━━━━━━ ⊱✹⊰ ━━━━━━

          Drumul până în Berzovia a durat aproape două săptămâni, iar Sunna era sigură că ar fi putut fi scurtat dacă nu înnoptau în absolut fiecare seară la conacul sau castelul vreunei familii bune. Mereu dura o veșnicie să își ia la revedere de la oamenii care parcă nu știau cum să îi îndoape cu laude și cadouri. Dacă ar fi făcut în fiecare noapte o tabără rapidă și ar fi strâns devreme dimineața, drumul lor s-ar fi scurtat drastic. Câteva vizite, vreo trei-patru, ar fi fost suficiente cât să nu călătorească în ultimul hal de murdari. 

          De fapt, Sunna chiar se gândea, auzind susurul apelor din pădurile dese ale Dravidiei, că o baie rapidă în albia râului nu ar fi fost o idee chiar atât de rea, astfel încât să nu mai înnopteze deloc pe la niciun conac sau castel. Ideea chiar o intriga, cu toate că era doar începutul primăverii, iar apele erau reci ca gheața. I-ar fi plăcut și ei să guste, măcar o dată, din ceea ce însemna viața oamenilor de rând , să trăiască momentul și să nu-i pese de consecințe. 

          Când au ajuns în Barzovia, toată familia regală îi întâmpină la intrarea în cetate. Mama Sunnei, Sigrid Matfriding, avea deja lacrimi în ochi, dar Sunna știa că prima persoană căreia trebuia să i se adreseze era tatăl ei, care i-a aruncat priviri pline de severitate încă de când porțile le-au fost deschise și și-a văzut fiica călărind. 

          În acel moment nu i-a spus nimic Sunnei, de dragul aparențelor; tonul aspru cu care i-a vorbit mai pe urmă a făcut-o să-și dea seama că nu avea să aibă o ședere prea plăcută. 

          — Nu-l lăsa să te supere, dragă soră, îi spuse Odin. Știi doar că așa a fost tot timpul. 

          Odin se oferise să o excorteze până în camera care le era destinată, mergând cu alaiul de servitori și bagaje în spatele lor. Rhesus rămăsese în spate, încercând să scape de poveștile pline de detalii ale regelui dravidian. 

          — Știu, dar asta nu înseamnă că încă nu mă afectează. 

          — N-ar trebui s-o facă. Nu mai depinzi de el de mult timp. 

          Sunna își privi timidă fratele, cu coada ochiului. Până să ajungă la palat credea că era nerăbdătoare să petreacă din nou timp cu el, dar când îl văzuse stând în stânga tatălui ei, deja mai înalt decât cel din urmă, și cu un zâmbet mândru pe chip, Sunna începuse să se îndoiască de asta. 

          La fel ca ea, și fratele ei crescuse. Avea nouăsprezece ani deja, devenise bărbat la rândul lui. Dacă se uita atent la el, putea să-i vadă firicelele de păr ras din barbă. Nu mai era chiar la fel de sfrijit ca în adolescență, iar atenția care i se acorda ca moștenitor îl marcase, căci mergea cu spatele drept și nasul pe sus. Se distanțaseră și Sunnei îi părea rău pentru asta.

          — Hai să nu mai vorbim despre asta, spuse într-o încercare de a se bine dispune. Zi-mi ce s-a mai întâmplat pe aici. Am văzut că ați redecorat.

          — Nu e mare lucru. Mama a crezut de cuviință că cetatea nu aduce suficient de mult cu dinastia Matfriding și s-a asigurat că o va face. 

          — Și ce anume a modificat?

          — Balustrada scărilor, perdelelor, vesela. Toate întruchipează acum crengi de salcâm sau sunt pictate cu acest model. Chiar și în grădină a dat ordine să se mai planteze câțiva puieți.

          Sunna râse finuț, ducându-și mâna la gură. În mod normal n-ar fi făcut acest lucru, dar de când intrase în acea cetate, devenise brusc atentă la gesturile și cuvintele ei. 

          — Am ajuns, anunță Odin când se opri brusc. 

          Sunna, care nu observase la timp, se întoarse pe călcâie, iar poalele rochiei i se ondulară după corp. Își ținea buzele ușor țuguiate, atentă în jur, iar rochia cu mâneci bufante avea un decolteu pătrățos care îi aduna sânii într-un mod plăcut vederii. Fata observă privirea stăruitoare a fratelui ei, dar momentul se rupse brusc când un slujitor deschise ușa. 

          — Ce bine! exclamă Sunna, lipindu-și palmele la piept. Trebuie neapărat să fac o baie! 

          Când văzu zâmbetul nesigur al fratelui ei îi veni să-și de-a peste gură. Nu era un comentariu prea potrivit pentru o tânără cu un asemenea statut, se părea. 

          — Vă rog, intrați! li se adresă apoi slujitorilor.

          Aceștia nu mai poposiră cu bagajele în brațe, ci intrară înaintea reginei în dormitor, ca să îl pregătească. Odin se dădu din calea lor, apropiindu-se de Sunna într-o parte a ușii. 

          — Sunteți așteptați la cină în două ore, îi spuse acesta.

          — Oh, desigur! Ce vom servi?

          — N-aș vrea să stric surpriza.

          Sunna îi zâmbi timid atunci, neștiind ce să mai zică. Fu salvată curând dintr-o tăcere jenantă care amenința să se aștearnă de Rhesus și tatăl ei, iar în scurt timp, când servitorii terminară, se retraseră în dormitor. 

          Primul lucru pe care fata îl făcu fu să se uite în oglinda îngustă și înaltă de lângă ușă. Camera era destul de întunecată, dar tot își văzu cu ușurință decolteul acela blestemat. Încă de când îi crescuseră sânii, Sunna purta tot mai des astfel de veșminte, căci așa erau confecționate majoritatea în Hitilia. N-ar fi vrut să se prezinte cu așa ceva la castelul tatălui ei, dar era una din cele mai bune rochii pe care le avea. Sigur arăta ciudat pentru toată lumea din Dravidia, care nu vedea decoltee decât la femei trecute de treizeci de ani. 

          Oftă, după care se întoarse spre odaia ei. Rhesus se uita și el pe geam, tăcut. Bleta, una din slujnicele pe care Sunna le adusese cu ea, îi pregătea peria de baie, săpunul și acea soluție care mirosea puternic a ieburi și carea făcea minuni cu părul Sunnei, potolindu-i-l chiar și doar puțin. Abia atunci, în acel moment de altfel stânjenitor, Sunna se întrebă cum avea să decurgă acea baie. Și-a amintit prea brusc că în Dravidia nu erau băi personale ca în Hitilia, iar slujnicele erau nevoite să umple o cadă mare chiar în cameră. Cât timp vorbise cu Odin, aceasta fusese adusă și așezată pe un covor gros în mjlocul camerei, iar acum o tulbura groaznic.

          — Mă duc să văd dacă slujnicele dravidiene au încălzit apa, spuse Bleta mai mult pentru ea când dădu năvală afară din cameră. 

          Rhesus părea la fel de îngrijorat ca ea când privea cada lată și adâncă, făcută din lemn dur. La palatul său doar cele mai bogate persoane aveau asemenea băi personale ca cea din camera lor, restul spălându-se în același fel în care urmau s-o facă și ei. Sistemul fusese gândit și pus în aplicare de câteva minți luminate: o cadă nu prea mare, săpată în zid și pavată cu marmură de cea mai bună calitate. Baia avea și o intrare din aripa servitorilor, care erau bine instruiți să nu intre decât la anumite ore sau când li se cerea să pregătească baia. A face o baie era un atât de mic deranj atât pentru slujnice, cât și pentru familia regală, încât Sunna făcea una aproape zilnic, adesea doar de plictiseală. 

          — Nu prea e un moment prielnic pentru mine să părăsesc camera, constată Rhesus într-un final. 

          — Nu, nu prea e.

          Stând încă aproape de ușă, departe de el, Sunna începu să-și frământe degetele. 

          — Ce-ar fi să te ajut să te speli? Apoi ai putea să mă ajuți și tu pe mine...

          — S-sigur.

         Sunnei îi bătea inima în ultimul hal și nu-l putea privi. Probabil că și lui i s-ar fi părut o situație jenantă să stea și să privească în timp ce slujnica o spăla pe cap, motiv pentru care propusese acest lucru. 

          În timp ce slujitorii umpleau cada cu apă, Sunna își făcea tot felul de griji. Iar în momentul în care Rhesus îi spuse Bletei că se descurcau singuri, Sunna putea să jure că își auzea inima la cât de tare bătea. Regele, încercând să adopte o atitudine serioasă și indiferentă, îi întinse un prosop alb, subțire. O ajută apoi să-și descheie corsetul de la spate, de vreme ce Bleta nu mai era acolo, și își coborî privirea în pământ cât timp fata se dezbrăca și intra în cadă, acoperită de acel prosop subțire. Auzea pleoscăitul apei atunci când se uita printre produsele de îngrijire ale fetei. Le analiza, le mirosea, orice numai să nu se uite la ea în acel moment. 

          — S-ar putea să-ți dea ceva bătăi de cap, spuse Sunna printre respirațiile sacadate. 

          Când se întoarse spre ea, părul ei lung îi cădea valuri umede peste umeri și piept. Câțiva stropi de apă se prelingeau de pe buzele întredeschise. 

          — A-acesta e săpunul, corect? o întrebă, arătându-i-l. 

          — Îhâm. 

          Veni grăbit în spatele ei. Cu mânecile suflecate și cu o dexteritate care o surprinse pe fată, Rhesus înmuie săpunul în apa de lângă ea și începu apoi să-i săpunească părul. Uneori își ștergea spumele care dădeau să-i intre în ochi cu un prosop micuț rătăcit prin apă. Nu o întreba dacă era bine ceea ce făcea, de parcă știa cu siguranță că nu avea motive de îngrijorare. Îi adună tot părul într-o coadă și i-l săpuni bine până la vârfuri, după care i-l aduse pe tot în față, pe partea dreaptă. Când răsuflă pe spatele ei ud, Sunna tresări. 

          — Apleacă-te puțin, să te pot spăla pe spate. 

          Sunna ar fi vrut să-i spună că se descurca de acum încolo, dar nu reuși. În schimb, se conformă și se aplecă. Palmele sale îi acopereau umerii aproape în întregime și se mișca ferm de-a lungul spatelui abia dezvelit de prosop. 

           — Presupun că te descurci de acum, spuse când mâinile îi părăsiră pielea fetei. 

          Sunna aprobă din cap, căci simțea că avea doar să scâncească dacă deschidea gura în acel moment. Regele își clăti mâinile în apa de lângă ea, apoi se șterse cu un prosop și se retrase pe bancheta de la capătul patului, făcându-și de lucru cu niște documente. 

          Înainte de a se ridica și de a se spăla pe corp, Sunna îi aruncă ocheade ca să se asigure că nu se uita la ea. Răsuflă ușurată când îl văzu atent la treaba lui și se mai liniști. Chiar dacă tot tremurând, reuși să-și ducă la bun sfârșit baia. Îmbrăcă grăbită halatul fin de satin, abia așteptând să se declare proaspăt spălată și, în final, îmbrăcată.

          Sună apoi din clopoțel și îi spuse Bletei să pregătească baia și pentru Rhesus. Slujitoarele erau iar agitate și grăbite în jurul lor, când Sunna se retrase în fața oglinzi cu uleiul de ierburi. Se chinuia să-l aplice uniform prin părul ei des și lung, oftând adesea. Părea mult mai ușor când făcea Macaria asta!

          Mâinile îi fură curând oprite la spate. Din spatele ei, Rhesus i le mângâie cu mișcări dibace, astfel încât să-i ia soluția din palme și să înceapă s-o întindă el. 

          — De ce nu m-ai chemat să te ajut? o mustră cu o voce șoptită. 

          Sunna își retrase nesigură mâinile din păr. Își simțea, din nou, obrajii arzând și-și aplecă capul ca să nu i-i vadă cumva în oglindă. 

           — N-am vrut să te deranjez. 

           — Nu mă deranjezi.

           Sunna știa. Rhesus nu avea ce să facă în acel moment, fiind prea multă gălăgie în cameră ca să se poată concentra la documentele sale. 

          — Lasă-ți capul pe spate. 

          Rhesus își umplu din nou mâinile cu acel ulei și își trecu degetele prin părul ei de la frunte în jos, de mai multe ori. Era atent la păr, nu se uita la reflexia lor în oglindă, căci dacă ar fi făcut-o, i-ar fi văzut buzele tremurânde fetei și ochii sclipitori de o ciudată spaimă. 

          — Ce zici, e bine? o întrebă când se dădu un pas în spate.

          Sunna își trecu mâinile prin păr de câteva ori. 

          — Perfect, constată cu un zâmbet o idee mai încrezător pe buze. 

          Ar fi vrut să profite de momentul în care Rhesus se dezbrăca ca să se dea și cu uleiul de corp, dar nu reuși să-și maseze decât mâinile, că el deja răsufla ușurat când se așeză pe scăunelul din cadă. Stătea rezemat cu mâinile de margine, iar pieptul său gol și umed îi dădeau fetei fiori pe șira spinării. 

          Se apropie de el și începu să-i săpunească părul. Chiar dacă încerca cu tot dinadinsul să nu se uite la goliciunea lui, aceasta tot îi tulbura gândurile, iar mișcările îi deveneau neîndemânatice. Se îndemnă cu foarte mare greutate să își mute palmele pe umerii și brațele sale, apoi în jos pe spate. Bărbatul gemu profund, ca și cum ar fi aprobat-o, atunci când fata îi strânse ușor mușchii dintre umeri și gât; atunci ea continuă să-i maseze până când obosi. 

          Se gândi că bărbații aveau nevoie uneori de atingerea delicată a unei femei și se mustră puțin, căci ea nu-i oferise așa ceva. Era fiecare retras în scorbura lui, însă poate că n-ar mai fi stricat un masaj  sau un sărut din când în când, chiar dacă ceva le spunea amândurora că era greșit. Erau prea distanțați, iar acea distanță născuse astfel de momente jenante între ei. Indiferent dacă se iubeau sau nu, ar fi trebuit să fie mai apropiați, măcar de dragul comfortului oferit de prezența celuilalt. 

━━━━━━ ⊱✹⊰ ━━━━━━

artist: Edith Rewa