Vederea familiară a drumului pietruit ne întâmpină pe măsură ce Alexander ne conduce spre casa noastră. Într-un final, mașina oprește așa că sar rapid din ea. Întreg drumul până aici de la spital a fost într-o liniște completă și deplină chiar dacă i-am adresat câteva întrebări primind doar un răspuns formal din partea sa.

          Din fericire, acea tăcere a fost de bun augur pentru mine caci acum urcând scările realizez că planul a fost bine realizat în capul meu. Trăgându-mi valiza după mine îl simt pe Alexander în urma mea de parcă căldura lui m-ar împinge de la spate. O mână caldă atinge valiza mea iar el o trage ușor din mâna mea.

          — Lasă-mă pe mine! îmi spune, ca după o mică ezitare din partea mea să i-o ofer.

          Cu cheia în mână, descui ușa ca mai apoi s-o închid la loc trecând înăuntru acolo unde cățelușa noastră, Pixie, sare direct în brațele mele. Mă aplec ridicând-o și sunt întâmpinată rapid de lătratul ei fericit.

          — Cine e o fetiță bună? mă alint, folosind vocea unui copil.

          Pixie îmi răspunde printr-un lătrat scurt, apoi încearcă să mă lingă pe față. Zgomotul mic provocat de valiză răsună în întreaga casă, făcând ecou.

          — Trebuie să dau un telefon apoi duc valiza sus, bine?  întreabă el în schimb, plasându-mi un mic sărut pe obraz, zburlindu-i blănița lui Pixie apoi păși spre biroul său fără ca măcar să aștepte un răspuns din partea mea. 

          O las pe Pixie jos asigurându-mă că are destulă mâncare și apă, apoi pornesc spre dormitor. Gândurile mele zboară la acel apartament pitoresc pe care l-am avut și cât de primitor era. Desigur că Alexander a cerut cu îndârjire ca eu să locuiesc în casa lui  câteva luni după logondă.

          Îmi scutur capul revenind la realitate și încep să pășesc spre dulap. Îmi aleg o rochie cu flori și mă privesc scurt în oglindă, urmând apoi să-mi aleg restul bijuteriilor și a lenjeriei. Căci atunci când faci ceva, trebuie s-o faci bine și până la capăt, nu?

******

          Rearanjez afurisitul de halat de pe mine având grijă ca fiecare parte din mine să fie acoperită, dar idioata asta de pânză de mătase continuă să mi se împotrivească. Gem de supărare, apoi pășesc în interiorul biroului lui Alexander.

          Îl observ stând în scaunul lui, așa că mă opresc în ușă și-i zâmbesc. Îmi zâmbește înapoi de îndată ce mă observă venind și-mi face semn să mă opresc și să aștept. Însă în loc de a face acest lucru, intru îndrăzneață înăuntru și mă așez rapid pe unul din scaunele din fața sa

           — Doar ai grijă să găsești orice pistă în legătură cu ce ți-am zis. Vreau un raport privind totul, mâine pe birou. Ai înțeles?

           Ei bine, a fost destul de clar!

           Aparent Alexander a pus destul de bine mâna pe compania mea, de aceea închide rapid telefonul și mă privește.

          — Da?

          — Da, ce? spun privindu-l cu ochi mici.

          — Credeam că ți-am zis că voi da un telefon! spune răspicat, ridicând o sprânceană într-un mod aproape batjocoritor.

          — Despre ce?

          — Cum despre ce? întreabă confuz, de această dată.

          Mă ridic încet și încep să pășesc spre partea opusă a biroului, unde stă el.

          — De ce-ai fost atât de distant în ultima vreme? spun trecând direct în ofensivă.

          Alexander își strânge maxilarul observând unde vreau să ajung, privirea întunecându-i-se.

          — Nu e nimic din ce te-ar putea interesa, iubire! încearcă să spună într-un ton ofensat

          — Serios? răspund confuză, întinzându-mi trupul lângă al lui.

          — Hmm! e tot ceea ce reușește să spună.

          — Poate te pot convinge eu atunci! spun într-un mod pe care-l consider eu a fi seducător.

          Dar mă gândesc apoi că probabil a ieșit de parcă aș fi constipată.

           — Și cum o să faci asta?

          Mă înșeală urechile, sau vocea lui sună mai aspră decât de obicei? Fără să-i ofer un răspuns, nu verbal adică, trag slab de nodul pe care îl făcusem anterior la halat. Halatul din mătase argintie cade pe podea, lăsâdn la vedere cele două piese roșii ale sutienului care acoperă cele două bunuri personale.

           — Ești dispus să-mi spus ceva acum? întreb cu o voce atractivă.

           Dar Alexander doar scoate un mic zgomot ciudat pe gât, lăsându-și capul pe spate apoi se întoarce la mine. Pășesc la timp înapoi, mergând în spatele scaunului său. Alexander stă drept, ca o statuie și-și mișcă doar capul spre a mă urmări.

           Fiind în spatele scaunului său acum, îi mușc încet lobul urechii și-i plasez apoi un sărut mic pe maxilarul strâns. Îmi așez mâna pe umărul lui, lăsând-o să să plimbe după bunul ei plac peste trupul lui sculptat, dar din păcate chiar peste pieptul său acoperit.

           Scapă un geamăt printre buze, așa că îmi las mâna și mai adânc pe pieptul său. Ca atunci când îi simt trupul relaxându-se să pot pleca din spatele scaunului lui. Geamătul lui e tot ceea ce mă satisface pe moment. Așezându-mă înapoi pe scaunul din fața sa, îi pot vedea privirea sălbatică și pofticioasă admirându-mă de sus până jos.

            Observându-i reacția, las un mic zâmbet să-și facă prezența pe chipul meu. Măcar nu sunt nici pe jumătate atât de rea la asta, pe cât credeam. Profit din plin de timpul meu liber pentru a-l torura cât de cât și îmi așez degetul pe fața lui, trasând linii fine peste acesta înainte de a mă urca în poala lui. Făcând asta, nici prietenul lui nu pare foaret încântat să mă lase să plec deoarece aproape că aplaudă spre întâmpinarea mea.

            — Poate acum o să poți să-mi ceva cât de mic, nu? întreb lipindu-mi capul de a-l său, în timp ce mișc delicat din gene.

            Dar nu merge, pentru numele lui Dumnezeu!

            — Poate, murmură în timp ce ochii lui nici nu se mută de pe chipul meu.

            Mă fac comodă și-ncep să ating fiecare mușchi al trupului său. Mâinile lui se așează rapid pe fundul meu, dar le dau rapid la o parte. Confuzia îi acaparează privirea, iar el se uită la mine la mine întrebător.

            — Nu, nu, nu. În seara asta tu nu vei face nimic, iubire, căci eu sunt la comandă! 

           Mă întind ca o pisică și-ncep să-i plasez săruturi mici și delicate pe mușchii feței, coborând torturant de încet pe gâtul său în timp ce mai și mușc din când în când pentru a fi sigură că-i las mici semne. Apoi îmi intorduc îndrăzneață mâna sub tricoul pe care i-l dau rapid peste cap, aruncându-l mai apoi în spatele meu.

           Mă împing și mai tare în el, în cele din urmă simțind cum mâinile lui încep să-și facă și ele treaba ajutându-mă să-l simt mai bine.

           — Băgami-aș! geme adânc în timp ce eu cobor pe pieptul lui, sărutând, mușcând și lingând. În cele din urmă observ că mi-am făcut un fetiș din a-i mușca și suge abdomenul lui Alexander.

            Și din fericire, nu pare a-l deranja acest lucru cât se bucură de el. Încet, încep să mă împing în el mai tare, hainele noastre deja începând să mă enerveze.

            — Să-mi bag, am nevoie de tine, Nora! geme înfundat, încercând să crească și mai mult tensiunea dintre noi.

            Pierdută tot mai mult în ceața poftei, aproape dacă-mi mai amintesc obiectivul. Mai ales cu buzele lui Alexander pe gâtul meu și mâinile lui înconjurându-mi trupul. Dar am avut un obiectiv făcând asta, nu? Un mieunat ieșit din gâtul meu mă oprește, așa că automat îmi împiedic și eu șoldurile din a se mai mișca.

            — Ce dracu? spune Alexander, gemând încercând să mă apropie din nou de el.

           — Ai nevoie, spun apoi mă opresc pentru a trage aer în piept, ce se întâmplă, Alexander?

            Nu a fost tocmai cea mai bună cale de a afla, dar chiar și după atâta muncă am realizat că deja nu-mi mai pasă.

            — O să-ți spun totul mai târziu, la dracu! spuen gemând, apoi mă împinge departe de el.

            — Va trebui să-mi promiți! spun în timp ce-mi așez halatul mai bine în jurul meu.

            Îl simt așezându-se însă într-o poziție mai bună pe scaun în timp ce încearcă din nou să mă apropie, dar înainte ca acest lucru să se petreacă, îl împiedic cu palmele.

            — Ce dracu mai e acum? geme.

            Dar îmi recuperez mâna și caut rapid în unul din sertarele biroului de unde scot conținutul acestuia. Un pix..., o coală de hârtie..., iar aceea e o jucărie din pluș?! Și-n cele din urmă, mâna mea atinge ceva ce se aseamănă cu o folie din aluminiu. 

            Aproape văitându-mă, rup învelișul acesteia apoi mă arunc din nou peste Alexander. De îndată ce fac asta, nici nu stă prea mult pe gânduri și mă poziționează rapid deasupra lui, chiar pe birou. Tot ce se poate auzi apoi, sunt gemetele și mormăielile noastre de pe biroul lui. Piele pe piele, de sus în jos și-n mod repetat; ne lucrăm trupurile într-un ritm înnebunitor de plăcere.

              Tot ceea ce sper, e ca după acest început, totul să revină la normal și ca partida aceasta de sex ce ne-a adus atâta plăcere mie lui Alexander, într-adevăr să fi avut efectul dorit de mine, inițial.