Alex

Era trecut de miezul nopții. Connor și Angel nu erau acasă și niciunul dintre ei nu răspundea la telefon. Habar nu aveam unde ar fi putut fi, așa că am decis să aștept în living. Și bine am făcut, căci aceștia au intrat împreună pe ușa de la intrare. M-am ridicat de pe canapea, mi-am îndreptat spatele și i-am privit pe aceștia oprindu-se pe loc în fața mea. Connor avea o expresie plictisită, în timp ce Angel părea întristată. Ce se întâmplase cu amândoi? Niciunul nu părea în apele lui.

– Îmi puteți spune unde anume ați fost amândoi până la ora...?

Connor a trecut pe lângă mine în timp ce vorbeam, fără să îmi spună nimic, și a urcat scările. În scurt timp, am auzit ușa de la camera lui trântindu-se. M-am întors spre Angel.

– Ce a pățit băiatul acesta?

– A avut loc spectacolul său, mi-a spus.

Îmi aminteam vag momentul în care Connor ne spusese că va cânta pentru prima dată pe o scenă.

– Și? De ce este supărat? Nu a cântat bine? am spus ironic.

– Este supărat pentru că nu ați fost acolo, a spus ea calm.

Angel și-a scos din geantă telefonul și mi l-a întins, pornind o filmare în care apărea fratele meu. Acesta cânta pe o scenă de dimensiuni reduse, în fața unui public nu foarte mare. Dar, dacă era să fiu sincer, nu suna rău. La sfârșit, oamenii din sală l-au aplaudat. Cel mai tare pe înregistrare se auzea vocea lui Angel, care îl încuraja. Fata aceasta venise la noi în casă de câteva zile și deja era o soră mai bună decât mine pentru propriul meu frate.

I-am înapoiat telefonul.

– Domnule Alex, îmi permiteți o observație?

I-am făcut semn să continue și a ridicat capul pentru a face contact vizual cu mine.

– Connor este foarte pasionat de muzică. Atunci când cântă la chitară, devine o altă persoană. Fața îi radiază de fericire. Și s-ar bucura foarte tare dacă și voi, frații lui, l-ați susține. Știu că poate nu este cariera pe care ați fi vrut-o pentru el. Dar în această casă se află deja un milionar și un polițist care salvează vieți. Chiar nu este loc și pentru un artist?

Angel s-a îndepărtat de mine până când a ieșit din raza mea vizuală. Eu rămăsesem neclintit, gândindu-mă la cuvintele ei. Mereu am avut așteptări mari de la frații mei. Eu urmasem deja cariera tatei, din motive personale. Am fost foarte mândru de Brandon atunci când mi-a spus că vrea să își deschidă o afacere, mai ales când aceasta începuse să îi aducă un venit satisfăcător. Connor era cel de-al treilea bărbat al familiei și îmi închipuisem mereu că va avea o meserie la fel de onorabilă ca ale noastre. Speram să devină medic, militar sau poate chiar pilot de avion. Niciodată nu mă gândisem că fratele meu mai mic putea deveni chitarist.

Dar, cu cât mă gândeam mai mult la asta, începeam să realizez că poate nu era un lucru chiar atât de rău. Orice cale și-ar fi ales în viață, asta nu schimba cu nimic faptul că tot fratele meu era. Iar iubirea pe care i-o purtam cu toții nu s-ar fi diminuat doar pentru că el nu ne-a îndeplinit așteptările.

De jos, am putut vedea cum Angel a intrat în camera lui Connor. Eram sigur că a mers la el pentru a încerca să îl înveselească. Însă știam că nimic din ce i-ar spune nu ar avea efect asupra lui. Un singur lucru ar fi putut să îi schimbe starea fratelui meu. Așa că am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac cu mult timp în urmă.

Am bătut la ușa camerei lui Brandon, apoi am intrat. Acesta stătea la biroul său, în fața laptopului, dar atenția îi era focusată asupra telefonului său. Degetele i se mișcau rapid pe ecranul acestuia iar fratele meu, la naiba, zâmbea. Nu vedeam asta prea des la el, așa cum nici pentru mine nu era ceva obișnuit. Mereu am avut probleme în a ne arăta emoțiile. Iar faptul că îl vedeam zâmbind era ceva miraculos. Atunci când a devenit conștient de prezența mea, Brandon și-a închis telefonul și l-a lăsat pe birou.

– S-a întâmplat ceva? m-a întrebat.

Nici măcar nu m-am sinchisit să îmi ascund privirea suspicioasă. Fratele meu îmi ascundea ceva dar nu era momentul pentru un interogatoriu. Aveam altceva de rezolvat în acel moment.

– Te aștept jos cât de repede se poate, i-am spus.

– De ce? m-a întrebat.

Am oftat.

– Să ascultăm muzică.

Expresia confuză de pe fața lui m-a amuzat și am ieșit din cameră fără a-i da mai multe explicații. Când treceam pe lângă camera lui Connor pentru a coborî la parter, Angel a ieșit din ea. Fata a ridicat dezamăgită din umeri.

– Îmi poți face o favoare? În zece minute, spune-i lui Connor că trebuie să vină jos.

– Desigur, a spus ea încet.

Din camera Darlei nu se auzea niciun zgomot, deci am presupus că dormea deja, motiv pentru care nu am deranjat-o.

Exact zece minute mai târziu, eu și Brandon l-am văzut pe Connor coborând scările. Acesta a fost surprins să ne vadă pe amândoi stând pe câte un scaun, în timp ce un altul era gol în fața noastră.

– De ce m-ați chemat?

Tonul lui era unul trist. Și, pe bună dreptate. Aș fi fost la fel de furios dacă familia mea nu mi-ar fi susținut cea mai mare pasiune. Dar era momentul ca asta să se schimbe pentru Connor.

Înainte să îi pot răspunde, Angel a coborât în urma sa, ținând în brațe chitara lui. După ce i-a înmânat-o, a urcat înapoi scările.

– Eu și Brandon ne-am gândit că, dacă nu ești prea obosit după spectacolul pe care l-ai avut, ai putea să ne cânți și nouă ceva.

Privirea lui Connor se muta de la mine la Brandon și ne privea pe amândoi atât cu dezgust, cât și cu uimire.

– Voi doi vreți să vă cânt? a repetat. Credeam că urâți fapul că îmi place muzica.

– Ei bine, ne-am gândit că nu te-am auzit niciodată cântând cu adevărat. Și am vrea ca acel moment să fie acum.

– Dar niciodată nu ați...

– Cânți sau nu? am spus enervat.

Connor s-a așezat pe scaunul din fața noastră și și-a fixat chitara pe unul dintre genunchi. Mi-a luat treizeci de secunde să mă uit spre Brandon cu o expresie care însemna „băiatul acesta chiar are talent".

L-am ascultat cântând piesă după piesă și nu puteam decât să mă învinovățesc pentru faptul că nu i-am dat o șansă mai devreme. Degetele lui se mișcau atâta pasiune încât mi-am dat seama că nimic din ce am fi spus noi vreodată nu l-ar fi dat înapoi. Fratele nostru era născut pentru asta. Și îmi părea rău că aflam asta abia acum. Dar niciodată nu este prea târziu pentru nimic. Dacă fratele meu voia să fie chitarist, atunci aveam să îi contruiesc propriul lui studio de înregistrări dacă era nevoie. Nimic nu era mai important pentru mine decât fericirea lui.

Am privit în sus fără să vreau și am zărit-o pe Angel. Aceasta stătea lângă balustradă și privea spectacolul de jos cu un zâmbet larg pe față. Am făcut contact vizual, moment în care, fără să mă gândesc, i-am făcut cu ochiul. Era modul meu de a-i mulțumi. Dacă nu ar fi fost ea, probabil că nu aș fi văzut niciodată cu ochii mei cât de talentat este și cât de mult iubește ceea ce face.

Gestul meu a făcut-o pe Angel să înghită în sec. Puteam vedea de jos că obrajii ei erau vizibil mai roșii. Fata a făcut câțiva pași în spate, apoi am auzit ușa de la camera ei închizându-se. Reacția sa mi-a făcut colțurile gurii să se ridice involuntar. Era ceva atât de pur la ea, de inocent, de fragil. Angel era mereu acolo, gata să ajute pe oricine avea nevoie. Iar zâmbetul ei era molipsitor. Îmi rămăsese întipărit pe retină. Era frumoasă în general, avea trăsături delicate pe care orice femeie ar fi fost invidioasă, însă zâmbetul o făcea chiar mai frumoasă de atât. Iar părul său blond, lung până la șolduri, mă făcea să mă gândesc cum ar fi fost dacă mi-aș fi trecut ușor mâna prin el apoi aș trage...

Nu.

Am clipit rapid pentru a-mi alunga aceste gânduri. Era greșit. Era cu doisprezece ani mai mică decât mine. Căsătoria noastră fusese aranjată. Iar ea nu simțea nimic pentru mine.

Mai mult decât atât, să fii îndrăgostit înseamnă să iubești. Iar iubirea este o slăbiciune. Nu este decât o boală care te face să nu mai gândești rațional. Și care, inevitabil, se încheie cu suferință atunci când pierzi persoana de lângă tine. Am pierdut deja trei dintre persoanele pe care le iubeam cel mai mult pe lume, părinții și bunicul. Nu m-am lăsat să iubesc niciodată o femeie, tocmai pentru a nu risca să simt din nou ce am simțit atunci când ei au ieșit din viața mea. Și nu voiam să stric totul acum.