționat că le considera demodate.

Atunci când a deschis portiera și s-a urcat în mașină, însă, mi-am dat seama ce anume l-a făcut să se poarte atât de ciudat. Pantalonii săi aveau o ruptură vizibilă în zona dorsală. Prin aceasta i se vedeau boxerii care, din fericire, aveau o nuanță simplă de negru. Dar tot era o problemă gravă.

Brandon nu spunea nimic. Privea drept în față prin parbriz și încerca să își mențină o atitudine respectabilă. Dar era cam greu după ce îi văzusem boxerii. Într-un final, a vorbit.

– M-am aplecat ca să ridic niște foi care mi-au căzut de pe birou și s-a întâmplat asta. Am așteptat ca toți angajații să plece ca să pot pleca și eu. Aveam nevoie ca cineva să mă ia cu mașina, pentru că mi-am dus mașina la reparat și am plecat cu un taxi de dimineață. Dar nu puteam face asta acum. Aș fi fost văzut de alții.

După ce am auzit explicația lui, nu am mai putut să mă abțin și am izbucnit într-o criză zgomotoasă de râs. Brandon nu schița în continuare nicio expresie.

– Îți dau un milion de dolari dacă te prefaci că nimic din toate astea nu s-au întâmplat.

Tonul lui complet monoton și plictisit făcea totul chiar mai amuzant decât era deja.

– Ar trebui să verificăm dacă Connor are vreun hanorac pe aici, am spus. Ai putea să îl legi în jurul taliei.

– Sau am putea merge direct acasă, unde nu va fi nevoie să port nimic pentru a ascunde asta.

Mi-am mușcat buza de jos.

– Legat de asta... Trebuie să mergem la secție.

– La secție? a repetat el. Ce s-a întâmplat?

– Connor a avut un eveniment nefericit în această seară, a fost tot ce am spus.

Am condus până la secția unde era închis. Din păcate, nu am reușit să găsim nimic prin mașina lui Connor care l-ar fi putut ajuta pe Brandon cu problema lui, însă acesta și-a dat jos sacoul și l-a legat pe acesta în jurul taliei.

Intrând în clădire, ne-am așezat pe două scaune de pe hol, așteptând să vedem dacă îl putem lua acasă în aceeași seară pe fratele lui mai mic. Priveam pe fereastră. Afară era deja întuneric beznă însă am putut distinge o mașină destul de familiară oprind în parcare. Apoi am văzut o siluetă la fel de cunoscută coborând din ea și îndreptându-se spre intrare.

– Oh, nu.

– Ce este? a spus Brandon.

Însă nu am mai apucat să îi spun nimic pentru că pe holul secției a intrat nimenialtul decât Alex. Acesta ne-a văzut aproape imediat și a venit direct la noi.

– Ce căutați aici? ne-a întrebat.

M-am uitat la Brandon, sperând că va veni el cu o explicație. Nu voiam să fiu eu cea care îi dădea vestea proastă lui Alex. Deja făcusem destule lucruri care să îl supere. Nu mai voiam să afle de la mine și că fratele lui fusese închis.

– Connor s-a bătut cu cineva iar acum este într-o celulă, a spus Brandon scurt.

Nici măcar în această situație, niciunul dintre ei nu schița nicio emoție. Cum puteau acești oameni să fie atât de inexpresivi? Mai ales în fața unei asemenea vești.

– Rezolv eu, a spus Alex.

Și chiar a rezolvat. Jumătate de oră mai târziu, s-a întors pe hol alături de Connor. Acesta arăta mai jalnic decât îmi aminteam. Unul dintre ochi începuse să i se învinețească și părea că avea să se umfle zilele următoare.

– Haideți să mergem acasă, a spus Alex. Aveți multe explicații de dat.

Atunci când Brandon s-a ridicat de pe scaun, și-a fixat mai bine sacoul în jurul pelvisului înainte de a ne urma.

– Tu de ce porți sacoul acela așa? l-a întrebat Alex.

– Fără motiv, a spus Brandon.

Dar eram sigură că felul în care mi-am acoperit gura cu mâna pentru a nu se observa că râdeam i-a dat de bănuit lui Alex. Eu și Alex ne-am urcat în mașina lui, iar Brandon și Connor în mașina celui din urmă.

– Să mă pregătesc emoțional pentru informațiile ce urmează să le primesc atunci când vom ajunge acasă? m-a întrebat Alex.

– Puțin, am răspuns. Dar, dacă îmi permiți, te rog să nu fi prea dur cu Connor. A avut parte de o seară lungă. Și de o dezamăgire în dragoste.

– De aceea s-a bătut cu bărbatul ăla de două ori mai mare decât el? Pentru o femeie?

Alex și-a dat ochii peste cap și a continuat să conducă. De îndată ce am intrat pe strada pe care se afla casă, am observat multe mașini parcate lângă trotuar. Mi s-a părut ciudat, deoarece toți oamenii care locuiau în acest cartier își țineau mașinile în propriile garaje sau curți. Și mi se părea și mai anormal ca atâția străini să vină aici fără motiv. Dar, pe măsură ce ne apropiam de casă, am primit răspunsuri la toate întrebările. Muzică de petrecere se auzea din ce în ce mai tare, până când devenise aproape imposibil de suportat. Și venea din casa noastră.

Atunci când Alex a deschis ușa de la intrare, nu am fost deloc surprinși să vedem zeci, poate chiar sute de oameni în toată casa. Dansau, beau și unii dintre ei chiar făceau niște chestii indecente pe canapeaua din living. Era cazul să vorbesc cu o firmă de curățenie.

Connor, Brandon și cu mine am rămas lângă ușa de la intrare, în timp ce Alex și-a făcut loc printre oameni. Acesta a ajuns la boxa din care răsuna muzica și a scos-o din priză. În acel moment, s-a făcut liniște. Singura persoană care nu era conștientă de ce se întâmplase era... Darla.

Aceasta era urcată pe masa din living și dansa lasciv, îmbrăcată doar cu o fustă extrem de scurtă și un sutien.

– Cine a oprit muzica? a spus ea într-un final, supărată.

Era beată. Foarte beată. Dar parcă tot alcoolul din sânge i s-a evaporat atunci când l-a văzut pe Alex mustrând-o din priviri.

– Toată lumea acasă, a strigat Alex. Acum.

Darla a coborât de pe masă și a pus un tricou pe ea cât timp ceilalți au plecat. De parcă lucrurile nu puteau deveni mai rele de atât, sacoul lui Brandon a căzut, dezvăluind crăpătura pe care acesta o avea în spatele pantalonilor.

– Hei, uitați-vă acolo, s-a auzit vocea unui băiat. Bărbatul acela are pantalonii rupți.

Înainte să se poată acoperi, am auzit sunetul făcut de un telefon în momentul în care faci o poză. Degeaba încerca Brandon să se ascundă acum. Cineva deja imortalizase momentul.

– Îl omor, a mormăit cumnatul meu.

Casa rămăsese goală dar podeaua era plină de pahare folosite, sticle de alcool goale și chiar ambalaje de prezervative. Nu voiam să mă gândesc unde aveam să găsesc conținutul lor. Mi-am pus mâna la gură, încercând să opresc senzația de greață.

– Toată lumea pe canapea, a strigat Alex.