Mă uit la ceasul de la mână ,este abia 05:30 ,dau drumul aparatului de cafea . Moșul vrea să mă reîntorc și să îi i-au locul la firma lui.
        Dar cu o nesuferită pe cap ,habar n-am dacă voi putea să mă duc .
– De ce te-ai trezit așa de dimineață?aud vocea enervantă a Angelei.
– Nu am mai putut să dorm ,îmi dau subtil ochii peste cap .
Îmi vine să o strâng de gât,dar mă abțin.
– Te-ai mai gândit la ce ți-a spus tatăl tău ?doamne ce mă irită vocea ei pițigăiată .
– Da ,îmi i-au cana de cafea și mă așez la masă.
– Ce-ai decis ? Angela se așază pe scaunul din fața mea.
– Mă duc ,sorb o gură de cafea.
– Cum adică te duci ?mă privește ucigător . Vrei să zici că eu voi rămâne aici ?
– Exact ,vei rămâne aici ,zâmbesc în colțul guri,vreau să scap de tine ,adaug pentru mine.
– Ai spus ceva ? se încruntă la mine.
– Nu !
A dracu femeie ce urechi are ,de vulpe ,aude tot.
Nu am suportat-o și nici nu voi putea vreodată să o suport pe asta .
Este fix genul de femeie pe care îl urăsc ,pițipoancă figurantă care cheltuie bani pe orice .
Bunicul mi-a băgat-o pe idioata asta pe gât că e nepoata unui prieten de al lui și mereu au vrut să se înrudească ,au încercat cu tata și mama Angelei doar că tata s-a căsătorit cu mama așa că bătrâni ăia au zis că vor încerca cu nepoții lor .
N-am avut de ales ,bătrânul a zis că mă dezmoștenește dacă nu fac ,ca el.
– Azi am multă treabă ,nu mă aștepta ,îmi aranjez cravata .
Mereu prefer să plec la firmă înainte să se trezească idioata asta .
– Iar ?nervozitatea o simt în vocea ei.
– Din nou ,încerc să îmi păstrez calmul ,alți mai trebuie să și muncească .
– Insinuezi că ...
Ies pe ușa bucătăriei ,cu pași mari ies din casă . Cu cea mai mare viteză mă duc spre mașină. Șoferul dă să coboare ca să îmi deschidă portiera dar îi fac semn că nu ,deschid portiera,urc repede pe bancheta din spate ,închid portiera .
– Cu viteză, rotesc când o văd pe nesuferită că iese după mine .
Șoferul aprobă din cap ,pleacă cu viteză de pe loc .
Nu m-ai suport să stau în preajma ei niciun minut , aș strânge-o de gât . Încă sunt prea tânăr pentru a ajunge în pușcărie .
Dar dacă fac să pară un accident oare o să fiu suspectat?
– Am ajuns ,domnule Shepard,vocea șoferului meu mă scoate din gândurile mele.
– La 19:00 plecăm spre aeroport ,deschid portiera și cobor ,o închid .
Cu pași apăsați intru în firmă,cei cinci angajați mă privesc .
– Bună dimineața ,domnule Shepard,mă salută o roșcată al cărui nume l-am uitat.
– Bună dimineața ,domnișoară ,îmi mijesc ochii citind pe ecusonul ei , Star .
Trec pe lângă ea spre lift ,apăs pe buton ,aștept câteva secunde până liftul coboară ,ușile se deschid ,intru repede ,se închid ,apăs butonul spre etajul 12 care este și ultimul . Proastă alegere să merg cu liftul ,respir greu ,aerul refuză să mi se mai ducă în plămâni .
Aud sunetul ușilor când se deschid,nu știu cum reușesc dar ies imediat din lift . Îmi închid ochii respirând alarmat .
Deschid ochii ,asta îmi trebuie dacă nu am vrut să mă întâlnesc cu alți angajați de la celelalte etaje .
Deschid ușa biroului meu ,intru ,o las un pic deschisă .
Mă așez pe scaun . Fără să bată ,intră asistenta mea personală . Îmi plimb privirea pe trupul ei zvelt ,sâni imenșii ,picioare lungi ,talie îngustă ,iar rochia neagră este scurtă ,ajungându-i cu o palmă sub fund ,tocurile imense nu îi lipsesc din picioare ,părul roșcat închis este prins într-o coadă.
Ții se scoală doar când o vezi .
– Păreți atât de încordat ,domnule Shepard,rosti pe o voce mieroasă.