Mersul în transportul public e de-a dreptul obositor, iar căldura, înghesuiala și bucheţelul de mirosuri nu tocmai decent mai adună câteva puncte în defavoarea stării ei de bine.

        Mai are câteva minute de parcurs pâna ajunge acolo unde este bătaia de joc a tuturor datorită stilului ei.

        Valeria este o fată de statură medie, şatenă, cu ochii ciocolatii și... trişti.
Da, trişti pentru că fiecare reuşită a ei devine un motiv de tachinare din partea colegilor.

        Văzîndu-se coborâtă din autobuz, Valeria a traversat în grabă strada, întreptându-se spre uşile mari ale școlii, în spatele căcora se aflau o ceata de aroganți, înfumuraţi și nu în ultimul rând, persoane care obişnuiau să nu se prea folosească de ceea ce se numește "creier".

        Închizând cu atenție uşa în urma sa, a simțit privirea iscoditoare a celor sus numiți, dar asta nu conta, azi era o zi deosebită pentru ea și nu avea de gând să se lase intimidată chiar de ziua ei de naștere!

        A păşit încrezută în sala de clasă unde avea să petreacă următoarele două ore și mare îi fu mirarea cănd îşi găsi colegii cu un buchet mare de crizanteme și, fiecare având în mână câte un bilețel care conținea o urare pentru ea.

        Într-adevăr aceasta a fost o zi deosebită.

        Orele au trecut aproape neobservate. Nimeni nu s-a luat de ea și nu a făcut nicio glumă la adresa ei. Toată lumea i-a zâmbit și, simpla urare de "la mulți ani" ce venea aproape de la toți elevii ce îi întâlnea pe holurile școlii, au dus-o pe Valeria mai aproape de Rai.

        Acasă o așteaptau părinții cu masa de sărbătoare pregătită, deşi ea nu intenţiona să dea o petrecere.

        Eliza și Emil au reușit să îi facă fiicei lor mai mici o surpriză. I-au invitat pe matuşa Adelina, unchiul Răzvan şi băiatul lor, Sorin, care era și cel mai apropiat verișor al Valeriei.

        Fata ar fi fost extrem de fericită dacă surorile ei mai mari ar fi fost aici, dar ele sunt mult prea departe şi vin doar la sărbătorile de iarnă.

        După ce a primit daruri şi urale, s-au delectat din bucatele pe care Eliza le-a pregătit cu atâta dăruire.

        Timpul s-a scurs şi a sosit mult așteptatul moment când a fost adusă torta deosebit ornată cu petale dulci de crizanteme și lumânarea specială în formă de numărul 14, cu flacăra roz pâlpâind...

        Îndemnată să îşi pună o dorinţă și, în speranța realizării ei, să sufle cu putere flacăra încă arzând, Valeria şi-a început şirul gândurilor ei, căci dacă ar fi după ea, ar avea cel puțin 14 dorințe:

   <<<Aș vrea ca toate zilele de acum în colo să fie cel puțin așa ca aceasta. Aş vrea să am prieteni, să am cu cine comunica, sa am cu cine îmi organiza petrecerile, să am cu cine îmi împărtăși gândurile, temerile, să am cui povesti visele mele, să... >>>

        Gândul îi fu întrerupt în clipa când Sorin i-a sugerat că în curând lumânarea va topi tortul şi va pierde ocazia de izbândă a dorinței uriașe ce o are în gând de atât timp! Atunci sărbătorita a suflat în flacăra roză ce licărea în fața ei luminându-i chipul îngândurat. Realizând că s-a lăsat purtată de automatism și că nu a reușit să își vocalizeze pentru ea dorința potrivită, a căzut din nou în abisul gândurilor ei învinuindu-se ca nu este capabilă măcar să își pună o dorinţă...