━━━━━━ ⊱✹⊰ ━━━━━━

          A doua petrecere chiar se dovedi a fi un eveniment mult mai puțin formal. Tradițional, această petrecere era destinată tinerilor sub 30 de ani și se întâmpla doar atunci când mirii erau și ei înșiși tineri. Sala folosită a fost una mai mică, aflată la ultimul etaj, iar atmosfera era mult mai destinsă și mai puțin centrată pe cuplul proaspăt căsătorit. Toată lumea râdea, bea și dansa pe muzică, glumind ca între prieteni. 

          Cu toate astea, Sunna nu se simțea prea comod. Până la urmă, abia cunoștea câteva persoane și chiar era recunoscătoare măcar pentru acestea. Harmonia, văzând-o încordată, se hotărî să o ia sub aripa ei protectoare, să o prezinte celor pe care nu îi cunoștea deja și să îi spună câte ceva despre fiecare în parte când se vedeau singure, servindu-se cu câte vreun aperitiv. Rhesus nici măcar nu interveni: se relaxă imediat în conversațiile cu vechii lui prieteni sau verii săi cu care se revăzu după mult timp. 

          — Oh, ai venit în sfârșit! făcu Harmonia când zburdă spre intrarea în sală, unde abia își făcu apariția un tânăr elegant. Vino să-ți fac cunoștință cu cineva! spuse după ce acesta îi sărută mâna galant.

          Harmonia îl trase, nu prea manierată, spre locul de unde Sunna îi privea cu interes.

          — Regină Sunna, îmi pare bine să vă cunosc în sfârșit! Seara trecută nu am avut onoarea. Liberion Lusignan mi-e numele.

          După ce îi sărută mâna fetei, îi oferi fetei un zâmbet șmecheresc, care parcă spunea că abia aștepta să renunțe la formalități când se mai acomodau unul cu celălalt. Sunna înțelesese că tânărul abia venit era pețitorul Harmoniei. Era unul din puținii invitați care avea părul o idee mai deschis la culoare și înțelesese că era din nord, unde știa că se mai putea întâlni această culoare la oameni.

          — Îmi pare bine de asemenea, murmură fata. 

          Purtară apoi, toți trei, o conversație despre petrecerea de aseară. După felul în care vorbea și se uita la Liberion, se vedea că Harmonia era topită după el. El era mult mai calculat decât ea, însă nu dădu în niciun moment de înțeles că tânăra nu i-ar aduce bucurie. Îi asculta cu atenție fiecare cuvând și îi răspundea dându-se interesat și râdea la fiecare glumă de-a ei. Sunna începea deja să se simtă ca a cincea roată de la căruță când fu salvată de Adonis, abia desprins de grupul cu care conversase până atunci. 

          — Ți-am promis că vom purta o discuție, nu-i așa? îi spuse când îi oferi un pocal de vin roșu în drumul lor spre terasă.

          Sunna acceptă vinul, însă când duse pocalul la gură, nu lăsă lichidul decât să-i atingă buzele. În Dravidia se bea mai puțin alcool, deci ea nu era obișnuită și putea ieși urât dacă se lăsa dusă de val, mai ales când trebuia să-și păstreze imaginea impecabilă.

          Ajunși pe terasă, constată că aceasta era goală, iar Sunna se simți ușurată să fie, în sfârșit, aproape singură. Inspiră adânc aerul plin de mirosul dulce al florilor și plantelor care încojurau întreaga terasă. Adonis se rezemă cu coatele de cadrul lat și savură și el aerul curat și rece. 

          — De când a murit fostul rege, lucrurile au devenit destul de controversate în Hitilia, începu Adonis fără vreo altă introducere, de parcă timpul nu îi era suficient. Rhesus s-a văzut constrâns să adune cât mai mulți aliați din cauza presiunii făcută de barbari. Cea mai bună variantă a fost aceea de a se însura cu tine, poate că ai auzit. 

          — Cât de cât, spuse Sunna mângâind marginea paharului de sticlă cu degetul ei mare. Mai mult am dibuit. 

          Adonis îi zâmbi, însă zâmbetul îi era forțat. Continuă să vorbească, neîntrerupt de blonda care se uita sfioasă doar în paharul ei.

          — Regina mamă ar fi vrut să încerce să facă pace cu barbarii, eventual să ia de nevastă fiica vreunui lider de clan. Însă era prea nesigură această variantă: sunt prea multe clanuri răzvrătite chiar și între ele ca o singură căsătorie să garanteze pacea. Cred că a făcut alegerea potrivită, până la urmă. Îmi pare rău că ai picat victimă în toată treaba asta. Sper, spuse, după care se corectă: sperăm, atât eu cât și Rhesus, că vei înțelege.

          Sunna se uită descumpănită la el, după care își mută privirea spre interioriul sălii, acolo unde Rhesus era ancorat cu prietenii săi într-o discuție care-l făcea să zâmbească larg și carismatic. 

          — Înțeleg, doar că nu-mi pot da seama care sunt așteptările lui de la mine. 

          — Oh, da, corect! făcu bărbatul și râse ușor stânjenit. Rhesus e grăbit tot timpul, nu are răbdare să intre în detalii atunci când încearcă să explice ceva, nici nu e de mirare că nu l-ai înțeles. 

          Sunna se strâmbă, neînțelegând. Adonis râse din nou, însă nu mai știu cum să apuce cuvintele care trebuiau rostite. 

          — Nu te îngrijora, lucrurile o să se așeze într-un final. 

          Sunna încă îl privea neînțelegătoare. Tot ceea ce spuneau amândoi bărbații se bătea cap în cap cu educația pe care o primise de la părinții ei. Totuși, nici ea și nici Adonis nu mai putură adăuga vreun cuvânt, căci Sunna fu invitată la dans de un tânăr amabil. 

          Când reveni în salon pentru a dansa următoarea melodie, Sunna observă că atmosfera era chiar și mai destinsă, dar și că devenise brusc centrul atenției tuturor. Chiar la mijlocul dansului, fata fu pasată la alt băiat fără să-și dea seama. Toată lumea în jurul ei dansa și se distra. De această dată, pașii nu aveau un ritm exact, păreau a fi mai mult la nimereală. Văzând toți oamenii aceia distrându-se și glumind nonșalanți, Sunna începu și ea să se se simtă bine în jurul lor. 

          Toată seara fu purtată prin sală de toți tinerii, până când nu mai exista bărbat în acea încăpere care să nu fi dansat cu ea. Ba chiar mulți i se destăinuiră, în timp ce dansa cu ei, că ar fi vrut să o invite și seara trecută la dans, doar că nu avuseseră curaj, mai ales din cauza privirilor dravidienilor ațintite asupra ei. Unii băieți chiar se uitau la ea cu mare interes, cântărind-o din priviri, chiar lingându-se pe bot unii, ceea ce o făcea pe Sunna să se simtă nelalocul ei până când scăpa de ei. Chiar și așa, erau cu toții conștienți de cine era. Indiferent de cât de exotică era Sunna și cât de mult ar fi vrut ei să aibă parte de o experință unică, nu întreceau măsura privirii. 

          Evenimentul era atât de intim, încât Sunna și Harmonia își permiseseră să danseze una cu cealaltă, râzând și distrându-se. Numai Rhesus și Adonis nu dansară cu ea, iar Rhesus nici măcar nu îi oferi vreun cuvânt toată seara. 

          Totuși, când majoritatea oamenilor adormiră la masă sau pe canapelele țesute impecabil, Rhesus se văzu nevoit să-și îndeplinească înadoririle de soț. Se îndreptă spre masa unde Sunna și Harmonia râdeau copios alături de Macaria. Slujnica venise să ajute la strâns mizeria lăsată în urma petrecerii, dar rămăsese la taclale cu cele două fete de viță nobilă, care nu o tratau cu nimic diferit.

          — Cred că ar fi timpul să ne retragem, spuse Rhesus când îi puse Sunnei o mână pe umărul gol și fierbinte.

          — Nu, nu mi-o răpi! scheună Harmonia, luându brațul blondei la piept. 

          Rhesus își dădu ochii peste cap. Se vedea că nu era tocmai în apele lui. Sunna o privi compătimitoare, după care o asigură să aveau să petreacă toată ziua următoare împreună. Se desprinse din îmbrățișarea ei și își urmă soțul în tăcere spre odaie. Atmosfera era din nou tensionată, chiar și după toate acele pahare de vin, iar  Rhesus era destul de încordat. Sunna se simțea incomod din nou și credea că trebuia să spună ceva.

          Se opri din a se juca cu brățările de la mână și își strânse pumnii, încercând să prindă curaj. 

           — Îmi pare rău dacă m-am purtat necuviincios în această seară. Nu cred că înțeleg pe deplin tradițiile hitiliene...

          Rhesus se opri atunci din mers, iar Sunna, cum se uita în jos, aproape că se ciocni de spatele lui. 

          — Nu ai făcu asta, spuse, după care își continuă drumul. 

          Sunna se grăbi să-l prind din urmă și încercă să-i privească din nou chipul, deși era cam amețită. Toată dimineața îl privise și-l analizase, atât fizicul său, cât și comportamentul și mișcările, în încercarea de a-l înțelege. Se dovedise a fi modest, politicos și carismatic. Toată lumea îl adora, iar el nu părea să facă mari eforturi în acest scop. 

          Poate că și fizicul său fără reproșuri ajuta la așa ceva. Era un bărbat impunător, care poseda o pereche de sprâncene groase și una de ochi negrii ca noaptea, înconjurați de gene la fel de negre ca părul său, care păreau să domine pe oricine în aceeași măsură în care nimeni nu era judecat de privirea sa. 

          Văzându-se din nou singură în cameră cu el, Sunna se gândi la următorul plan. Nu putea să o lase baltă, era de datoria ei și nu i-ar fi plăcut să-l enerveze doar pentru că era delăsătoare. Însă creierul îi era aproape gol. Se gândi atunci că i-ar fi plăcut ca mama ei să-i fi spus exact ce opțiuni avea ca să îl stârnească, în loc să fi fost atât de formală și să îi spună mai mult ghicitori. La momentul respectiv, crezuse că pricepuse dar văzându-se la locul faptei, a înțeles că explicațiile ei erau prea vagi. 

          Îl privi pe bărbat cum se uita în dulapurile care acum erau umplute de multe rochii în toate culorile posibile și croite din toate materialele posibile. 

          — Văd că slujitorii s-au ocupat astăzi și de garderoba ta, spuse el.

          Nu-i răspunse pentru că în acel moment Sunna își aminti de cuvintele mamaei sale când îi spusese că unii bărbați reacționează imediat, ca niște animale, când văd corpul femeiesc. Din aceste cuvinte, Sunna înțelesese că până și o gleznă i-ar fi stârnit dorințele animalice unui bărbat, însă ea fusese îmbrăcată destul de revelator în ultimele zile, iar Rhesus tot nu se dovedise interesat de coprul ei. Poate că așa era normal, el avea parte la tot pasul de corpuri feminie în Hitilia, având în vedere că vestimentația se dovedea a fi cu totul alta. Poate că nu văzuse suficient din corpul ei de fecioară. Dacă ar fi făcut-o, sigur nu s-ar mai fi putut abține.

          — Sunna..., murmură bărbatul când se întoarse spre biata fată care rămăsese cu pieptul dezgolit. 

          Fata își mușcă buza de frică când Rhesus începu să-i privească sânii incredibil de mici, corpul subțire și pielea strălucitoare prin care i se vedeau coastele. Copleșită, știind că stârnise ceva în el după felul în care o privea, Sunna își aplecă privirea și se grăbi să se dezbrace și de restul hainelor. Tremura toată și se simțea fierbinte. 

          Însă mâinile îi fură oprite în loc chiar atunci când vru să împingă materialul jos de pe coapse. Nici măcar nu observase când bărbatul străbătuse distanța care se afla între ei. Se uită speriată la el și îi căută ochii care străluceau în lumina gălbuie. Nu îi putea citit decât indiferență în privire.

          — Spune-mi ce trebuie să fac ca să dorești... do-dorești..., spuse printre sughițuri și nu mai știa cum să continue; cuvintele i se blocaseră, căci nu dorea să fie vulgară sau indecentă, însă era complet depășită de situație. 

          Rhesus îi eliberă mâinile și o înconrajă cu brațele, lipindu-i capul de pieptul său dezgolit de cămașa deschisă. Cu o mână îi mângâia părul mătăsos, iar cu cealaltă îi ținea pieptul gol lipit de al său. 

         — Nu trebuie să faci nimic momentan. Atunci când va veni timpul, îți voi spune chiar eu asta. 

          Continuă s-o țină la piept, căci cuvintele îi veneau mai ușor când nu îi vedea chipul. 

          — Momentan, vreau să continui să trăiești potrvit vârstei tale.

          — Nu înțeleg, murmură fata cu nasul afundat în cămașa sa. 

          O despărți de el și încercă s-o privească în ochi, însă goliciunea ei îl făcea să se simtă incomod. Așa că o trase spre pat și îi spuse să se acopere cu pătura, iar ea se supuse neînțelegând de ce îl incomoda atât de tare trupul ei gol. Dacă îi plăcea, de ce nu revendica ce era al lui? Parcă până și a păți lucrul de care se temea cel mai mult era mai bine decât a se teme de el la nesfârșit.

          — Poți să continui să faci orice îți place. Să citești, să pictezi, să te plimbi prin grădină. Tot palatul și toți slujitorii din el se află la dispoziția ta. Ești liberă să te distrezi oricum vrei.

          Sunna doar zâmbi trist când auzi toate acestea.

          — Sună prea frumos ca să fie adevărat...

          Rhesus privi des. Fata chiar părea îngrijorată. Îi păru rău s-o vadă atât de matură, când tot ce ar fi trebuit să vrea la vârsta ei era să se joace. Soarta nemiloasă îi răpise inocența. Însă se gândi că nu era prea târziu pentru ea. 

          — Uite cum stă treaba, începu el încercând o altă abordare, am fost presat de timp să fac alianță cu Dravidia, iar a te lua de soție era cel mai bun mod de a face asta. Nu am fost împins de vreo dorință de a avea o mireasă tânără, ci strict de nevoile poporului meu. 

          Își aminti apoi că fata părea să se învinuiască pentru faptul că el nu o dorea, așa că ținu să continue cu explicațiile:

          — Să nu crezi că nu ești atrăgătoare, ba din contră, ești cea mai frumoasă regină pe care Hitilia a avut-o vreodată, doar că ești mult prea tânără ca să fii una. Lasă totul în seama mea, bine?

          O privi rugător. Chiar spera că înțelegea și că accepta toate aceastea. Îl durea prea tare să o vadă într-atâta suferință și spaimă. Biata fată, fusese răpită de pe meleagurile natale prea devreme și condamnată la o viață de adult cu prea multe responsabilități. În mod normal, Rhesus ar fi rămas indiferent și ar fi trimis eventual pe cineva să îi explice, ca el să-și vadă de ale lui neîntrerupt, însă fata îi provoca sentimente puternice și mai ales când o știa ca fiind a lui. Cumva, voia să-i arate că putea să se încreadă în el ca într-un prieten, chiar dacă se grăbea să scape de ea cât mai curând posibil.

          Fata aprobă din cap. El încheie discuția curând și se grăbi să iasă din cameră, dar Sunna îl rugă să doarmă cu ea. Chiar dacă bărbatul îi provoca frică, a dormi singură într-un loc atât de străin îi provoca chiar și mai multă frică. Dorea să simtă alt om aproape, indiferent care ar fi fost acela.

          — Te las să te schimbi și revin după, îi spuse înainte să iasă din cameră.

          Iar Sunna îl lăsă chiar dacă știa că era o minciună. Și îl așteptă toată noaptea, fără a trage baldachinul și fără a se băga sub plapumă. Reuși să adoramă abia foarte târziu, chinuită de sentimentul de singurătate. 

━━━━━━ ⊱✹⊰ ━━━━━━

sursă: Under the Oak Tree